Spunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecțiunea nu există, deși ea e ultimul stadiu în care trebuie dusă o lucrare; mai ales omul. Prin versurile unei imperfecte am încercat să ating perfectul.…
"she was a flower, but she wasn't soft; when her petals fell, they hit like bullets."…
„- Accident, șopti pentru sine, dar apoi își dădu seama de însemnătatea cuvântului. Accident! țipă de data asta panicată." O fată care știe și vede prea multe poate fi o uriașă amenințare pentru pacea pe care zeul Xanodur încearcă să o mențină în ținutul lui, un ținut plin de ființe cu puteri pe care umanitatea nu și le putea explica. Acum mii de ani, zeii se hotărâseră că pământenii nu sunt demni de puterea cu care ei îi înzestrau, așa că de mii de ani nu mai întâlniseră un pământean cu puteri speciale. Până acum. Iar asta însemna decât un lucru. Un zeu își încălcase promisiunea, iar Cosmo, cel mai apropiat prieten al zeului Xanodur a fost însărcinat cu găsirea și aducerea pământenei în Casa Zeilor, pentru judecată. Dar nimeni nu se aștepta ca o dată cu puterile fetei să se nască și răul care fusese îngropat acum mult timp.@AstropheaTamesis, 2017…
De când se știa, nu fusese niciodată uman, astfel că de când își deschise ochii era un spirit închis în casa părinților lui la fel de inumani. Se plictisise în cei șaptesprezece ani în care stătuse în Împărăția Norilor, așa că decise să petreacă fiecare zi ce rămase din viața lui într-un oraș diferit de pe Pământ. Singura condiție introdusă de părinții lui fusese ca atunci când ei vor suna din clopoțel la ora douăzeci și patru, exact după o zi, el se va întoarce fără răni sau sechele. Pentru a putea îndeplini dorința lui îmbibată în cea a părinților, Odrid decise un lucru elementar: nu avea voie să-și înoade rădăcinile în viața cuiva, la fel cum nimeni nu avea voie să intre în viața lui. Toate mergeau perfect zi de zi... până la Silver.…
2709 nu e un an. 2709 nu e un simplu număr. 2709 nu e o sumă. 2709 nu e o diferență. 2709 e o viață. @AstropheaTamesis, 2017…
„Eram numit Apărătorul Șarpelui printr-o profeție de care am aflat la puțin timp după ce am devenit surd și am început să aud gânduri. Zeii mă căutaseră și îmi explicară atunci situația cu Heropius. La început, când Heropius era tânăr, munca mea aproape că nu exista, căci el se putea apăra singur de creaturile care voiau să îl distrugă și să preia Marele Palat. Pe atunci practicasem mult auzul gândurilor, iar exercițiile de atunci au continuat să dea roade. Dar acum, când îmbătrânise, eu eram cel responsabil cu siguranța lui. "…
Urechile le erau rupte sau mușcate. Ochii lor galbeni erau sălbatici și oribil de amenințători. Ghiarele lor lăsau urme în pământ. Colții lor de abia așteptau să se înfingă în carne umană. Blana neagră era plină de mizerie. Erau de groază. Se apropiau de ea sfidător. Le auzea respirațiile întretăiate. Închise ochii, așteptând ca durerea să apară. Așteptă. Mai așteptă. Dar... nimic.@AstropheaTamesis, 2017…
„Copiii mei, dragii mei copii! începe domnul Tuga, privind în gol. Dumnezeu a creat atâtea lucruri! Uitați-vă în jur! Rasa umană a reușit să supraviețuiască până acum, în anul 3419, un an plin de recolte. Toate sunt date de la Dumnezeu, dar toate vin cu câte o etichetă. Mai ales ploaia. Eticheta ploii e mâzgălită de un avertisment uriaș și urât; nu o atingeți căci ploaia ucide. E rea. Și nu numai ploaia în sine! De șaptesprezece ani încoace, ea are și Soldați ai Ploii! Feriți-vă, oameni buni! Feriți-vă!" v @AstropheaTamesis, 2017…
„Spune-mi, Alice, ai părăsi Țara Minunilor pentru independență?" @AstropheaTamesis, 2017…
Nu-mi spune că cerul e limita, când luna a fost atinsă de picior de om. Nu-mi spune că nu există nimic în „Cealaltă parte" când după ea ne așteaptă o viață; una adevărată.E libertină. E sălbatică. E o luptătoare. E exact așa cum trebuie. E Eva.@AstropheaTamesis, 2017…
O vedea în fiecare zi la restaurantul său, comandând mereu aceeaşi cafea şi aceeaşi brioşă glazurată. Era frumoasă, cu păr creţ, maroniu. Ochii săi mult prea închişi îşi spuneau cuvântul, iar corpul său era firav. Era misterioasă şi intrigantă. Era specială şi deşteaptă. Era o pasăre ce ştia că trebuie să-şi ia zborul. Era Domnişoara Bird.@AstropheaTamesis, 2017…
@AstropheaTamesis, 2017 „Haide, Tristan!" strigă Eclipse în timp ce se urcă cu ușurință pe acoperișul clubului, bătând ușor cu palma locul unde el urma să se așeze. Tristan se uită sceptic pe chipul fetei, dar ea îi zâmbi liniștitor, îndemnându-l să se așeze. „Ce facem aici?" Eclipse ridică degetul arătător, reducându-l la tăcere. Șopti un „Uite!", arătând spre uriașele stele ce păreau minuscule de pe acel acoperiș. Tristan habar nu avea de ce Eclipse îl adusese aici și nu știa de ce ea prefera să vină într-un loc atât de liniștit, decât să se distreze în club. „Nu ți-ai dorit vreodată să fii o stea? Eu da." rosti ea pierdută cu privirea printre stele. Tristan se întoarse spre ea pentru a fi sigur că vorbește serios. Acea fată care pleca de acasă pe la spatele părinților și care avea nevoie permanentă de o gardă de corp devenise cea mai visătoare fată pe care o văzuse vreodată. Dacă nu ar fi cunoscut-o ar fi spus că e vreo fetiță ce ajunse prin absurd pe un acoperiș. Dar Eclipse nu era așa. Ea era o stea, exact așa cum voia ea, în a cărei ținut împrejmuit de granițe era doar ziuă. Iar ziua, ea nu putea străluci, așa că el trebuia să aducă întunericul pentru ca ea să împrăștie peste tot cu lumină.…
Sper că într-un sfârșit mă vei vedea cum am fost, sunt și voi fi mereu în fața ta: goală. Și sper ca tu, cel care se află încă în mine să citească, să se regăsească și apoi să mă regăsească pe mine.*E o scrisoare plină de cuvinte pe care nu voi putea să i le spun niciodată.@AstropheaTamesis, 2017…
❝Cui i-ai mai promis nemurirea?❞ întrebă Hethreybe de pe scaunul lui de nori. Vaxhar zâmbi ștrengărește spre fratele lui.❝Nu, frate. Am lăsat nemurirea de-o parte. Am promis dragoste eternă.❞ În epoca noastră, zeii sunt considerați importanți și lăudați - doar uni. Cei de care lumea nu știe, cei ce se simt aruncați la o parte au devenit răi, transformându-și puterile miraculoase în cele mai bune arme de făcut rău. Cel mai perfect exemplu? Vaxhar, cel mai tânăr zeu din ținutul lui și cel care poate da nemurirea oamenilor.Arțăgos, libertin, romantic - doar pentru a obține ce vrea -, păcătos, lipsit de sentimente. Până când o pământeancă îi pune capac. Și-l înfundă bine.…
❝Și acum?❝❝Acum mergem să decapităm niște șerpi.❝După ce părinții îi sunt luați de un trib străvechi, Memphis este nevoită să plece în căutarea lor, alături de prietenul ei bun. Fiind încă înconjurată de visele pline de șerpi și mult prea reale, își riscă viața încercând să treacă peste obstacolele puse în calea ei de Arph-Șe, zeul tribului. Minunata copertă făcută de @Dianne4Stars. @DehatehAthenais, 2017 #124 în Aventură; XIII. II. MMXVII#95 în Aventură; XIX. II. MMXVII#81 în Aventură; XVII. II. MMXVII…
Fugi. Nu vorbi. Nu simți. Nu arăta. Continuă să fugi. Nu trăi. @Dehateh Athenais, 2017…
❝Lasă-mă doar cinci zile și-ți voi arăta cinci din multele motive pentru care trebuie să trăiești.❞…
„Și dacă aș cădea?"„Oh, Leah, dar dacă ai zbura?"@DehatehAthenais, 2017…
Ştia că nu e uşor să îţi revi în totalitate după o traumă. Dar ea... din păcate, nu era o excepţie. La vârsta de patru ani comise o mică greşeală, fiind inconştientă de urmările ei. Părinţii ei fuseseră închişi după gratii pentru asta, iar ea fusese lăsată pe mâna mătuşii sale neglijente. Toate o copleşiseră, iar ea găsi singura cale de a supravieţui - doar murind. „Sunt complet normală!" Nu. Era departe de a fi normală. Asistăm la o decădere proprie, fără a fi nevoie de cineva care să ne împingă de la spate. Asistăm la autodistrugerea psihicului. Asistăm la... umanitate. @ Toate drepturile rezervate 2016…
❝De fiecare dată când mă uit la tine, îmi dau seama cât de mult pot pierde. De fiecare dată când mă uit la tine, îmi dau seama cât de imposibilă e dragostea noastră.❞❝De ce?❞❝Pentru că, draga mea Phaselis, eu sunt doar ce vezi. Eu sunt doar foc.❞…