Ceasul indică ora 3 dimineața, însă în ciuda acestei ore târziu, Mitch și Elena stau rezemați de tăblia patului, împărțind o sticlă de bourbon.

— Mai ții minte cum a fost la început când te-a recrutat Irene?întrebă Elena amuzată

— Că m-a ținut în ceva baza 30 de zile și mi s-au pus aceleași întrebări zilnic? Grozav, m-a făcut să îmi dau seamă că sunt un om răbdător...

        Începură amândoi să râdă, la început de drum ești trecut prin multe filtre, ți se testează răbdarea, agilitatea, interesul, iar după minim 30 de zile ești trimis în ce-a de-a doua etapă.

Unde este recrutrarea adevărată, selecția, unde se vor antrena până la epuizare, iar în mod paralel li se va monitoriza și sănătatea mintală, iar ocazional vor fi trimiși în misiuni minore pentru a vedea tăria recruților. Mitch își aminti ultima discuție din baza în care a stat 30 de zile, a fost cu Irene, iar acea discuție a făcut-o să fie convinsă că el are ceva special.

"— Nu mă interesează semantica. Contractor extern, mercenar, agent, ofițer operativ...asasin...ideea e că vreau să îi omor pe nenorociții ăștia!spune Mitch iritat

— Vrei răzbunare, interesat...fă-ți bagajele!"

         Elena sorbi din sticla de bourbon, oricât de grele ar fi fost vremurile știa că nu trebuie să rămână închisă în ea, orice "gură de aer" era bine venită, ajutând-o să gândească limpede. Stilul ei era ciudat, niciodată nu voia să rateze vreun moment de bucurie sau un peisaj frumos într-un oraș în care nu a mai fost.

           A văzut întunericul cu ochii ei, iar negativismul constant nu ducea nicăieri, creierul trebuia să se oxigeneze și să se încarce și cu alte informații, nu numai de a se consuma cu tragedia.

— De ce mă ajuți? Nu-l plăceai deloc pe tata..mă rog, Stan...

— Glumești? E mentorul meu! Stan Hurley este diavolul în persoană, este sălbatic, vulcanic și răzbunător, iar la șaizeci de ani toată lumea încă se teme de el!

— Nu și Ghost...adaugă Elen cu glas stins, privind în gol.

— Tipul e nebun, okay? Să nu mai zic prost!

— Sper că nu faci toate ăstea din interes. Să îmi spui ce vreau să aud apoi să îmi dai un pumn în abdomen.

         Cuvintele ei erau aicide, iar Mitch știa unde bătea. Se pare că jocul ei nu va înceta niciodată , Mitch râde scurt apoi îi apucă gentil bărbia cu vârful degetelor, făcând-o să îl privească atent în ochi.

— Ți-am promis că nu te voi mai dezamăgi niciodată, Elena....spune cu glas moale făcând o mică pauză apoi continuă amuzat: Hurley!

       Elena îl împinge puternic începând să râdă.

În același timp,
în ghetourile Washingtonului

         Stan era așezat pe un scaun, cu mâinile încătușate la spate cu niște, în fața lui se afla o perdea din chiolofan semi-transparent în care putea observa câteva siluete. Prin decupăturile ciolofanului își face apariția un bărbat înalt, cu condiție fizică bună, părul îi era șaten închis, bătrânul începe să râdă când îl vede pe fostul său recrut.

— Cum ai putut, hă? întreabă Ghost revoltat.

— Regurile sunt reguli, ți s-a spus de la bun început că dacă pățești ceva nu se va întoarce nimeni după tine!scuipă bătrânul privindu-l scârbit în ochi

        Ghost îl privi lung în ochi, apui apucă un scaun și îl aruncă cu putere în perete, distrugându-l.

— Am avut încredere în tine! țipă Ghost isteric făcând o scurtă pauză....Toată aiureala asta cu "Nu lua nimic în mod personal!" ....Dacă pățești ceva nu se întoarce nimeni după tine...Devii o fantomă! Nu suntem orbi, nu suntem roboți, suntem oameni!continuă el țipând

— Știi, Ronnie...mereu am știut că în spatele corpului ăsta bine lucrat se ascunde un băiețel plângăcios!spune Stan râzând

         Cuvintele lui Stan îl înfurie din cale afară pe Ghost, se uită peste micuța măsuță de metal în care erau așezate o sumedenie de ustensile. Se repede asupra bătrânului și îi ia mâna în palmă. Apucă cu mâna cea liberă un clește de pe masă și îl poziționează în dreptul unghiei degetului arătător. Cu un zâmbet maniac pe față, îl privește pe bătrând direct în ochi.

— Unde e Elena? întrebă Ghost repezit.

— Nu știu! răspunde bătrânul râzând.

— Dar noul eu?

         Stan își ridică privirea asupra lui, cu un zâmbet arogant pe față, fără a răspunde la întrebare îl scuipă pe Ghost direct pe față. Gestul său îl înfurie și mai tare, acesta începând să tragă cleștele cu putere și îi smulge unghia din carne.

         Stan țipă puțin din cauza durerii, însă bătrânul era sărit, încleștându-și dinții pentru a nu se mai văicări. Ghost îl privea confuz, apoi bătrânul îi râde în față.

— Asta-i tot? Mai am nouă! strigă Stan în gura mare

         Între timp, o voce masculină de după perdeaua de ciolofan îl cheamă. Ghost îi mai aruncă o privire năucitoare bătrânului apoi pleacă.

- Neuchâtel -

         Wesley și Fox intră în camera de hotel a lui Mitch și Elena fără ca măcar să bată la ușă. Fox se așează lângă ei în pat, privindu-l cu ochi mari pe Wesley așteptând să spună scopul venirii lor.

— La șapte avem avion, ne întoarcem la bază. Informațiile lui Irene ne pot fi folositoare, așa că vom lucra puțin din umbră....după ce colectăm informațiile necesare plecăm fără ca cineva să știe...spune Wesley autoritar luând și el un loc pe marginea patului

        Elena dă aprobator din cap, fiind deacord în totalitate cu planul acesta apoi îi întinde sticla de bourbon lui Wesley. Nu era genul de tip care să petreacă, era sumbru și tot timpul serios însă Elena avea un impact asupra tuturor, reușind să manipuleze oamenii și să-i facă lucruri diferite și neusuale pentru ei.

          Wesley zâmbește scurt apoi ia sticla de bourbon, sorbind din ea apoi își scoate din buzunarul pantalonilor un pachet de țigări, Camel și se ridică, făcându-i semn lui Mitch să îl însoțească pe balcon.

         Rămânând singure, Fox profită de ocazia de a o întreba pe Elena despre Mitch.

— E nebun după tine! spune Fox cu zâmbetul pe buze privindu-i pe băieți.

— Nu aș spune chiar asta, dar în mare simte ceva...

— Ce mai aștepți?

— Nu am timp de idile de genul, vreau doar ca totul să revină la normal...să stau în cabinet și să îl văd pe Stan la poligon antrenând recruții...în altă oridine de idei, tu ce mai aștepți?

         Angela râde scurt, ridicând din sprâncene. Nu putea nega faptul că între ea și Wesley se aflau niște sentimente însă diferența de vârstă dintre cei doi o deranja, fiind mai mare decât el cu 4 ani. Însă în altă ordine de idei, Wesley are o gândire și mai matură, e impunător și gândește mereu strategic iar abilitatea lui cea rară îl face unic.