Telefonul îmi sună încontinuu de ceva timp, dar beția pe care am avut-o în urmă cu trei ore îmi dă bătăi de cap și o stare de amețeală de nici nu pot să îmi iau telefonul din buzunarul blugilor mei negri, iar locul incomfortabil unde sunt întinsă nu mă lasă să fac nicio mișcare.
  După câteva minute în care m-am tot chinuit să îmi iau telefonul, care continua să sune de parcă ar fi setat să mă scoată din sărite. Însă m-am enervat și mai rău atunci când nu înțelegeam deloc numărul care mă tot sună, dar decid să răspund persoanei care are de gând să moară, asta nu va fi greu, din moment ce nu îmi dă pace...nu înțeleg oamenii care sunt așa insistenți, dar sunt enervanți.
Mi-a luat ceva timp să răspund la telefon....mereu vedeam două telefoane, dar însfârșit am reușit.

        "— Da!! Ce este așa important de nu poate așteptă și mă suni încontinuu?"

        "— Bună seara, îmi pare rău pentru deranj. Sunteți domnișoara Hayes?" imediat cum îmi peonunță numele de familie, mușchii mi s-au încordat, iar nervi mi-au ajuns la maxim. Nimeni, înafară de oamenii tatei sau cineva important, nu ne pronunță numele de familie, iar ăsta mă sună și îmi zice pe nume.

        "— Da!! Dar cine ești?" mă răstesc încontinuare în telefon.

        "— Sunt Dr. Scott, vă sun de la Spitalul Central. Se pare că părinții dumneavoastră au suferit un accident de mașină cumplit și au ajuns aici în stare gravă, care au decedat la scurt timp." imediat cum am auzit ce a avut de zis acel doctor, inima mi s-a oprit din a mai bate, iar toți mușchii corpului mi s-au supra încordat. Nici nu am mai auzit ce avea de spus, că imediat l-am intrerupt, când am țipat în telefon, ridicându-mă în picioare și uitând complet de starea de ebrietate în care eram.

       "—POFTIM!!!"