PART I

ÎNCEPUTURI

Perspectiva lui David

Capitolul I. Intrusa

           Privesc fiecare acțiune, pas și lovitură anticipând inclusiv următoarele gânduri ale surioarei mele încăpățânate-n a nu mă lăsa să câștig bătălia asta, având zâmbetul larg pe față atunci când citește în ochii mei mândria de a fi reușit s-o fac cine e.

           Și deși citesc oboseala pe fața ei, totuși nu mă opresc. Continui s-o împing, bruschez și inclusiv s-aprind focul furiei din ea, știind că nu va ceda. În toți acești ani de când ne antrenăm, niciodată nu s-a plâns de ceva și nici n-a îndrăznit să chestioneze vreuna din ciudățeniile care se petrec în jurul nostru. Deci, da. În mod sigur, clar și evident, sunt mai bun decât orice Betta pe care-l cunosc și-oricare Omega cu aere de nevinovat.

       — Vrei să ne oprim? o-ntreb brusc, observând că picioarele ei subțiri încep a-i ceda din punct de vedere fizic, amintindu-mi cine e ea și cine sunt eu.

       — Doar două minute, o aud spunând printre suspine și zâmbesc. 

            Față de zilele trecute, timpul petrecut în gardă e mai mare decât oricare altul!

       — Bine, Nia! exclam și-mi îndrept spatele, privind-o cum stă la câțiva centimetri de mine sprijinindu-și palmele pe genunchi în timp ce expiră zgomotos.

            Mirosul mentolat ce-i părăsește buzele se-mprăștie în întreaga sală de antrenament, dar aleg să-mi ignor starea de oboseală și îmi îndrept pașii către bancă. Iau loc gândindu-mă la un alt mod de atac, iar ușa se deschide și pe ea își fac apariția o pereche de picioare interminabile – l-a o primă vedere – și subțiri, aparținătoare ei. Fetei pe care tata a adus-o aici după ce-a găsit-o hoinărind în apropiere de casa noastră.

            Oare ce-o fi vrând?

           Mă-ntreb ca prostul, dar nu-mi ridic nicicum fundul de pe bancă. Ba chiar o privesc atent, așteptându-mă în orice secundă la o greșeală din partea rusoaicei a cărei engleză stricată este mai mult decât o greșeală neintenționată. Pașii ei mici și delicați îmi oferă senzația că fata asta în mod clar a venit aici cu un scop, așa că-mi încrucișez nemulțumit brațele la piept continuând să o privesc atent în așteptarea oricărui gest greșit.

           Sau o face intenționat?

      — Tu ești Tania, nu-i așa? spune vocea ei subțire, zgârâindu-mă pe creier.

           Întreaga mea atenție e pe chipul alb ca spuma laptelui ce-i aparține roșcatei cu ochi albaștri care-mi fixează sora cu privirea-i diabolică – și spun asta deoarece zvonurile cu privire la fata asta nu sunt unele tocmai „roz" – așa că sora mea cu păr castaniu își îndreaptă spatele privind-o curioasă, confuză de faptul că nu o cunoaște.

           Bravo, surioară! Sunt mândru de tine! 

      — Cine întreabă? spune vocea subțire și inconfundabilă a Niei, mândria că am avut dreptate s-o țin ascunsă de ochii curioșilor până acum citindu-se clar pe întreaga mea față.

      — Nora e numele meu! exclamă roșcata, pășind curajoasă către sora mea.

           Speriat de ideea că nebuna-și va câștiga un loc în inima frântă a Niei, îmi simt rapid pumnii încleștându-se de nervi la simpla imagine cu trădarea de care surioara mea a avut parte în urmă cu nu foarte multe luni. Atunci când ea i-a spus tatălui ei adevărul despre noi, iar familia noastră a trebuit să părăsească Los Angeles-ul pentru a se adăposti în umbrele adânci ale pădurii din statul Georgia, orașul Vani, regiunea Imreti.

        — Putem vorbi, spune apropiindu-se tot mai mult de Nia, în mintea mea repetându-se papagalicește un singur lucru: „stai departe de ea, Nia! Stai departe!" , singure? își încheie propoziția printr-o întrebare.

             La dracu! Fata asta ce-o mai fi vrând de la sora mea?

             Mă-ntreb, dar aleg rapid să-mi scutur capul de-ntrebări și să mă ridic în picioare păstrându-mi duritatea bine afișată pe chip. Da, poate nu o cunosc pe rusoaică. De asemenea, poate nu știu ce vrea să discute cu sora pe care am reușit s-o protejez cu dificultate în ultimul timp. Însă de aici și până l-a a le lăsa singure, e cale destul de lungă.

       — De ce? întreabă isteața mea surioară făcându-mă și mai mândru de ea, așa că mă așez rapid înapoi pe bancă și aștept zâmbind ca fetele să-și continue această mică conversație.

       — Pentru că..., răspunde roșcata apoi își mută rapid privirea în ochii mei, demonstrându-mi că am avut dreptate să vreau a o ține departe de sora mea.

            Poate într-adevăr, fata asta e mai diabolică decât însuși Satana!

        — Vreau să-ți transmit ceva important, spune apoi fără ca măcar să-și mute privirea de la mine, forțându-mă să mă ridic din nou în picioare.

            Nu știu cine e fata asta, de unde-a apărut, ce vrea să-i spună Niei sau de ce a decis tata s-o aducă-n casa noastră, însă nici că-mi pasă. Tot ce mă interesează, este ca nimeni să n-o găsească pe Nia. Sora și fiica pe care eu și tata am reușit cu greu s-o ținem în siguranță, în ciuda trecutului ei neadaptabil.

       — Despre? insistă surioara mea să-ntrebe, făcând mândria mea să crească și mai mult.

       — Trecut, spune roșcata scurt, un zâmbet malefic apărându-i rapid pe chip.

            Și nu e c-aș fi eu un pesimist convins, ori că n-aș avea încredere în mine și tata. Dar tipa asta reușește cumva să-mi amintească nu doar de cine suntem noi, ci și cine e fata pe care am găsit-o într-un coșuleț, acoperită de câteva păturici plângând înfrigurată de dor, frică și iubire.

        Și-atunci, nu știu dacă din vina soartei în care nu cred deloc, ori a cuvântului rostit de roșcată care-i amintește Niei cine e de fapt, o văd strângându-și pumnii micuți pe lângă trupul firav și știu. E furioasă. Dezamăgită, ori chiar înnebunită de nervi pentru acest trecut și-această fată.

         Deși nu o cunoaște – nu că eu aș face-o mai bine – știe foarte bine că intențiile ei sunt false, iar acest lucru o face pe Nia să urce încă o treaptă a piedestalului de cea mai bună din lume l-a acest capitol. Și chiar dacă nu-și amintește mare lucru despre trecut, tot ceea ce eu și tata i-am spus îi este suficient cât să știe a face diferența dintre bine și rău.

           Iar trecutul e un lucru rău!



Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top