,,Înfiorată m-am împins mai profund în scaun, circindu-mi picioarele mai strâns la piept. Nu mai voiam să fiu întemnițată înăutrul acelei fuziuni clădite din manipulare. Nu mai voiam să-mi părăsesc naiva ființă și să-mi las sufletul să sângereze cu nesaț undeva într-un colț întunecat, ca să dau ascultare numai minții bolnave, care mă mâna să vorbesc și să lovesc după pofta planurilor ei. Nu mai voiam să mă las legată cu sfori. Însă menirea cruntă îmi înjuga fiecare pas al vieții. "

        Am șovăit o vreme să mai expun desene, pentru că în tot acest timp, am avut un sentiment de nemulțumire care nu-mi dădea pace, legat de progresul meu. Acest inconvenient nu m-a lăsat în entuziasmul obișnuit cu care dădeam ființă evoluției mâinii mele. Progresul meu a fost într-un impas, care m-a încurcat nițel.

        Totuși am reușit să captez ilustrația la care am aspirat de multă vreme. Am desenat înfățișarea plină de mister a fuziunii, în mijlocul celor două fețe, care reprezintă chipurile celor două ființe în contradicție, sufletul lui Nighty și mintea lui Myelefer într-o contopire, imperfectă a acestui desen. Totodată reprezintă imaginea principală a situației cu care se mănâncă o bună parte din ,,Origini uitate."