E o zi frumoasă de vară. Soarele strălucește. Păsările ciripesc vesele. Vântul adie ușor. Vecinul din spate folosește drujba sâ taie lemne. Nu e nici un nor.... (adevărul e că la mine plouă, dar ficțiunea e ficțiune :) )

       Stai așa! Dă înapoi! Nea Nelu și o drujbă nu sună bine.

       Azi trebuie să mă întâlnesc cu Ana, iar Gery are liber de ziua lui.

       Știu! Îi dau mesaj Anei să ne vedem la intrarea în parc. Surprinzător ajungem amândouă în același timp, adică după vreo cinsprezece minute.

       Astăzi ceaiul este înlocuit cu vată pe băț. Chiar nu e vremea pentru ceai.

Deniz
       Bună, Ana! Mă bucur că am ocazia să discut cu tine. Ce faci? Ești pregătită pentru interviu?

Ana
      Bună, Deniz! Și eu mă bucur că putem discuta. Sunt pregătită, stau afară la aer curat, deoarece mă inspiră mai mult.

Deniz
        Mă bucur mult.
        Sunt sigură că ai întâlnit această primă întrebare, formulată în diverse moduri, în fiecare interviu la care ai luat parte pe Wattpad, dar cum aceasta este mai mult decât necesară, ți-o voi adresa și eu. Așadar, te rog să te prezinți în câteva rânduri, astfel încât să ne facem o idee despre tine.

Ana
     Sincer, iubesc această întrebare, deoarece de fiecare dată pot răspunde diferit. De ce? Pentru că timpul trece, și pot face răspunsul să fie cât mai bun.
Sunt o persoană relativ sociabilă, sau așa îmi spune mama. În realitate, îmi e frică să zic și un „Bună“, dar acum, începând liceul, va trebui să mai exersez. Ceea ce mă definește per total este că gândesc prea mult. Tot timpul, chiar dacă ar trebui să dorm sau să fiu serioasă, mă gândesc la orice. Un fun fact despre mine este că mă gândesc la teoriile existenței în cele mai ciudate situații și locuri. Sunt o scriitoare de horror, deci mintea mea e ciudată, motiv pentru care și ideile sunt pe măsură. Poate de aceea îmi spun mereu că sunt o fire originală, dar în această lume orice este posibil, cum ar fi să nu fiu.

Deniz
         Știi că se spune despre noapte câ e cel mai bun sfetnic al gândurilor. Faptul că ai idei în loc să dormi este un lucru pe care îl avem în comun și, de asemenea, este considerat un semn al inteligenței.
       Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris? Te-a îndemnat cineva sau a fost decizia ta? Dar cum ai descoperit Wattpad-ul?

Ana
       De Wattpad am auzit în clasa a III-a de la o fostă colegă de primară. Am îmbrățișat aplicația ca o oportunitate de a îmi aduce la viață toate ideile de fanfictions. Și da, vreo trei ani totul era tratat ca un hobby, pentru că nu îmi venea în minte nici o idee de carte „originală“ sau nonfanfiction. Recunosc că abia după am descoperit cu adevărat această pasiune. Înainte scriam ca să mă simt în lumea mea, să râd puțin și să discut cu acea colegă de pe atunci. Asta ne unea, iar când ea a renunțat nu am mai vorbit deloc. Mi-am descoperit pasiunea pentru scris cu adevărat în clasa a V-a. Îmi luam bullying pentru că scriam pe Wattpad. Toți mă priveau ca pe o fanatică, iar acest fapt mă deranja. În acel an greu scriam ca să nu mă mai gândesc la lumea exterioară, și am tot scris. Chiar dacă tot Fanfiction era, mă făcea fericită. Apoi, în 2020, am avut prima idee serioasă, care acum este pe undeva în Groapa Marianelor, deoarece nu m-am mai concentrat deloc pe ea.
        Totuși, aceasta va rămâne mereu în sufletul meu, deoarece mi-a deschis calea spre o multitudine de lumi. Lumi inventate de mine. Dacă Ana cea de nouă ani ar știi că scrisul este pentru mine mai mult decât un hobby, cred că ar fi super surprinsă. Adică, pe atunci priveam totul cu haz. Acum doresc să fiu scriitor, pe lângă alte meserii de vis. Atunci voiam să fiu bancher, ceea ce acum mi se pare nostim.

Deniz
       Foarte interesant. Eu la acea vârstă visam să fiu avocat, iar acum sunt atrasă atât de psihologie, cât și de scris.
         Pe contul tău de Wattpad am putut observa diverse cărți: poezie, filozofie, Recenzii și fantesy. Cum ți-au venit ideile pentru acestea?

Ana
       Ideile îmi vin atunci când nici nu mă aștept.
        Fantasy este primul gen în care am scris vreodată, deoarece acele fanfictions aveau elemente cât de cât complexe. Fantasy-ul este un gen ce pentru mine este ca acasă, deoarece trăiesc în toate lumile create.
      Poezia este mai mult o cale de a nu mă plictisi. Îmi place să îmbin cuvintele și iubesc poezia tradițională, veche. Scriu poezie când mă plictisesc, scriu poezie când îmi vin aleatoriu rime în cap și scriu poezie când am sentimente puternice. Tristețea și dorința sunt cele mai dese.
        Filosofia, în schimb, chiar mă reprezintă. Simt că, scriind paragrafe filosofice și gândindu-mă la orice mă înconjoară, mă pot accepta pe mine însămi mai mult. Filosofia este o parte din sufletul meu, iar de când am descoperit-o mă simt mai întregită.
        Iar, pe lângă aceste genuri, scriu horror. Da, mulți ar spune că acest gen este greu de scris, dar mie îmi place. Pentru mine horror-ul înseamnă să nu știi ce va urma și să simți cum faci parte din acțiune.
        Pot spune că scriu în orice gen. Nu postez încă pe Wattpad toate cărțile în plan, pentru că nu pot scrie la ele în același timp. Totuși, mintea mea e setată să poată îmbrățișa orice idee și gen. Eu, dacă am o idee în minte, oricât de nesemnificativă ar fi, ori va deveni o carte, ori un short story, ori va face parte dintr-o carte deja în plan. După părerea mea, nici o idee nu trebuie ignorată, ci doar trebuie să îi găsim un locșor al ei.

Deniz
       Poezia și proza diferă atât de mult una de cealaltă. Cum reușești să scrii ambele genuri? Ce sentimente îți trezesc acestea sau care este stare de spirit pe care trebuie să o ai atunci când scrii?

Ana
       Pentru mine poezia este o poveste. Prin versuri poți exprima chiar mai multe decât în proză, dacă știi cum să o faci. Sincer, nu aș putea scrie numai în unul dintre aceste genuri. Ambele mă reprezintă, în felul lor.
       Atunci când scriu îmi trebuie doar o idee și prima propoziție, sau primul vers. De acolo mă pot descurca. În plus, am uneori nevoie și de un mediu liniștit, deoarece orice sunet mă poate face să nu mai pot scoate nici o propoziție. De aceea răspund la acest interviu de afară, deoarece vântul mă ajută să mă pot exprima fix așa cum doresc. Pentru mine să scrii poezie e mai ușor decât să scrii proză. Primul motiv este pentru că o poezie este mai scurtă. Atunci când scriu proză trebuie să am un capitol de măcar două mii de cuvinte. Acolo îmi fac un target, iar de multe ori îl depășesc cu mult fără să observ. După părerea mea, atunci când scrii trebuie doar să ai o idee, iar dacă, de la această idee poți scoate o primă propoziție sau un prim vers, treaba poate curge lin după. Dacă nu o face, înseamnă că de fapt nu ai o idee completă. De aceea eu, înainte de a scrie, mă asigur că știu bine de dinainte ce doresc să scriu, chiar dacă e proză, chiar dacă e poezie.

Deniz
       Eu una sunt genul care simte că o ia razna dacă nu ascultă muzică oricând. Chiar și în momentele acestea, în care am formulat întrebările și editat interviul, tot cu muzica lângă mine am fost și sunt.
          Inspirația! Orice gen de carte a-i scrie, fără inspirație totul pare în van. Din nefericire, uneori survin și blocaje. Tu ce faci pentru a le depăși și cum îți găsești "muza"?

Ana
       Cred că într-o zi voi avea un record mondial la blocaje, deoarece am mai mereu. Acestea ori vin de la sine, ori pentru că viața mi se aglomerează.
       Totuși, trec peste ele scriind poezie. Poezia mă ajută mereu să trec peste blocaje, deoarece nu aceasta nu trebuie să fie lungă, așa că nu trebuie să scriu prea mult timp. Versurile îmi vin mai repede în minte decât o sută de peragrafe.
       Nu pot spune că am o anumită muză, deoarece orice detaliu mic îmi poate da o idee. Totuși, am observat că ideile îmi vin aleatoriu. Nu trebuie să mă gândesc la ele pentru a le avea în minte. Doar îmi vin deodată și eu le notez undeva, pentru mai târziu. Apoi, dacă iubesc ideea și este una complexă, mă gândesc mult la ea și îi lărgesc orizonturile.
       Înainte aveam o muză. Muza mea era propria-mi viață, dar, de ceva timp, aceasta nu mai are ce idei să îmi dea, așa că propriul creier a decis să mă ajute el, în orice moment. Îmi vin multe idei înainte de a mă culca, iar uneori fug la telefon pentru a le nota.

Deniz
        Cum te-ai simțit atunci când ai aflat că unul dintre romanele tale va fi publicat? Ce mi-ai putea spune despre această experiență?

Ana
       Nu cred că voi mai trăi în această viață o experiență ca cea pe care am avut-o cu romanul ăsta. Știam că nu va fi ușor, mai ales că subiectul nu e atât de plăcut, dar cumva tot am reușit.
      La început era doar o mică ambiție, să încerc și să văd ce iese. Apoi am început să cred în mine. Am editat și reeditat și până la urmă chiar îmi plăcea rezultatul.  
       Evident că și eu am fost refuzată, ca alți scriitori. Era și normal, iar, după părerea mea, atunci când ești refuzat mai bine ești lăsat cu ochii în soare. Eu am și uitat de editurile care nici nu mi-au răspuns, dar pe cele care au făcut-o nu le voi uita curând. Este greu să primești un refuz ca debutant, foarte greu. Este mai greu atunci când ți se dă încredere, apoi ți se ia toată speranța.
      Am avut câteva luni o experiență foarte complicată și apăsătoare, de care sper că vreodată voi putea vorbi public. Pe scurt, mi-a fost promisă publicarea, apoi, după muncă grea, mi-a fost totul luat deodată. A fost ciudat, și a trebuit să mă reorientez. Adică, știam atunci că public undeva, și eram foarte fericită. Plângeam de fericire, iar după ceva timp am făcut-o de tristețe. După ce mi-a fost luat visul din brațe, am încercat să mai caut. M-am interesat și am încercat la alte uși. Aveam câteva oferte pe tavă, dar simțeam că nu este ceea ce trebuie.
     Am încercat și la o editură mare, care, din câte cred, m-a acceptat, dar până la urmă nu am colaborat cu aceștia. Pur și simplu simțeam că nu este locul potrivit pentru mine și am încercat în altă parte. Și, spre fericirea mea extremă, am fost acceptată într-un loc unde nici nu visam că voi ajunge. Mă simt super norocoasă pentru ce mi se întâmplă, deoarece rat găsești și o editură care chiar îți apreciază munca, deoarece, după părerea mea, „Căutând speranța în întuneric“ este un roman mai mult decât bun.
      În plus, lucrez cu cei mai de treabă oameni cu care aș fi putut lucra. Îmi sunt înțelese ideile și totul decurge cum doresc eu. Și, atunci când am semnat contractul, nu știam pe ce lume trăiesc. Simțeam că nu este real, dar era. Apoi, când am văzut prima pagină a cărții, pagina de titlu, m-am abținut să nu plâng. Dar cred că cel mai frumos sentiment de până acum a fost când am văzut coperta. Iubesc coperta cărții mele foarte mult, și de atunci tot îmi imaginez cum va arăta fizic. Mă simt ca în al nouălea cer, Deniz, și nu vreau să îmi imaginez cum va fi când îmi voi lua cartea în mâini. Acum realizez că luni întregi de muncă, nopți proaste și lacrimi vărsate au meritat complet.

Deniz
       Mă bucur mult pentru faptul că ai reușit să găsești o editură potrivită. Totul se întâmplă cu un scop precis.
         Ce alte pasiuni ai exceptând scrisul și cititul?

Ana
        De la nouă ani practic karate. Chiar dacă am făcut o pauză de doi ani pentru a mă concentra mai mult pe scris și pe școală, sper să revin cât mai curând. Când mă duceam la antrenamente simțeam că sunt într-o a doua casă. Acolo am alți prieteni față de cei de la școală sau din online. Acolo chiar mă simt înțeleasă și este un colectiv minunat. La karate sunt respectată, având grad mare, vechime și respectul lui sensei. Sunt sigură că după ce îmi lansez romanul acesta va înțelege perfect de ce am dorit să iau o pauză, iar atunci voi și reveni, deoarece fără karate simt cum o parte din sufletul meu a murit.
       În plus, sunt adepta jocurilor video. Nu contează dacă sunt pe calculator sau consolă, îmi plac la nebunie. În timpul liber, sau când ori nu am inspirație, ori nu mă uit la vreun serial, mă joc pe consolă. Jocurile sunt ca o terapie proprie, și îmi place.

Deniz
      Că tot veni vorba de citit, care sunt genurile care te atrag? Îmi poți da câteva exemple de cărți pe care le recomanzi atât de pe Wattpad, cât și în format fizic sau PDF?

Ana
      Ca cititor, genurile mele preferate sunt thriller, Sf și fantasy. Nu sunt adepta romance-ului, dar și legat de genurile mele preferate sunt selectivă. Iubesc un Fantasy cu adevărat complex, nu acele romance-uri cu elemente fantasy.
Recomandări fizice am mai mult cărți cicite în limba engleză, dar și în română am citit multe romane minunate. Recomand "Lost boy", de Christina Henry. Este un retelling dark Fantasy după Peter Pan care va ține orice cititor în suspans, iar vibeul dark este impresionant. O altă recomandare este "Tiger Lily", de Jodi Lynn Andreson, pe care o citesc acum. Această carte este tot un Retelling după Peter Pan, dar de data aceasta nu avem un Pan întunecat, ci un băiat foarte dulce și pe care orice fată l-ar adora, dar și pe micuța Tiger Lily. Un detaliu interesant al acestei cărți este că este povestită din perspectiva lui Tinkerbell, care este mereu cu Tiger Lily. O a treia recomandare fizică este "Biblioteca de la Miezul Nopții", de Matt Haig.
         Acest roman m-a ajutat să scap de dorința de sinucidere și este potrivit pentru orice categorie de cititori. Mesajul este unul perfect, și recomand să se citească în perioade mai grele ale vieții, deoarece vă va ajuta mult.
De pe Wattpad nu pot spune că aș avea mari recomandări, deoarece nu am citit nimic care să mă încânte total, dar recomand orice scris de AstropheaTamesis  dacă doriți o doză mai lungă sau mai scurtă de interesant. Eu o apreciez mai mult pentru short stories, dar sunt sigură că și lucrările sale mai lungi sunt frumoase.

Deniz
       Cum ai evoluat în calitate de scriitoare? Poți exemplifica prin citate: unul vechi și unul recent?

Ana
       De când am scris pentru prima oară până în acest moment am evoluat mai mult decât sută la sută. Este o schimbare radicală, iar aceasta se poate vedea și după ce este pe profilul meu de Wattpad. Înainte postam și Fanfictions, dar acum am decis să mai las acele lumi inventate de alții și să intru în propriile realități.
      În plus, am reușit să îmi creez anumite criterii de scriere bazate pe genul în care scriu. La fantasy, lucru mai recent, mă axez mult și pe detalii, nu doar pe sentimentele personajului, și scriu mult la persoana a treia, lucru ce se va vedea abia în primul volum din seria „Sampi“. La thriller emoțiile personajelor primează, dar și la horror, deoarece acestea fac acțiunea mult mai interesantă și fac cititorul să se simtă cu adevărat în poveste.
        Cred că exemplificarea prin paragrafe este nesemnificativă, deoarece nu am schimbat doar stilul în care scriu, ci și genurile, subiectele și multe idei, în sinea lor.

Deniz
        După ce te orientezi atunci când alegi să citești o carte? (Recenzii, copertă, descriere, recomandarea cuiva, altceva). Ce gen de carte alegi de obicei?

Ana
       Pe mine o carte mă atrage după nume. Dacă nu îmi place numele unei cărți, nu voi fi prea tentată să o cumpăr. Nu sunt genul care să citească postfața, deoarece îmi place să descopăr singură ceea ce voi citi.
        Și coperta este un detaliu important pentru mine, deoarece îmi poate da indicii despre plot. Dacă coperta, în schimb, nu îmi dă indicii despre plot sau descopăr după lectură că nu are legătură cu povestea, atunci ăsta este un punct în minus.
       Nu mă iau după recomandări, deoarece gusturile mele sunt foarte diferite. Mie nu îmi plac senzațiile booktok, poate și pentru că nu rezonez cu cărțile romantice, dar și pentru că sunt supraestimate multe. Adică internetul ne promite ceva într-o carte și ne face mari așteptări, pe când de fapt treburile nu sunt chiar așa. Cel mai bun exemplu este seria "Făpturile Văzduhului".
       Un detaliu interesant la personalitatea mea de cititor este că am un fetiș cu Retelling-urile după Peter Pan.
       Iubesc basmul, iubesc personajele și până acum nici o carte de genul nu m-a dezamăgit. Această atracție pentru acest basm mi-a dat o idee de dulologie Retelling, la care sper să scriu după ce termin primul volum din seria „Sampi“.

Deniz
        Dacă tot ești atrasă de basm să știi că Andrei Ruse scrie o trilogie bazată pe "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" și pe multe creaturi din folclor. Primul volum "Caretea blesremelor" este deja publicat.
         Cu care dintre personajele tale rezonezi cel mai mult? De ce? Dar cu care rezonezi cel mai puțin? De ce? Cam cât durează ca un personaj de-al tău să "prindă viață"?

Ana
       Cel mai mult rezonez cu un personaj din seria „Sampi“. Nu vă pot spune numele, deoarece apare abia în al doilea volum. Totuși, vă pot spune că ceea ce mă face să rezonez cu ea este că este creată din sufletul meu. Acest personaj are o mega traumă și un Backstory super complex, pe care i l-am creeatt cu mare atenție. Îi înțeleg orice acțiune, oricât de bună sau de rea ar fi, deoarece știu că aș proceda la fel, luând în calcul și aspecte ale trecutului.
        În schimb, un personaj cu care nu rezonez deloc este Adron din „Căutând speranța în întuneric“. Acesta este personajul principal al primului short story al acestei cărți. L-am făcut special să nu îmi placă, și să nu fie plăcut. Adică omul este rasist și sexist și face orice îi trece aleatoriu prin cap doar pentru că face un pact cu diavolul. Ca și creatoare a lui, ar trebui să îi înțeleg acțiunile, dar l-am făcut special încât să nu îl înțeleg, și asta îmi place la nebunie.
        Un personaj de-al meu se naște în timp. La început doar am o idee, doresc să îi introduc în acțiune, dar personalitatea lor se formează în timp, când detaliez subiectul cărții și acțiunile pe care le vor face. Dacă este vorba de un personaj principal, care are legătură mare cu acțiunea, îi fac și o complexă fișă de character development.

Deniz
       Dacă ai putea lua cina cu orice personaj dintr-o carte pe care ai citit-o, care ar fi acela? Care sunt motivele ce te-au determinat să-l alegi?

Ana
        Aș lua cina cu Peter Pan din "Lost boy", de Christina Henry. Aș lua cina cu acel Peter Pan crud și care iubește să vadă sânge, deoarece aș dori să știu partea lui de poveste. În carte acesta este cel mai bun prieten cu Jaimie, la care, zic eu, ține foarte mult, chiar dacă modul său de-al trata este unul mai neobișnuit. Aș dori să știu de la el dacă cuplul meu gay, dintre el și Jaimie, este adevărat sau nu. Doresc să știu foarte tare care sunt sentimentele sale pentru Jamie și de ce l-a rănit atât de mult. Este posesivitate? Este iubire? Nu am de unde să știu.

Deniz
       Cărțile ascund diverse lumi: unele fantastice și pline de magie, altele utopice sau distopice, unele îndepărtate care prezintă planete extraterestre, iar altele se aseamănă sau imită realitatea cotidiană. Dacă ai fi un personaj dintr-o carte, ce rol ai avea? În ce fel de lume ai trăi? De ce?

Ana
       Dacă aș fi personajul unei cărți aș fi Gween, din „Când ne vom întoarce“. Aceasta are exact gândirea mea și vă proceda cum aș vrea eu să o fac. Dacă ar fi să călătoresc într-o lume literară, ea aș deveni. Aș trăi în Avalort și aș încerca să îmi câștig dreptul ca femeie progresistă într-o lume în care doar regalitatea contează. Aș merge împreună cu cea mai bună prietenă a mea, Fiona, în o mulțime de aventuri și nu m-aș opri nici o zi, deoarece răul nu doarme, ceea ce înseamnă că nici binele nu trebuie să o facă.

Deniz
         Din ce am observat, ești o scriitoare talentată. Consideri că munca ta este suficient de apreciată de public?

Ana
       Mulțumesc din suflet, Deniz. Nu mă consider o scriitoare talentată, dar, după părerea mea, munca mea merită citită. Sunt de părere că oamenii îmi apreciază munca și sunt mândră de cei pe care îi am în jurul meu. Desigur, ca orice alt scriitor, desigur că mi-aș dori și mai mulți cititori, pentru că sunt sigură că mulți s-ar regăsi în aceea ce scriu și ar aprecia complexitatea personajelor pe care le creez. Și, de aceea, sper ca prin lansarea fizică a primei mele cărți, postatul zilnic la „marele adevăr este tot o minciună“, o lucrare care va fi veșnic în sufletul meu, și apropierea nuvelei Zelenepal, care va da startul unei serii de care eu, ca cititoare, aș fi obsedată, să arăt mai multor oameni de ce sunt capabilă, deoarece chiar mă străduiesc și îmi transmit toată ființa în cuvinte.

Deniz
       Îmi poți spune un citat care să te reprezinte, poate chiar dintr-una din cărțile tale?

Ana
      Pot spune că mi-a fost greu să găsesc un citat car chiar să mă reprezinte. Am găsi un citat care îmi reprezintă gândirea, reprezintă viața așa cum este, dar mă reprezintă și pe mine ca scriitor, și ca om. Citatul este din capitolul „întreb un melc“, din „marele adevăr este tot o minciună“:
„Noi, oamenii, ne mișcăm rapid, o și credem și automat timpul trece alert pe lângă noi. Viața ni se duce și unii nici nu observă. Creștem și nu ne mai recunoaștem.“
Sincer, de multe ori nici nu mă mai recunoaștem. Atât de repede evoluez și mă maturizez. Uneori doar stau și mă privesc în oglindă, văzând același chip de copil, dar o minte total diferită, pe care Ana de la nouă ani ar crede-o a unui bătrân. Dar nu, nu sunt un bătrân, ci o tânără cu gânduri ce într-o zi o vor depăși total.

Deniz
       n final, te voi ruga, să le transmiți ceva celor ce citesc acest interviu, dar și mie.

Ana
      Mă bucur foarte mult că am putut participa la acest interviu, și, ca de final, aș vrea să îți transmit ție, cât și cititorilor, să nu renunțe vreodată la visurile lor. Cum am povestit mai sus, eu am muncit foarte mult pentru a îmi îndeplini visul, și, chiar dacă am avut multe zile negre, acestea au meritat pe deplin.
       Munciți pentru ceea ce vă doriți, oricât de greu ar fi, oricât de multe persoane nu au încredere în voi, deoarece la final, când totul va deveni realitate, nu veți regreta nimic.
       După rău urmează bine, o zicală în care acum câteva luni nu puteam crede. Acum înțeleg despre ce este vorba și văd că nu există imposibil. Dacă ne dorim, orice poate deveni realitate. Iar, pentru orice sfat în lumea literară sau o simplă discuție ca între prieteni, sunt la un mesaj distanță, iar, până să îmi luați cartea în mână, ne vedem aici, pe Wattpad, cu capitole filosofice zilnice și multe alte proiecte.
        Postările cu citate motivaționale spun că patronii marilor firme au început dintr-un garaj. Așa și eu, o persoană ce într-o zi va fi mare, deoarece muncește, am început de pe Wattpad, iar această comparație nu trebuie să fie deloc jignitoare, ci mai mult o motivație, care să arate că nu contează de unde începem, ci cât de mult credem și muncim pentru ceea ce ne dorim.
      Nu uitați, pentru a reuși trebuie să munciți, să credeți în visurile voastre, dar și să nu uitați de unde ați plecat. Eu nu voi uita niciodată de această comunitate și voi încerca să fiu mereu alături de ea, orice ar fi.
     
Deniz
        Mult succes în continuare, Ana! Abia aștept să descopăr ce proiecte ne pregătești în viitor.

PLATA:

●Follow permanent

●Voturi la cartea mea "Vaporul Provocărilor"

●Dacă dorești, distribuie interviul pe panoul tău