Luna se scaldă-ntr-ale cerului valuri
De culoarea aripei de fluture;
Vântul se sfarmă-n oximoronice șuiere
Și se topește-n inimaginabile topazuri.

Soarele se pitește, anxios,
În spatele iluziei pe care-o constituie norii,
Și-mi tot înșiră pledoarii peste pledoarii,
Surâzând fals, malițios.

Astrele s-au întâlnit pe cer
În inaniția unui imaginar nesfârșit,
La marginea unui bleumarin ceruit
Și s-au completat în veșnicul eter.

Nu-i nici noapte, nici zi,
În nulitatea neființei ce mă nimicește,
Iar tulpina florii mele-i singura care zădărnicește
Vindecarea durerii și dorința de a fi.

Se-nfășoară, se-ncolăcește în juru-mi:
Mă sugrumă!
Aninându-mă de-o rază de lună,
Aspir întunericul și-ai ei fiori lacomi.

Miroase-a mare și-a sărat,
A procedee artistice și-a scorțișoară,
A tine, a amor, a materie și vară,
Și-a azur de mult uitat.

Șevaletul stelelor pictate,
Nuanțate sublim pe cerul cobalt
Se-aprinde, arzând în flame cu asalt,
Iar bezna se coboară-n rotocoale răsfirate.

Floarea de crin s-unduiește lângă mine,
În grădina plină de miasme și-amintiri.
Rece tot mă înghite-un macrocosm de neclintiri
Și-absorb muzica inaudibilă dintre stamine.

Suspin seri triste de mai, știrbite și sparte,
Nimicnicii de noiembrie, toate purtând aroma
Fragranței tale disperante de crin, ce-o încerc a croma,
Și-a o astupa printre lacrimi crăpate.

Alchimiile scapără-n iubiri,
Substanțele sclipesc în parfum și-n melodie
Policromia se stinge într-o stihie
De veșnicii și amintiri.

Iartă-mă c-aveam viziunea
Pe care tu n-o puteai întrebuința.
Iartă-mă c-aveam confidența,
Speranța la a trăi genunea.

Iartă-mă c-aveam sute de aripi,
Că puteam pluti printre visuri injuste și unde,
Că mă distrugeam în idealuri muribunde
Și că te-ai decis satirele să-mi rupi.

Stelele s-au frânt pe asfalt
În râuri seismice de gheață și de sânge,
Iar Universul meu între petale se strânge
Și fuziuni cvasistelare exalt.

M-am placat în observație,
Am clacat în cușca multiplă a imortalității.
Am rezistat în anestezia realității
Și mi-am pierdut menirea între scop și revelație.

Dar iată-mă din nou aici!
În grădină, cu floarea de crin,
Scindându-mă printre petale și carmin,
Și-ngânând argintul și compușii științifici.