Bună dragi prieteni de stilou!
Astăzi vom merge să o întâmpinăm pe nimeni alta decât, splendida autoare de comedii romantice, aceasta este Loredana Maria. Aşadar, dacă aveți de gând să râdeți cu lacrimi, până la lacrimi şi de la lacrimi înapoi, nu trebuie să faceți altceva decât să click-ați profilul său şi de-ndată vă veti binedispune. :))^^

Eu mă grăbesc să o cunosc, voi ce aşteptați?
Hai, pe locuri, fiți gataaaa.... marş!
(Este doar o glumă, tratați-o ca atare, nu fiți tâfnoşi!!!)😉
.............................................................................

❝ Îmi prind părul într-o coadă de cal şi-mi trag mai bine gluga peste cap, încât să-mi acopere fața, căci nu vreau să îşi dea seama, idiotul de antrenor, că-l urmăresc.

Mda, fapt ce se întâmplă zilnic, de la o vreme!

Mă uit chiorâş să văd dacă-i prin apropiere, însă ora de pe ceasul meu Fossil, prins la încheietura stângă, îmi "spune" exact, că mai durează ceva până ies toți "dracii" de la vestiare şi nelipsitul drac cel mare, cu pătrățele gigante de ciocolată. De mai mai bine de o lună, se antrenează intens, pe terenul de fotbal al liceului, pentru un meci important la nivel național.

─ Pana mea! Ce-i fac acum, dacă Mister pătrățele nu iese din vizuină, am venit ca fraiera degeaba! mă trezesc grăind cu voce tare.
Deodată simt o mână uriaşă pe umărul meu firav, ce-ntr-o milisecundă mă face să mă rotesc pe călcâie, ajungând să dau nas în nas pe de-a dreptul, cu cel după care salivam în gându-mi, cu doar un minut în urmă.
Îmi dă uşor, gluga înapoi peste cap, dezvăluindu-mi chipul candid ─ la naiba, omul ăsta are super puterea de a topi cu dibăcie, doar printr-o scurtă atingere, fiecare părticică din mine... mda, deja sunt un caz pierdut─ şi apoi rosti pe un ton tipic lui, destul de gutural:

─ Aah, tu erai, Loricico! şi mii de fiori mă trec în draci, prin tot corpul, doar la auzul expresiei "aah".

─ După cum vezi, în carne şi oase! Ce, te-aşteptai la altă porumbiță, hai zi drept!

─ Oooh, ce-mi faci tu mie, răsfățată mică... esclamă mârâind şoptit, Mister testosteron!

─ Ho, nu te-ncălzi atât, baby, că ți se topesc pătrățelele alea tari, de ciocolată... şi apoi eu ce mai admir după?! zic tunând rapid şi o i-au la fugă de-a lungul terenului de fotbal... nu stătu mult pe gânduri şi începu să mă alerge ca nebunul, împingându-mă apoi spre vestiare!

Oh my Gad! Acum e acum, Loredano... dacă te-a mâncat în fund, tre' cumva să te scarpini! Ai vrut pătrățele, asta ai primit... Pe toți draciii! :))) ❞
Shortstoryby ©𝓝𝓲𝓬𝓸𝓵𝓮 𝓜𝓸𝓸𝓷𝓵𝓲𝓰𝓱𝓽 ©
.......................................................

|Bună draga mea, Loredana Maria! LoredanaMaria35
Văd că şi tu ai optat, pentru un pseudonim comun, fără prea multe complicații. Un prenume, ce zi de zi îl auzim, îl pronunțăm, însă cum spun eu, dincolo de aceste nume, se poate afla un univers misterios... de asemenea şi al tău, simt eu, are acel ceva nedescoperit încă! Haide totuşi să aflăm despre ce este vorba:|

LoredanaMaria: În primul rând vreau să vă salut din inimă pe toți. Vă transmit calde îmbrățișări, pupicei ( așa cum zice fiică-mea de patru ani, mi-i oferă apoi oftează, că m-a pupat, deși nu voia asta, iar la schimb primește înzecit, pupicei).
Sper că sunteți bine, treceți cu bine peste afurisita asta de pandemie și toate restricțiile care, ne țin legați de mâini și picioare. Sper că nu ați trecut prin minunatul covid ( noi am trecut, și-a fost oribil, la un moment dat, am rămas fără voce). Feriți-vă, este afurisită boala asta, nu te iartă.

Aici, mai jos veți afla câteva chestii despre mine. Bine, nu așa multe, dar vor fi câteva. Deci, să începem!

LoredanaMaria: Pseudonimul! Vai! Am avut câteva, până l-am nimerit pe cel potrivit. Dacă ar fi după mine, mi-aș fi pus un pseudonim mai inedit, nu știu, gen: Bombonica, Pufoșica, Gogoșica... Deși, aș fi optat și pentru asta, cineva drag îmi spune S****ă. Nici acum, nu mai rețin exact de la ce ne-am luat cu vorba.
Chiar cu mare drag, mi-aș fi scris acolo, mare S****Ă.

● Sincer da, reprezintă. Loredana vine de la cartea mea Croșeu, unde protagonista este chiar Loredana zis și Loricica. Prenumele sormii ( ea îl urăște) iar Maria, ei bine, este al doilea meu prenume. Dacă rămâne pe termen lung, nici eu nu știu asta. Sunt destul de schimbătoare.

NicoleM: Wou, în primul rând îți urez bun venit!^^
M-a cucerit din prima firea asta a ta, extravertită, cu simțul umorului, deschisă şi nu în ultimul rând, eşti o persoană sinceră şi plăcută. Minunată mai pe scurt! :)

|Având în vedere că pe această aplicație Wattpad, tu prestezi activitate ca şi autoare, şi din câte am observat eu, eşti una destul de remarcabilă.
Îmi poți dezvălui te rog:|

LoredanaMaria: Sincer, nu am o perioadă învechită. Asta mi-a insuflat-o sormea când, a venit în vizită la mine. Mi-a zis cât de degajat, așa tipic ei, să-ți spună câteva cuvinte colorate, cu cana de cafea la gură: pune dracu' și fă ceva cu mintea asta a ta, numai prostii îți debitează, scrie o carte, citește, fă ceva util. Țin să menționez că, tot ea mi-a arătat aplicația asta minunată. Unde după doi ani de citit sub, un alt cont, pe care l-am pierdut, am devenit un mic autor sau o încercare de a fi măcar unul amator.

● Eu iubesc comedia romantică. Sunt puține cărți de comedie, pe care le-am citit. De asta îmi și vine greu să scriu erotic sau o dramă propriu zisă. Sunt de părere că, și așa viața noastră este o dramă totală.

NicoleM: Chiar aşa! Viața din ziua de azi este destul de dramatică, de aceea ador când cineva nu face drama mai profundă decât este, ci adaugă un fel de praf de sare, acel plus de umor/ironie care ne desenează zâmbete pe chip, scoțându-ne din întuneric. Aşa şi tu, prin intermediul cărților tale comico/romantice, ne ajuți să râdem, să zâmbim!^^

De lecturat, hm!? Ultima carte citită este "Bilete Înveninate". În ultimul timp citesc cam orice gen ( acum mă axez pe seria de început Harry Potter, primele trei volume). Preferințe, da, normal că am. Aș citi o carte polițistă, una care să te ungă la suflet. Să aibe de toate în ea, acea sare și piper care, fac cartea un adevărat deliciu.

LoredanaMaria: Cum am spus și mai sus. Sunt puține cărți de comedie, deși asta este căutată. Și-mi place să-mi exprim o bună parte din minte, în stilul ăsta, de comedie romantică.

LoredanaMaria: Pff, aici este greu. De la prima mea
carte, până-n prezent, cred că am schimbat multe. Foarte multe. Dar asta nu voi ști exact. Pentru că, oricât de mult ai crede că, scrii ceva cât de cât bun, nu este așa. Îți dorești să ai și tu măcar odată mai mult de zero sau maxim zece comentarii... las-o baltă.

●Eu una știu că, mai am multe de schimbat, învățat și adăugat. Nimeni nu s-a născut învățat sau perfect. Și nici noi să nu avem pretenția să o atingem într-o bună zi, pentru că n-o vom face niciodată. Doar Dumnezeu este perfect, noi nu.

NicoleM: Exact! Nu ne-am născut învățați şi nici perfecți! Oricât am studia dea lungul vieții, tot nu vom şti, ori să aflăm totul.

LoredanaMaria: Îi admir, sincer. Sunt mici genii care aștern cuvinte-n rime. Îmi place să citesc o poezie care, să-mi ajungă la suflet. Să mă simt euforică și încântată când, o lecturez. Aici nu prea am găsit poezie care să-mi placă... Nu de fapt mint, poeziile tale îmi plac, transmit emoții pure.

NicoleM: Au, mă încântă, tare să ştiu asta! Mulțumesc mult! ♡

●Am cochetat o dată cu ideea, dar am renunțat rapid. Poezia pentru mine este cât s-o citesc, dar scrisă de cei talentați.

| Cu toții la un moment dat, se întâmplă să rămânem fără inspirație şi într-o clipită subintră blocajul... însă orice am face, inspirația, "bat-o vina", tot nu se întoarce! |

LoredanaMaria: Am avut mereu blocaje. Ori de câte ori mă indispun, ori nu-mi place ceva, când sunt tristă, când sufăr ( nu din dragoste, din motive medicale ). Blocaje am tot timpul. Așa cum mă aștept și la cartea asta nouă să-l am.

● Și, știi care-i faza? Asta mi-o inoculez eu însămi. Mă critic atât de tare, încât cred că sunt un mică scamă care, nu are ce căuta aici. Că sunt un om ratat care își chinuie așa zisul talent de autor.

NicoleM: Nu eşti singura, care-şi inoculează blocaje, purtând la autocritică. Cu toții ajungem la asta, măcar odată în viața de scriitor.

● Am luat pauze, dar n-am putut sta departe mult timp. Odată ce-ți intră asta în rutină, n-o poți scoate așa ușor, te cheamă, te face să îți apară mii de idei, fix când spui că renunți.

● Eu nu pot oferi sfaturi, sunt de părere că, și eu trebuie să primesc sfaturi, oricât de dure ar fi.

LoredanaMaria: Planuri de publicat nu am. Nu cred că, cărțile mele sunt atât de ,, uimitoare ,, să apară și-n format fizic. Sunt un haos total, deci, stau bine aici.

NicoleM: Nu prea cred că nu ai cărți "wou", dimpotrivă, cred că scrii minunat( ştiu eu ceva, am citit pe la tine) chiar ai mare potențial, păcat că tu nu eşti conştientă de acest aspect. Foarte modestă, eşti! 🙃

● Cât despre personaje, toate le iubesc. Sunt rodul imaginației mele, sunt o mică parte din personalitatea mea. Din toate, doar trei sunt preferatele ( fac discriminare, chiar dacă sunt personaje fictive ), Evelyn, Loredana și Amélie. Ele sunt mare parte din trăsăturile, caracterul și personalitatea mea. Ele sunt bucățele din mine. Sunt acele piese de puzzle, dacă știi să le pui cap la cap, rezolvi enigma. Asta sunt și personajele mele.

9. Fiecare este liber să-și aleagă opțiunea. Și eu, dacă, punctez, dacă, voi publica vreodată nu-mi voi dezvălui adevărata identitate. Motivele ar fi fără număr. Doar câteva voi enumera. Zona unde locuiesc lumea este mai... în urmă cu câțiva ani, la ei scrisul și cititul înseamnă, o lipsă de ocupație. Pasiunea pentru citit mi-a insuflat-o domnișoara de limba română, la școală ( femeia asta cât am făcut clasele 5-8, mereu ne spunea, citiți, citiți, citiți. Așa vă dezvoltați, nu țineți cont de părerile celor din jur).
Deci, nu Nicole, dacă, va fi vreodată nu îmi dezvălui adevărata identitate. Fiecare este liber să-și aleagă opțiunea. Dacă vor sau nu să-și arate adevăratul nume.

LoredanaMaria: Aici cred că veți râde. Nu. Nu am schițe, nu notez pe nimic ideea sau ideile unei cărți. Pur și simplu îmi vin, de exemplu când, beau o cafea și mă uit prin telefon la filmulețe haioase. Ori când văd ceva care, mă atrage, sau muzica.

NicoleM: Mie îmi spui! La mine ideile vin în timp ce spăl vasele, sau când în sfârşit mă întind în pat să dorm. :))

LM ● Nu am un plan anume când mă pun să scriu. Am realizat de multe ori, în cap ai o idee, iar când scrii este total altceva. Așa că nu-mi fac idei cu capitolele viitoare. Ascult muzică și scriu, în special noaptea când, este liniște. Atunci îți poți simți și auzi, gândurile.

Ca de încheiere:

Urăsc să fac asta. Urăsc faptul că sunt sinceră, și-am multe de pierdut. Soțul mereu mi-o repetă, să-mi țin gura, altfel tot eu voi avea multe de pierdut!

Dacă voi avea și aici, vom vedea.

Cel mai mult urăsc să nu-ți fie apreciată munca!
Și nu mă refer la voturi și vizualizări ( aici cu siguranță prietena mea, care a jurat că nu-mi mai citește cărțile, mă înjură de un milion de ori în gând ), cu COMENTARIILE.

NicoleM: Poate că ai dreptate! Însă, nu cred că ar trebui să devină o rutină, faptul că: hai că scriu, căci cei din comentarii vor next, vor un capitol wou, sau scriind doar pentru că aceştua te fac simțit apreciat! Cum spuneam mai devreme; ar trebui să scriem, doar dacă obținem satisfacție moral şi sufletesc, ne place, ne simțim în raiul nostru şi aşa mai departe. Eu cel puțin, când postez ceva, nu mă aştept ca cineva să îmi lase comentarii, însă desigur că îmi face plăcere să văd că cineva apreciază ceea ce scriu.

●Când vezi că ai, nu știu gen, douăzeci, treizeci la un capitol, ți se umple inima de bucurie, știind c-ai făcut ceva. Te simți mândru de tine, și-ți dorești să continui.

Iar pentru asta renunț ușor. Și renunț, cum am zis, un capitol poate să aibă cinci, sau o vizualizare, nu-mi pasă. Dar de comentarii, da îmi pasă.

O să par rea, monstru, răsfățată și egoistă, dar cum am zis. Urăsc când, citesc și nu-ți apreciază munca. Nu te îndeamnă să continui fără un imbold oferit de ei, cititorii.

Uneori răspund la comentarii, când am timp, am o viață, am o familie, am 4 copii, fac o școală, am un loc de muncă. Aici vor spune mulți că de ce ești aici. Le voi răspunde, că îmi place.

Dacă voi renunța la scris?

O voi face, în viitorul apropiat. Chiar dacă a devenit ca un drog pentru mine, o să-mi fie greu, până renunț la rutină, dar DA, o voi face. Atunci voi pleca fără să spun vreo vorbă. Voi lăsa tot ce-am construit aici, dacă o să fie sau nu apreciată, rămâne la valoarea cititorului.

M-am întins, nu glumă...

NicoleM: Este în regulă, nu te stresa! Ceea ce îmi doresc cu această carte de interviuri, este chiar plăcerea de a vă face să vă simțiți bine, "ca la voi acasă" mai exact! ^^

|Şi în final nu te putem lăsa să te îndepărtezi, fără ca măcar să ne laşi ceva... o mică părticică din tine, o bucățică din arta scrierii la care aspiri, deocamdată, ca şi hobby─ aşadar: |

❝ Iubiți viața, este scurtă. Vei dori să ai iarăși anii tinereții să faci ceea ce-ți place. Iubește-te pe tine și nu lăsați greutățile să vă doboare, deși alea ne fac puternici. ❞

Dacă am deranjat cu acest mesaj mai lung, ÎMI CER SCUZE, de un milion de ori. Vă urez toate cele bune și cele mai calde îmbrățișări.

🌟 Cu drag: Loredana-Maria!

📋🎤NicoleM: Nu draga mea, chiar deloc, stai liniștită!
Chiar mi-a făcut plăcere să te cunosc, ce dacă eşti mai vorbăreață, aşa şi trebuie! Cui nu-i place, treaba lui! :)
Mulțumesc nespus pentru încrederea, răbdarea şi aşteptarea, acordate, eşti un om deosebit de minunat!
Multă baftă în tot ce ți-ai propus şi dă-i bătaie cu inspirația, abia aştept să mai citesc o comedie faină, precum ale tale.Nu uita că ai un talent deosebit şi să nu cumva să laşi această platformă, ar fi păcat de talentul tău, crede-mă! ^^🌸

Cu mult drag,