ㅡ Gata timpul! Puneți testele pe masă și lăsați pixurile deoparte! strigă la noi profesorul de matematică, iar eu aș vrea să îi arunc pixul drept în frunte.

      Idiotul s-a enervat pe Spencerㅡ cel mai tâmpit colegㅡ ca mai apoi să condamne întreaga clasă și să le dea un test pe neanunțate. Îi trebuia lui Spencer să fumeze înainte! Și cum mirosul de țigară nu era suficient, când profesorul a întrebat cine fumează, nebunul s-a ridicat în picioare, și-a scos pachetul de țigări din buzunar, ca mai apoi să îl întrebe dacă nu vrea și el.

       Momentul a fost amuzant și cam toți au râs. Asta până când matematicianul a urlat la noi că dăm test, apoi l-a trimis pe Spencer la director.

       Eu am avut noroc de Seb. Poate este el prost la majoritatea materiilor, dar la matematică, ca printr-un adevărat miracol, chiar se descurcă. Dar de restul, nu știu. Și sincer, nici nu îmi pasă. Atâta timp cât eu și Seb am știut, de ce ar trebui să mă intereseze și restul?

      ㅡ Să vă fie învățătură de minte de acum înainte! replică și apoi părăsește sala, urmând să se audă niște înjurături la adresa lui, dar și a lui Spencer.

       Nici nu vreau să îmi imaginez ce cotonăgeală îl așteaptă pe netotul ăla cu țigările. Crăpa dacă aștepta pauza?

     ㅡ Știi unde a decis Lia să ia mâine cina cu Kayle? mă întreabă brunetul, atrăgându-mi atenția.

      Deci ei chiar se văd mâine?

      ㅡ Unde?

      ㅡ La pizzeria unde lucrați, spune și mă simt mai bine, fără să îmi dau seama de ce.

      ㅡ Adică în timp ce lucrează? e rândul meu să îl chestionez, vrând să pricep ce e în mintea brunetei.

      ㅡ Din câte am înțeles, mâine începeți de la nouă dimineața, și terminați pe la cinci după amiază. Cred că vrea să ia cina cam pe la șase, continuă.

       ㅡ Trebuie să rămână cineva și să îl ajute până mai târziu pe domnul Peterson. Cred că voi rămâne eu, atunci, replic deodată, neștiind ce dracu mă apucă.

       ㅡ  Serios? Dar programul nu era până pe la cinci, sâmbăta și duminica?

        ㅡ Ba da, dar domnul Peterson închide pe la șapte în weekend. Nu se întâmplă nimic dacă stau încă două ore pentru a-l ajuta, spun, și nu mă cred nici eu.

        ㅡ Vai dar ce altruist din partea ta! comentează și începe să râdă. Nu e din cauza unei anumite brunete, nu? continuă și apoi îmi face cu ochiul.

        ㅡ Ce treabă am eu cu ea? Vreau doar să îl ajut pe domnul Peterson, replic, iar Seb își dă ochii peste cap.

         ㅡ Nu înțelegi că te minți pe tine însuți? Arax, niciunul dintre noi nu crede teatrul pe care îl joci, spune și apoi ia o postură mai serioasă. Nu pot înțelege de ce nu recunoști că Lia începe să însemne ceva mai mult pentru tine decât o simplă prietenă, termină și mă privește perplex.

         ㅡ Nu am ce să recunosc. Lia nu reprezintă pentru mine decât o simplă cunoștință. Poate cel mult o amică, spun și imediat după aceea sună clopoțelul.

         ㅡ Când vei avea curajul să admiți, va fi deja prea târziu, replică și mă face să inspir greu. 

         ㅡ Știi mult prea bine că nu am ce, mormăi, lăsându-mă moale pe scaun.  

         ㅡ Atunci când te lovești, capeți o rană. Dar asta nu înseamnă că va trebui să trăiești în frică, fără a te bucura de viață. Rănile îți lasă sechele, dar tu decizi cât de adânci vor fi, șoptește și apoi își îndreaptă atenția înspre profesorul care a intrat în clasă. 

        De ce trebuie să aibă asemenea replici? De ce dracu mă face să reflectez mereu?

      ,,Când vei avea curajul să recunoști, va fi deja prea târziu."

       Ce dracu vrea să spună cu asta? Nu am ce să recunosc. Pentru mine, bruneta nu reprezintă nimic mai mult decât... Sincer, nici eu nu am habar ce înseamnă pentru mine cu adevărat. O cunoștință? O prietenă? 

        Da, au fost momente în care m-am comportat ciudat, mai ales în preajma ei, dar cu toate astea, au fost simple reacții juvenile, și nimic altceva. Dacă Seb crede că aș putea să o plac pe brunetă, atunci nu mă cunoaște deloc. Dacă aș plăcea-o, ar trebui să îi dăruiesc mai mult decât simple cuvinte sau fapte. Ar trebui să îi pasez inima și sufletul meu. Nu aș putea face asta. Nu am cum. 

       Nu aș putea să îi acord ei inima care o are proprietar de drept pe Iza. Nu aș putea reuși să o strecor în sufletul meu, având în vedere că Iza domnește și acolo. Lia nu îi va putea lua locul Izei vreodată. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nici nu seamănă foarte mult. Probabil a fost doar o impresie. Din cauza faptului că mi-e dor de ea. De Iza. Eu nu o voi putea uita pe Iza vreodată, iar Lia nu va ajunge decât să sufere. 

       Sper ca Lia și Kyle să se înțeleagă. Eu nu am absolut nicio treabă cu ei. 

      Și totuși... de ce nu îmi cred propriile cuvinte?

***

        ㅡ Ne vedem mâine. Nu îți face griji, îi spune bruneta lui Seb, iar acesta își dă ochii peste cap.

        ㅡ Chiar nu pricep de ce dracu trebuie să te întorci la nebunul ăla! se revoltă Seb, iar eu îi dau dreptate, aprobând din cap în dreptul lui.

         ㅡ Pe bune? Și tu? mă întreabă bruneta, iar eu ridic nepăsător din umeri.

        ㅡ Știi mult prea bine cum e unchiul tău, spun și apoi mă urc în mașină. Dar tu decizi. Eu și Seb nu putem să te obligăm, continui și îmi pun centura, așteptând ca bruneta să urce. 

        ㅡ Lia, te rog să te mai gândești! Stăm destul de bine la mine în apartament, insistă pe de altă parte, Seb, dar fata de lângă el nu pare deloc impresionată.

        ㅡ Știi mult prea bine că voi veni mereu la tine, atunci când voi da de necaz. Dar momentan, mai bine mă întorc, spune, pe un ton neîncrezător. 

         ㅡ Nu te pot face să te răzgândești?

         ㅡ Nu. Iar acum, te rog scuză-mă Asty, dar întârzii la ,,minunatul" meu loc de muncă, și abia aștept să șterg podeaua pizzeriei! replică bruneta pe un ton ironic, ca mai apoi să se urce în stânga mea și să își pună centura. 

       Seb îi face cu mâna, iar imediat după aceea, fata din stânga mea inspiră adânc. Nu pare a avea chef de vorbă, și nu prea îi înțeleg comportamentul detașat. Îl las pe Seb să iasă primul cu mașina, ca mai apoi să o fac și eu.

       Am căzut de acord să venim cu două mașini la liceu, astfel, Seb va putea să se întoarcă mai repede acasă, iar eu și Lia, vom putea ajunge mai repede la muncă. 

       ㅡ Spune-mi sincer. De ce vrei să te întorci acolo? o întreb la un moment dat, atrăgându-i atenția.

        ㅡ Mai ții minte când am vorbit ieri despre Darrin? mă chestionează la rândul ei, iar eu doar aprob.

       Da, cum aș putea să uit că seamăn ca un iepure de pluș cu obrajii umflați?

        ㅡ Păi, unchiul Stan e unul dintre lucrurile... adică, unul dintre persoanele, la care mama ținea mult. Cred că tocmai de asta, continui să îl suport. Nu contează cum e, tot fratele mamei mele rămâne, termină și mă abțin cu greu să nu pufnesc într-un râs isteric. 

        ㅡ Nu contează că te maltratează, sau că își varsă nervii pe tine degeaba, tot fratele mamei tale rămâne, îi întorc replica, și apoi aud un chicot din partea brunetei. 

        ㅡ Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că îți faci griji pentru mine, spune mai apoi, privindu-mă amuzată. 

        ㅡ Dacă mi-aș face griji pentru tine, ar fi așa ciudat? întreb, dar atunci când îi zăresc curiozitatea Liei, îmi dau seama că  am rostit cu voce tare ceea ce mă gândeam.

         La dracu, Arax! Rezolvă cumva prostia pe care ai făcut-o!

       ㅡ Vreau să spun că tu ești ca o soră pentru prietenul meu cel mai bun, așa că... ești ca o soră și pentru mine, mă scuz, vrând să îmi dau imediat o palmă peste cap.

        O scuză mai penibilă nu ai găsit, idiotule?

       ㅡ Sunt frați care nu își cunosc numele? o aud apoi, și parcă îi pot vedea zâmbetul, fără să o privesc măcar. 

       ㅡ Eu îți știu numele, îi răspund, rânjind.

        ㅡ Nu crezi că ar trebui să îl știu și eu?

        ㅡ Încă ai frustrări pe tema asta? o tachinez,și pot pune pariu că mă înjură în gând.

        ㅡ Crezi că nu aș putea să îți aflu numele? Știi bine că Seb nu mi-e străin, comentează, iar eu o privesc preț de două-trei secunde, ca mai apoi să îmi întorc privirea la drum. 

         ㅡ Atunci de ce nu l-ai aflat până acum?

         ㅡ Vreau să îl aflu de la tine, șoptește și mă face să tresarㅡnu am vreo idee de ce. 

         ㅡ Va trebui să aștepți mult și bine atunci, spun și zâmbesc stângaci. Îmi face prea multă plăcere să te tachinez, recunosc și aud oftatul fetei din stanga mea. 

         ㅡ Am auzit undeva, că atunci când două persoane se tachinează, în secret se plac, spune pe un ton moale și pisălog; lucru care mă face să râd scurt, agitându-mă degeaba.

          ㅡ Atunci ai  auzit prost, îi răspund imediat și o aud plescănind ceva, dar parchez, fără să o bag în seamă. 

        Ne coborâm amândoi, și intrăm în pizzerie, urmând să îl salutăm la unison pe domnul Peterson. 

          ㅡ Avem câștigătorul la joc? mă întreabă fără vreun salut domnul Peterson, zâmbind lasciv, iar bruneta ne privește confuză. 

           ㅡ L-am provocat la șah, o mint rapid pe Lia, arătând înspre bărbatul chel. 

           ㅡ  Ămm... ok? replică și apoi pleacă în spate, pentru a-și lua șorțul. 

            ㅡ Deci, băiete, ia zi! Ți-a strigat până la urmă numele? șoptește șeful meu, pentru a nu atrage atenția clienților, ca mai apoi să râdă subtil.

        Normal că șeful meu este obsedat de chestii carnale, fiindcă de ce nu?

            ㅡ V-am mai spus. Nu e nimic de genul, mă scuz din nou, dar bărbatul rotunjor își ridică sprâncenele, în semn de protest. 

            ㅡ Cred că ai uitat cu cine vorbești, mai spune și apoi pleacă zâmbind spre niște clienți ce tocmai s-au așezat.

        Uneori nu prea cred că are peste cincizeci de ani. În majoritatea timpului, are mai multă energie decât mine. Până să ajungem eu și cu Lia, comenzile sunt efectuate de el. Se descurcă de minune, și nu pricep de ce ar avea nevoie de noi, însă cu toate astea, nu am de ce să mă plâng. Faptul că se gândește mai mereu la senzații carnale, este amuzant într-o oarecare măsură, dar în același timp, și de speriat. 

           ㅡ Visătorule, știi că ai niște mese de șters, nu? îi aud vocea Liei și realizez că am căzut din nou pe gânduri. 

          ㅡ Nici măcar nu pot visa cu ochii deschiși din cauza ta, o enervez, iar ea își dă ochii peste cap.

           ㅡ Încep să cred că domnul Peterson m-a angajat mai mult pentru a fi cu ochii pe tine, ci nu pentru a-ți fi colegă de lucru, replică și zâmbește cast, ca mai apoi să întindă șorțul meu.

           ㅡ Se pare că nu doar eu visam, spun și îmi iau imediat șorțul, plecând la mesele care trebuie curățate.

         Nu mai înțeleg, dacă aici mănâncă oamenii sau porcii. Cei care vin aici, fac intenționat o mizerie așa mare? Sau doar nu știu să mănânce?

         Inspir frustrat și strâng niște șervețele de pe jos. Lia va veni să măture, dar cu toate astea, pot să iau din mare murdăria asta. 

         Merg în spate pentru a arunca toate porcăriile la coș, dar râd imediat când văd o brunetă chinuindu-se să prindă un recipient de pe raftul de sus. Când își dă seama că nu va reuși, trage un scaun, ca mai apoi să se urce pe el. 

        Zâmbesc și dau să plec, dar atunci când observ cum piloanele scaunului se mișcă haotic, mă grăbesc, și o prind pe idioată.

         Aș minți dacă aș spune că nu mă simt exact ca în filmele alea prostești de dragoste.  De ce naiba se repetă aceeași scenă de fiecare dată?

        O fatăㅡ mai proastă din fireㅡ  se găsește urcată pe un scaun care pare că dansează sub greutatea ei, ca mai apoi, un tâmpit care se afla prin preajmă, să o prindă înainte de a-și rupe vreun os. E un clișeu stupid și absurd din punctul meu de vedere.

         Privesc perplex roșeața ce îi trădează obrajii brunetei, lucru care îmi provoacă un zâmbet, dar pe care îl țin în frâu. Mi se pare că îmi analizează fiecare părticică de pieleㅡ din zona feței ㅡ și înghit în sec. Simt nevoia de a-i încerca buzele ㅡdin nouㅡ simțindu-i respirația fierbinte și neregulată. Îmi dau seama că privesc totul dintr-un unghi greșit, atunci când o aud:

        ㅡ Îți stă bine cu puțină roșeață în obraji, îmi spune, iar eu o scap cât ai clipi; aceasta lovindu-se cu fundul de podea. 

         Își scarpină fundul nervoasă și probabil mă înjură, dar nu apuc să aud vreo jignire, căci iau mătura; căutându-mi de lucru. 

         Nu mă uit în urma mea, ci doar intru imediat în baie; uitându-mă pe oglindă. Bruneta chiar are dreptate. Eu... am roșit?

          Îmi pun mâna pe frunte, dar un pot pricepe. Nu am febră, atunci de ce dracu arăt de parcă aș fi alergat vreo trei kilometri ?

        Refuz să cred că asta se întâmplă din cauza apropierii dintre mine și brunetă. Nu sunt un plod care stă așa aproape de o fată pentru prima dată. Atunci de ce naiba am obrajii așa aprinși?

       Oare ce crede acum Lia despre mine? Reacția mea nu denodă chiar indiferență, și sper să nu înțeleagă greșit. Nu am intenționat să par vreun tocilar virgin care s-a speriat imediat, atunci când o fată s-a apropiat de el,  dar am găsit o scăpare, și am profitat de ea. 

       Mă stropesc cu niște apă pe față, iar roșeața dispare încet-încet. Dacă o țin tot așa, voi fi concediat peste vreo două-trei zile. Nu e vina mea. Nu mă eschivez de la muncă, dar bruneta mă obligă. 

         ㅡ Tu. Nu. Ai. Nicio. Treabă.  Cu. Lia! îmi subliniez mie, și realizez că mă apropii de linia subțire dintre normalitate și nebunie. 

        Pe cine dracu încerc să păcălesc? Am trecut linia aia de ceva vreme. 

         Mă mai privesc încă o dată pe oglindă, ștergându-mi cu șorțul picăturile de apă ce stăteau relaxate pe fața mea, iar apoi ies și încep să mătur podeaua plină de porcării. 

         Bruneta este la câteva mase depărtare, și evită să mă privească. S-a supărat pe mine din cauză că i-am dat drumul? Nu prea cred. Nu s-a lovit așa tare. Distanța era doar de câțiva centrimetri! Atunci ce naiba a pățit dintr-o dată?

         După ce își notează pe carnețel comanda, trece pe lângă mine de parcă nici nu aș fi aici. Tu mă ignori cumva, bruneto?

         Aproape izbucnesc atunci când se întoarce și calcă peste gunoiul adunat de mine, dar îmi dau seama că nu a făcut-o intenționat, atunci când apucă mătura din mâna mea, strângând din nou mizeria. Nu mă privește, ci doar așează mătura jos, urmând să plece în treaba ei. 

       Continuă să se prefacă că nu mă vede, și eu îmi strâng pumnii iritat, neînțelegând cu ce am mai deranjat-o acum. 

           Ce ți-am mai făcut de data asta, bruneto?

_______

         Capitol nou uhuuuuu:)) Niște momente ,,Aliax" fiindcă mi-a fost dor❤😂 Și un Arax mai sfios, fiindcă, să fim sinceri, e mult prea drăguț:))

          Știu că este cam plictisitor, dar vor urma capitole mai interesante😌🖤 Sper că v-a plăcut și vă aștept părerea în comentarii❤

          Cum credeți că va decurge ,,întâlnirea" Liei și a lui Kyle?❤😂 Credeți că Arax va reacționa în vreun fel?:)🖤