xix.

îndrăznește îndrăznește îndrăznește

mi-am spus

să respiri

să trăiești

să nu te îneci

să faci măcar un zgomot naibii


că nu respiri

și mori

și te îneci

și taci ca bulele de aer pe care refuzi să le-nghiți din teamă


ieși de acolo și scutură-te de apă și vorbește și

(m-am tras de mână de coaste-chitară de umeri de oase de piele de tot)

scrie-mi pe nisip ce-ai de zis


și dacă vântul va șterge scrie cu lacrimi

și dacă cerul va șterge scrie cu sânge

și dacă marea va șterge scrie cu nisip și cu sânge și cu lacrimi în același timp

până ce ai să-ți auzi și tu vocea

și va muri focul care se prelinge printre buzele tale de când taci


și fii sincer și fă-o din suflet

te rog

că se zice că șocul nerealității e prea mare după ce nu te mai îneci

prea mare dacă nu-ți despici inima se despică ea singură și vine după tine


iar dacă vei șterge chiar tu scrie cu propriile oase și ridică-te și aruncă-te în ocean

și ia-o de la neînceput

altfel e imposibil să meriți să-ți vezi sufletul

și e imposibil să vorbești cu mine și

să rămâi în viață cum trebuie

și mi-e teamă că te vei sfârși

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top