În timp ce conduc prin haită , nu îmi pot abține agitația   care a început să se formeze în stomacul meu. Încântarea ca a unui copil la un parc tematic se formează în interior.

Mirosul  puternic de pin și aerul curat mă cuprind cu o familiaritate de neuitat de care nu m-am săturat niciodată. Am notat cum s-a dezvoltat haita de când am plecat: sunt mai multe case, precum și mirosul mai multor vrăjitoare.

Gândul la mătușa Katty îmi face inima să se  mărească și mai mult. De departe e cea mai uimitoare mătușă cu care să crești. Ea este cea care mi l-a dat pe Caspar și i-a legat viața de a mea. Știa înaintea tuturor că îmi lipsește un lup interior așa că mi-a oferit următorul cel mai bun lucru - un jaguar ale cărui gânduri îmi sunt accesibile doar pentru mine și pentru el, cu forță și durabilitate pentru a se potrivi cu ale mele. El e totul pentru mine și mi-a fost dor de el mai mult decât orice în ultimii ani.

Mi-am întins gâtul pe fereastră în timp ce trec de a doua casa a haitei din cele cinci. Acesta a fost cea în care am crescut când eram doar eu, Damon și tații i noștri. Atunci când familia noastră a continuat să crească, ne-am mutat și părinții noștri și-au construit singuri o "mică" vilă .

Asta e acum acasă și în timp ce conduc spre ea, îmi simt inima bătând,  ușurare, bucurie și  anxietate toate la un loc.

Mi-am parcat mașina și în momentul în care piciorul mi-a atins pământul, ușile din față s-au deschis și mi-au apărut tații. Tatăl meu, Julian, aleargă în timp ce Aiden merge calm cu mâinile în buzunare.

Mi-am deschid brațele larg , respirând de ușurare în timp ce tata a sărit pe mine, strângându-mă atât de strâns încât nu pot respira. Imediat, mirosul lui m-a înconjurat. M-a cuprins cu căldura pe care am iubit-o de când eram mic și nu mă voi sătura de ea niciodată. El s-a tras înapoi doar ca să mă privească, zâmbetul lui  slab, dar fără lacrimi ... încă.

"Mi-a fost dor de tine"El a spus cu un zâmbet larg pe care puțini au avut plăcerea de a-l vedea. "Atât de mult."

"Și mie mi-a fost dor de tine tată". Am spus în timp ce ursul de tata m-a binecuvântat   in cele din urma cu prezenta lui. Julian a privit peste umăr cu o privire neimpresionată înainte de a se uita înapoi la mine.

"M-ai lăsat să mă ocup de acest imbecil pentru prea mult timp". El a spus în timp ce ne-am despărțit, câștigându-i instantaneu o privire din partea lui Aiden, dar niciun comentariu. El și-a întors atenția asupra mea, cu fața încă neutră pentru un moment înainte să mă tragă la pieptul său cu un zâmbet.

Iubesc să-l îmbrățișez pe tata. Iubesc să-mi îmbrățișez ambii părinții, cât și întreaga familie, dar cu Aiden ... cu el, nu am simțit niciodată durere când m-a atins. M-am simțit normal. Nimic nu doare. Nici o amintire nu-mi strânge stomacul. Nimic. Nu-mi pasă de motiv, am mulțumit doar Zeiței că există o persoană pe această planetă a cărei atingere nu se simte ca acid pe pielea mea.

"Ești în regulă puștiule?"El a întrebat retrăgându-se puțin.

"Yeah, sunt bine Po,"Am spus făcându-l să-și de-a ochii peste cap.

"Ha.Încă îmi spui așa?"Tata a întrebat rotindu-și ochii iar eu am râs.

Singurul motiv pentru care am început să-l numesc Po a fost pentru că după ce Damon s-a născut, tendințele sale violente au crescut și au crescut repede. Ca un efort pentru a-l îndepărta de show-ul său preferat, Happy Tree Friends, am încercat să-l fac să urmărească Teletubbies. O ura, desigur, dar cea roșie, Po, a lovit o coardă cu mine. Roșul mi-a amintit de ochii mei și ai lui Aiden, așa că am început să-l numesc Po.

El m-a lovit   pe spate încet retrăgându-se iar imediat Haden și Josey au ieșit alergând , Peter doar mergând în spatele lor.

"Levi!"Ei au exclamat și au sărit pe mine începând să se cațere așa cum făceau când erau pui.Dar acum au paisprezece ani și sunt  mult, mult mai grei.

M-am uitat la părinții mei pentru ajutor dar ei doar s-au îndepărtat și au început să îmi descarce lucrurile , făcându-mă să mă uit urât la ei cu o promisiune de a mă revanșa.

"Ce faceți?"Am întrebat când în sfârșit s-au dat jos de pe mine pentru a-i îmbrățișa așa cum trebuie.

"Sunt bine; nu pot spune același lucru pentru acest tip"Josey a spus făcându-l pe Hagen să se încrunte.

"Încă ești agresat pentru nume?"Am întrebat iar el a încuviințat înainte să se uite urât la Aiden.

"E numai vina ta bătrâne!"Hagen a strigat , aparent luând porecla pe care Damon a început-o. Aiden doar s-a încruntat în răspuns.

"E un nume grozav!"El s-a apărat așa cum face de fiecare dată când avem această conversație.

"Nu tată- nu este,"El a reproșat . "E ca și cum ai vrut să mă numești Harry și Ragen dar nu ai reușit să te decizi deci le-ai unit. T-tu nici măcar nu poți face o poreclă  din el: Haggy, Agen,Haga. Toate sună stupid!"

Am râs la asta pentru că e adevărat. Pot practic să văd aburul ieșind din capul tatei în timp ce și-a deschis gura pentru a răspunde, soțul său întrecându-l.

"Am luptat pentru tine dulceață-chiar am făcut-o,"Julian a spus făcându-l pe Aiden să se uite urât la el. "I-am spus că e un nume groaznic , nu a ascultat. El poate că nu te iubește ,dar eu o fac."

"Hey!"Aiden a exclamat iar Julian a zâmbit la el. "Îl iubesc și de aceea i-am dat un nume atât de grozav  și unic."

"Grozav  și unic?!"Hagen a exclamat.

"Tată, știi ce înseamnă uimitor?" Josey a întrebat cu mâna proptită pe șold. Și toți s-au aruncat într-un argument pe care nu aș putea încerca niciodată să îl  urmăresc. Din colțul ochiului, l-am putut vedea pe Peter  îndreptându-se spre mine.

Peter este cel mai liniștit tip din familia noastră; nu, cel mai liniștit tip din întreaga haită , poate chiar din lume. S-a lipit de Julian ca lipiciul  de mic. Am fost mereu confuz când nu dorea să se joace atât de mult cu Damon și cu mine. Adică, Damon nu mă lăsa niciodată să plec nici un minut. Chiar am dormit în același pat ani de zile pentru că el a refuzat să fie separat. Așa că mă așteptam la fel pentru Peter, dar el a fost total opusul. S-a lipit de tatăl nostru în schimb și, în multe ocazii, Aiden a sfârșit dormind cu mine și Damon , pentru că Julian a dormit în camera lui Peter.

S-a oprit când se află chiar în fața mea, cu degetele răsucite în spatele lui în timp ce mă privește cu gura deschisă înainte de a o închide și a privi în jos. El a avut întotdeauna probleme în a găsi cuvintele pentru a se exprima. După ce a repetat acest lucru de aproximativ cinci ori, și-a găsit în sfârșit cuvintele.

"Bine ai venit acasă." El a șoptit și am zâmbit. S-a strecurat încet între brațele mele și m-a îmbrățișat , abia mă strânge în timp ce se sprijină ușor în pieptul meu. Am zâmbit în jos la el întrucât este mult mai mic decât mine, mai mic decât toată lumea. Mi-a inspirat discret mirosul pentru familiaritate înainte de a se retrage. El a luat apoi una dintre cutiile mele și se întoarce înăuntru fără alt cuvânt.

 Încă purtând argumentul, restul familiei mele ajută să-mi descarce mașina și luăm totul înăuntru. Le-au aruncat în camera mea înainte de a se regrupa în bucătărie, unde Peter gătește deja cina.

"Unde e celălalt?"Am întrebat-o pe Josey în timp ce stăm cu toții în bucătărie.

"Așteaptă ca tu să te duci la el,"Ea a răspuns cu o încruntătură. "Fățarnic nenorocit , crede că tu ar trebui să mergi la el.Eu spun să îl lași să aștepte, javră stupidă."

"Noi nu numim pe nimeni javră  în casa asta,"Julian a exclamat ."Imbecil, nătâng , idiot și chiar și felină sunt acceptate , dar nu câine."

"Scuze tata"Josey a spus în timp ce Aiden doar a ridicat din umeri.

"Unde e Caspar?"Am întrebat, nerăbdător   să îl văd.

"Kat îi face verificarea și treburile vrăjitorești pe el.Se va întoarce mâine,"Julian a spus făcându-mă să încuviințez .

Camera a căzut într-o liniște ciudată  și urăsc că știu de ce. Toată lumea se aștepta să vin acasă cu Matt și, în schimb, sunt aici singur.Sunt recunoscător că nu au menționat-o nici măcar o dată , dar acum am văzut că încearcă să nu o facă.

"Trebuie să fii epuizat . De ce nu dormi și te vom trezi la cină." A spus Julian, știind că vreau să scap de tăcerea penibilă.

"Bine." Am spus cu un zâmbet apreciativ înainte de a ieși din bucătărie. Am oftat odată ce nu mă aflu la distanță în care se poate auzi , corpul mi s-a înmuiat  puțin în timp ce am trecut prin această casă ca un castel. Tavanul e neobișnuit de înalt cu stâlpi din piatră din calcar, iar podeaua din marmură netedă duce la scară. Este ca ceva dintr-un film în care se împarte în două direcții.

M-am îndreptat spre dreapta , îndreptându-mă către secțiunea lui Peter, Damon și a mea din casă. Cu toții am dormit în aripa din dreapta-spate , în timp ce restul familiei în stânga. În timp ce merg pe holul lung , am furișat o privire în camera lui Peter. Camera lui nu s-a schimbat, cu excepția prezenței a numeroase stive noi de cărți.

Am continuat să merg până am ajuns la camera lui Damon, un semn mare cu Valea!  atârnat de ușa închisă. Știu că vrea să mă duc la el, să-l îmbrățișez și să spun că mi-a fost dor de el, dar nu o voi face. Nu pentru că nu vreau, pentru că mi-a fost dor  de tip. Dar mi s-a dat sarcina să-l țin pe pământ pe Damon până când își va întâlni perechea și o va avea pe ea pentru a face acest lucru pentru el. Damon e un nenorocit fastuos  uneori, cu un cap prea mare pentru umerii săi. El crede că majoritatea oamenilor ar trebui să fie recunoscători pentru a fi în prezența lui și răspunde cu violență atunci când nu sunt . Un efect mic de la a fi primul fiu al doi alfa.

El e doar un copil mare care are probleme în a-și face prieteni. Singura lui prietenă e Amelia, viitoarea beta care a avut zero probleme în a-l ancora , când nimeni altcineva nu ar fi făcut-o.

Acum au șaptesprezece ani  , în drum spre optsprezece ani și știu că Damon nu vrea nimic mai mult în viața lui decât ca Amelia să îi fie pereche. Niciodată nu o va spune și se comportă ca un nenorocit când e în preajmă, dar e îndrăgostit complet de fată și nu are absolut nicio idee cum să-i arate.

Și uite așa, am continuat să merg până am ajuns în camera mea. Este exact așa cum am lăsat-o, deși un pic mai curat, făcându-mă să zâmbesc. Julian a curățat-o întotdeauna pentru mine când am fost plecat. Camera e un albastru închis, de culoare aproape neagră, cu un pat de dimensiuni mult prea mari în colț , sub o fereastră mare care acoperă cea mai mare parte a peretelui. Pe cealaltă parte, cărțile, desenele, televizorul și biroul meu de lucru.

Am închis ușa în spatele meu în timp ce intru mai mult în cameră, deloc surprins când un zgomot puternic, îndrăznesc să spun ... un mârâit demonic a umplut casa. Intru în baie pentru a mă elibera  pe măsură ce pașii grei și nerăbdători își fac drum spre mine. Ușa aproape s-a desprins din balamale  cu forța pusă în spatele ei în timp ce Damon vine direct în baie.

A crescut cumva mai înalt. Părul lung blond îi atinge umărul în timp ce stă fără tricou , cu și mai multe tatuaje întinse pe brațe. El doar se uită urât la mine  cu acei ochi albastru închis care sperie majoritatea oamenilor.

Eu nu sunt majoritatea oamenilor.

"O să stai acolo și o să mă privești ca un pervers?" Am întrebat cu un rânjet. Aș putea jura că ochiul i-a zvâcnit  , dar a ieșit din baie , rămânând în camera mea în timp ce termin și mă spăl pe mâini.

Am ieșit pentru a-l găsi stând în mijlocul camerei mele, brațele încrucișate și corpul încordat. El  vrea să mă îmbrățișeze - știu asta , dar încearcă atât de inutil să pară că nu vrea.

Cred că trebuie să îl tachinez puțin.

"De ce nu ai coborât când am ajuns?"Am întrebat în timp ce îmi șterg mâinile cu un prosop. "Am crezut că ți-a fost dor de mine suficient pentru a mă saluta măcar; cred că nu."

Încruntătura lui a dispărut iar ochii i s-au umplu imediat cu regret și vinovăție înainte de a trece din nou la privirea rece. Corpul său foindu-se pe loc inconfortabil.

"Măcar mă vei saluta?"Am întrebat mergând în față încet. "Chiar și Peter a spus ceva, tu nu poți?"

El și-a deschis gura dar nimic nu a ieșit făcându-i încruntătura să se adâncească și să-și strângă pumnii. Zeiță, e fără spernață.

M-am oprit când sunt chiar în fața lui.Încruntându-mă puțin când am realizat că trebuie să mă uit în sus la el ;cumva a reușit să mă întreacă.Acum eu mă simt ca un copil.

"Dacă nu vei spune nimic atunci ieși afară,"Am spus în cele din urmă , ținându-i privirea. Nu mă voi ceda  tendințelor sale premature de alfa. Și eu sunt un alfa și nu am nevoie de un lup interior pentru a-i arăta cine e încă la conducere aici. I-am ignorat valul de feromoni pe care l-a eliberat în timp ce încearcă să mi se opună . Nu voi ceda.

După câteva minute lungi, el a cedat și m-a tras într-o îmbrățoșare. Am râs când m-a strâns puternic și mi-a inhalat adânc mirosul.

"Te urăsc,"El a mârâit iar eu am râs și l-am bătut pe spate.

"Cred că ai pronunțat greșit  iubesc,"Am spus  cu amuzament în timp ce s-a retras puțin dar nu mi-a dat drumul. "Ești bine puștiule?"

"Nu sunt un copil!"el a mârâit cu o mică bosumflare. "Am ucis singur șapte renegați azi."

"Sună ca ceva ce un copil ar face"am spus făcându-i încruntătura să se adâncească. "Nu mi-ai răspuns la întrebare."

"Sunt bine,"El a murmurat în timp ce ne-am despărțit și m-am așezat pe pat. El imediat s-a întins lângă mine , brațele noastre în spatele capului. "Tu ești bine?"

"Nu chiar,"Am spus sincer.

"Știi că o să-l omor, nu-i așa?"Damon a întrebat și am oftat. El mereu făcea asta când mi se încheiau relațiile. Am reușit să îl îndepărtez de la a ucide , la a tortura , ceea ce nu e mai bun în ochii mei dar o mare pierdere pentru el. El cumva îi găsește și i-a torturat pe toți.

"Te rog nu,"Am implorat iar el doar a zâmbit.

"Îi voi jupui   pielea,"El a spus cu acea voce bolnavă a sa când se gândește la moarte.

"Chiar dacă ți-aș spune că eu am încheiat totul,"Am spus făcându-i zâmbetul să dispară."Nu merega -nu era scânteia.. deci am încheiat-o."

"Minți,"El a spus după un moment înainte să se uite iar la tavan."Deci o să-l omor."

"Dacă o faci nu voi mai vorbi niciodată cu tine,"Am amenințat iar el doar a râs.

"Spui asta de fiecare dată,"el a contracarat  făcându-mă să mă încrunt. Corpul îmi crește/  cu frustrare inutilă.

"Dacă o faci,a-atunci nu mă voi întoarce data viitoare,"M-am bâlbâit iar el a înghețat.S-a ridicat și s-a rezemat pe braț, uitându-se la mine.

Știu că mereu i-a fost teamă că voi pleca și nu mă voi mai întoarce , și știe că într-o zi nu o voi mai face. Sunt un alfa- Nu pot sta aici pentru totdeauna.

"Nu ai face-o,"El a spus simplu înainte să se întindă la loc.

"Cum e Amelia?"Am întrebat , disperat să schimb subiectul.

"Cât de bine poate a cățea  să fie,"El a răspuns plictisit și am râs. În limba lui Damon , asta se traduce ca "ea e bine".

"Am auzit că Hagen e agresat pentru numele lui"Am spus uitându-mă la el cu o încruntătură. "Ai grijă de el,nu-i așa?"

"Yeah,"El a răspuns. "Doar îmi dă un nume și am eu grijă de ei".Ochii mi s-au lărgit la asta iar el și-a dat ochii peste cap. "Nu îi omor , doar îi sperii puțin."

"Pentru că e asta e mult mai bine"Am spus sarcastic înainte să începem altă conversație. Am recapitulat tot ce celălat a ratat cât am fost despărțiti , în ciuda faptului că am vorbit la telefon în fiecare zi.

Damon e cel mai apropiat frate fără nici o îndoială.El poate fi dur cu o mușcătură care ucide dar dacă cineva se va pune cu el vreodată îl voi face să arate ca fiul drăguț.

"Cina e gata paraziților!"Aiden a strigat, făcându-ne pe mine și Damon să mormăim."Oh, nu vreți să mâncați?"

"Aiden!"Julian a strigat iritat.

"Nu. Dacă aceste două rahaturi sunt prea deranjate ca să coboare și să mănânce, atunci ghiciți ce? Nu trebuie să mâncați!" El a strigat furios înainte de a se îndepărta cu pași grei și mormăieli audibile. "Micuțe bucăți de ..."

"Trebuie să-l iubești pe tata,nu-i așa?"Damon a spus în timp ce ne-am dat jos din pat.

"A-ți face bine să mă iubiți!"El a strigat înapoi în timp ce ne întreptăm spre bucătărie, făcându-ne să ne dăm ochii peste cap.

Când am ajuns în sfârșit la masa de cină, stomacul meu mârâie de foame în timp ce analizez totul. Am uitat aproape cât de grozavă e mâncarea pe care Julian și Peter o fac . Practic salivez , așezându-mă   în fața lui Josey, Peter în stânga și Damon în dreapta.

"E drăguț să îi avem pe toți împreună din nou"Julian a spus uitându-se în jurul mesei din locul său, care e în capătul mesei iar Aiden în cealaltă parte.

"Yeah, uimitor"Hagen a spus uitându-se în jur."Conexiunea la internet devine mai slabă, un duș cald e un lux de la Zeiță și cea mai bună parte , împărțim mâncarea."

Aiden a încuviințat făcându-l pe Julian să se uite urât la el. El s-a încordat la asta înainte să-l lovească pe Hagen după cap. Hagen a scâncit și și-a frecat capul în timp ce Josey a chicotit iar Damon a râs.

"Acum, pentru ce suntem recunoscători?"Julian a întrebat făcându-i pe toți să mormăie dar eu am zâmbit.Acum câțiva ani și eu aș fi mormăit dar după ce am fost plecat atât de mult timp, mi-a fost dor de asta.

"Nu vă mai plângeți și spuneți de ce sunteți recunoscători ca să putem mânca,"Aiden a exclamat uitându-se la Damon pentru a începe dar cineva l-a întrecut.

"N-nu are sens în a spune î-în seara asta,"Peter s-a bâlbâit cu o voce mult mai slabă  decât de obicei , chiar și pentru el.

Camera a fost surprinsă de liniște, întrucât cu toții suntem martori la momentul în care Peter vorbește, fără să fie presat să o facă. El a privit agitat în jurul camerei, înainte ca ochii să-i aterizeze în poală. Cea mai mare frică a lui este probabil să fie strigat la el , dar nimeni nu a strigat la Peter vreodată.

"Doar p-pentru că suntem cu toții recunoscători p-pentru același lucru,"El a explicat repede înainte să continue. "Nu am vrut să fiu nepoliticos."

"Și ce anume este Peter?"Julian a întrebat delicat cu un zâmbet care imediat l-a calmat.El s-a uitat în jurul camerei pentru un timp înainte ca ochii săi să se fixeze pe mine.

"Levi,"El a spus ca și cum ar fi evident."N-noi nu suntem o familie...până când nu e și el aici,"El a spus făcându-mi ochii să se lărgească la cuvintele sale."I-iar acum el e în cele din urmă acasă...deci suntem din nou o familie."

Zâmbetele s-au răspândit rapid în jurul mesei, al meu fiind cel mai mare dintre toate. Încerc din răsputeri să-mi retrag lacrimile , încuviințând  apreciativ în direcția sa cu intenția de  a-l îmbrățișa mai târziu.

"Tipule, plângi?" Damon m-a întreabat făcându-mă să-mi dau capul pe spate, fizic forțându-mi lacrimile să dispară. "Nu-mi amintesc să fi fost atât de emoțional."

"Și eu nu-mi amintesc să fi fost atât de urât." Am exclamat și m-am uitat spre el , o încruntare adâncă luându-i buzele în timp ce sprâncenele i s-au strâns.

"Te voi lăsa să știi Le-Vi,"De ce mi-a spus numele în acel fel? "Că sunt sexy ca naiba,"El a terminat cu atât de multă siguranță  încât aproape am vomitat. Uneori mă întreb de unde vine totul.

"Cu plăcere,"Aiden a spus cu un rânjet. Yep, asta e sursa.Cu toții și-au mormăit dezgustul dar tata doar a ridicat din umeri și cu toții am început să mâncăm.

"Deci ce facem mâine?"Josey m-a întrebat în timp ce ține o pulpă de pui  prăjit între degete.

"Nimic,"Damon a ăspuns iar ea i-a aruncat o privire neimpresionată.

"Nu vorbeam cu tine câine,"Ea a scuipat făcându-l pe Damon să mârâie aproape la fel de puternic ca Julian. Josey și-a cerut încet scuze dar conversația a continuat.

"Mai spune-mi așa o dată , să vedem dacă nu îți arăt cine e alfa,"Damon a amenințat aplecându-se peste masă , făcând-o pe Josey să rânjească.

Zeiță, nu știe de acum să nu înceapă o ceartă cu fata. Acest copil te poate anihila fără ca măcar să clipești.

"Oh, nu trebuie să-mi arăți." Ea a pufăit înainte de a  smulge carnea de pe os cu dinții, arătându-și caninii în proces. "Știu deja cine este Alfa. Tata este alfa." Ea a spus arătând cu osul către Julian. "Bunicul este alfa". Ea a spus arătând către Aiden care a înjurat sîncet. "Levi este un alfa". Ea a continuat arătând spre mine înainte de a o redirecționa către Damon. "Tu ... câine ... nu ești alfa. Ești doar un băiețel care aleargă în pantofii tatălui, dar ei vor fi întotdeauna prea mari pentru tine."

"Ooo,"Aiden a spus cu mâna la gură în timp ce ochii săi se mișcă între Damon și Josey.

Josey poate că are doar paisprezece ani dar când devine în acest fel , Dumnezeule. Să spunem că îmi amintește de ce încerc să rămân pe partea ei bună.

Nu ajută că Josey și Damon au o relație ciudată. Ei mereu se ceartă;mereu încearcă să înjosească și rușineze pe celălalt în cel mai rău mod posibil. Dar la finalul zilei ei sunt la sală lucrând unul lângă celălalt.

Nu îi înțeleg.

Ochii lui Damon strălucesc un albastru închis , el a deschis gura cu intenția de a ucide dar a fost brusc întrerupt.

"Julian,"Tata a spus brusc înainte să-și lingă degetele. "De ce ai făcut  copii atât de demonici?De ce nu am adoptat?"

"În primul rând , tu ai făcut  doi din ei și în al doilea rând , am adoptat,"El a răspuns , cei doi având o conversație ca și cum noi nu am fi aici.

"Yeah iar el e singurul tolerabil,"El a continuat făcându-i pe toți să se încrunte, chiar dacă   cu toții avem o sclipire de amuzament în ochii noștri."Am adoptat un fiu tolerabil, am făcut unul diabolic , unul perfect , și doi...nici măcar nu știu."

"Dar îi iubim,"Julian a spus cu un zâmbet iar tata a încuviințat.

"Îi iubim,"El a spus ca și cum ar fi un păcat înainte să se uite la noi. "Îmi e milă că ei nu se iubesc unul pe altul."

"Oh,ne iubim unul pe celălalt,"Hagen a confirmat și cu toții am încuviințat, gura sa fiind plină cu tot ce este pe masă.

"Și vă iubim și pe voi,"Josey a spui uitându-se la Damon care a încuviințat. "Voi ori ne-ați adoptat sau făcut iar acum sunteți blocați cu noi , și pentru asta ne cerem scuze."

"Cu sinceritate"Am adăugat și cu toții au încuviințat în același timp.

"Dar trebuie să înțelegeți că și noi suntem blocați cu voi,"Ea a spus întorcându-se spre ei. Ochii lor s-au lărgit cu zâmbete pe buze.

"Nu am crezut niciodată că Zeița ar fi suficient de rea încât să îmi ofere o pereche de lunatici care se urăsc unul pe altul ca părinți."

"Se urau,"Tata a corectat repede.

"Pentru că asta e mult mai bine,"Josey a spus sarcastică."Și zi și noapte noi suferim din cauza încercării voastre eșuate de legătură."

"Ouch,"Julian a spus ținându-și pieptul cu un zâmbet.

"Dar e okay,"Josey a spus repede.

"Pentru că vă iubim,"Peter a încheiat , lăsând toți copii zâmbind în timp ce părinții noștri încearcă să le ascundă pe ale lor.

"Zeiță, vă iubesc,"Aiden a spus în cele din urmă cu un chicot ,zâmbind la noi.

"Și noi vă iubim,"Am spus în același timp.

Dinamica familiei noastre e una ciudată, admit asta. Câțiva o înțeleg și mai puțini sunt de acord cu ea, dar nu ne pasă. Pentru că la sfârșitul zilei ne avem unul pe altul și asta e tot ce contează.

--

Nu, Omule Pizza întoarce-te !" Hagen a mormăit în somn în timp ce îmi zgârie pieptul. Am scâncit dar l-am ignorat , ținându-l  pe spatele meu. Josey e în aceeași stare de somn profund, dar în brațele lui Damon.

I-am așezat în paturile lor, punându-i sub păturile lor mari, înainte de a închide ușile în spatele nostru și de a ne întoarce în salonul mare, unde toți ceilalți se uită la filme.

Julian e așezat confortabil în poala lui Aiden în timp ce Peter stă în fotoliul său desemnat. Ei s-au uitat în sus la noi când ne-am întors după ce am pus în pat gemenii sforăitori.

"E în regulă dacă ies cu Amelia? "Damon a întreabat și părinții noștri au dat din cap. Le-a oferit un mic zâmbet înainte să se întoarcă și să plece, oprindu-se  sprijinindu-și mâna pe umărul meu. "Este uh ... este foarte bine că te-ai întors Levi." El a zis fără să-mi întâlnească ochii. Am deschis gura pentru a răspunde, dar el e deja pe ușă și a plecat.

"Lui chiar i-a fost dor de tine,"Julian a spus făcându-mă să mă uit la el.

"Și mie mi-a fost dor de el ,"Am spus cu un zâmbet înainte să ies din mica mea transă. "Merg la culcare, ne vedem dimineață."

"Și eu,"Peter a murmurat și s-a ridicat , venind repede lângă mine.

"Ne vedem dimineață,"Julian a spus cu un zâmbet.

"Aș spune să dormiți strâns  dar asta nu are nici un sens,"Aiden a spus făcându-l pe tata să-și de-a ochii peste cap. "Cum poți dormi strâns ?- nu funcționează. Deci voi spune ceva mult mai logic..dormiți."

"Mulțumesc?"Am spus mai mult ca o întrebare.Mi-am pus pâna peste umărul lui Peter și ne-am condus afară din cameră. Mă arde puțin să îl țin dar merită cu desăvârșire cu felul în care se ghemuiește în mine.Nu arată asta mult dar îi plac îmbrățișările și ghemuitul.

"O duci bine?"Am întrebat,  luând oportunitatea de a vorbi cu el- doar noi doi."Știu că uneori casa poate deveni puțin nebunească."

"Puțin?"El a întrebat  încet cu un zâmbet.

"Dar ești bine?"El a încuviințat."Și școala? Nimeni nu te deranjează, nu-i așa?"

"Sunt bine Levi,"El a spus în timp ce urcăm scările.M-am uitat în jos la el pentru a mă asigura iar el și-a dat ochii peste cap înainte să încuviințeze din nou.

Am decis să am încredere în el pentru acum în timp ce continuăm să mergem, neobișnuit de încet ca și cum încercăm să extindem timpul pe care îl avem împreună. E liniște pentru un timp înainte ca el să spună ceva.

"Eram sincer cu ce am spus mai devreme,"El a șoptit și mi-am arcuit sprânceana. "Nu suntem o familie dacă tu nu ești aici."

"Când ai devenit atât de drăguț?" Am întrebat și l-am strâns mai tare, apăsându-l în pieptul meu ca un efort de a ascunde emoțiile care se repezesc la suprafață prea repede.El s-a îndepărtat după un timp. Când l-am lăsat să plece, se încruntă la mine în timp ce își freacă nasul înainte de a ieși un strănut.

"Nu sunt drăguț,"El a murmurat ,mergând rapid spre camera sa.Am mers după el , ținând ușa înainte să o poată închide și să se încuie pentru naiba știe cât.

"Mulțumesc Peter,"Am spus serios."Chiar apreciez asta."

El a oferit o mică încuviințare și am dat drumul ușii, lăsându-l să o închidă. Merg spre camera mea, aruncându-mă direct în așternuturile negre care sunt proaspăt spălate. M-am rostogolit pe o parte , astfel încât mă orientez spre fereastra mea mare, luna strălucind asupra mea în toată bunătatea ei lunară. Am privit-o până încet am adormit sub confortul cerului nopții.

--

Îl ador pe Peter <3 

Aproape 5000 de cuvinte x.x