xix.
îndrăznește îndrăznește îndrăznește
mi-am spus
să respiri
să trăiești
să nu te îneci
să faci măcar un zgomot naibii
că nu respiri
și mori
și te îneci
și taci ca bulele de aer pe care refuzi să le-nghiți din teamă
ieși de acolo și scutură-te de apă și vorbește și
(m-am tras de mână de coaste-chitară de umeri de oase de piele de tot)
scrie-mi pe nisip ce-ai de zis
și dacă vântul va șterge scrie cu lacrimi
și dacă cerul va șterge scrie cu sânge
și dacă marea va șterge scrie cu nisip și cu sânge și cu lacrimi în același timp
până ce ai să-ți auzi și tu vocea
și va muri focul care se prelinge printre buzele tale de când taci
și fii sincer și fă-o din suflet
te rog
că se zice că șocul nerealității e prea mare după ce nu te mai îneci
prea mare dacă nu-ți despici inima se despică ea singură și vine după tine
iar dacă vei șterge chiar tu scrie cu propriile oase și ridică-te și aruncă-te în ocean
și ia-o de la neînceput
altfel e imposibil să meriți să-ți vezi sufletul
și e imposibil să vorbești cu mine și
să rămâi în viață cum trebuie
și mi-e teamă că te vei sfârși
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top