,,Mi-am întors capul, cu cugetul încă fermecat și m-am smuls dintre acele gânduri, aruncându-mi ochii la cerul strecurat printre acoperișurile clădirilor. Amurgul se stingea încetul cu încetul, tras de fuga timpului. Se pierdea printre norii nuantați în culori tot mai închise. Și se evapora în bezna movulie a serii. Ultimele grănuțe de nisip din mistica clepsidră a timpului, se risipeau una câte una, trezindu-mă din statornicia gândurilor mele."

      Țin minte că am mai prezentat un desen asemănător în colecție, deșii acolo personajul principal al scenei este diferit. Lucrurile sunt puțin mai șlefuite aici, datorită faptului că ilustrația e încă proaspătă și recentă.

     Am ilustrat chipul fuziunii sub deghizarea slujitoarei Nadine, simțind nevoia de a schița o parte destul de încâlcită a imaginației mele. ,,Dulce amurg", reflectă scenele de tranziție de pe străzile orașului des întâlnite de-a lungul acțiunii și invocă drumurile de seară ale fuziunii de la ascunzătoare la castel. Atmosfera împrejurimilor și stilul personajului sunt inspirate nițel din arhitectura și stilul epocii moderne așa cum și tematica poveștii inspiră aerul modernismului.