am încuiat oceanul într-o vorbă

m-am scufundat cu el

și l-am făcut medalion în formă de infinit

pe care mi l-am atârnat în jurul gâtului.

îl pătrez și acum cu mine;

un strop dintr-un cuvânt

scânteia învăluită-n albastru

unde fiecare bătaie de inimă se potrivește cu fiecare val.

și cică marea are ceva farmec în moarte

dar medalionul meu n-are pic de moarte în el

ci doar viață.