Drag suflet rătăcit,

Atât de mult timp a trecut de când te-ai abandonat în războiul altora încât te-ai pierdut printre câmpiile însângerate. Ti-ai pierdut memoria, ai uitat că oricât ai lupta pentru crezurile altora și oricât ai lipi aripi frânte la final vei fi înfrânt chiar de ce iubești cel mai mult.

Într-o lume care pare să se hrănească din egoism, îți pui adesea întrebări despre iubire și sacrificiu. Oare câtă iubire poți oferi înainte să simți că s-a evaporat din tine? Cât de multe sacrificii poți face pentru ceilalți înainte ca oboseala să te copleșească? Îți amintești de Iuda, care, dintr-un motiv sau altul, a ales să vândă iubirea pe care o simțea pentru Hristos. O alegere paradoxală, nu-i așa? Cel care l-a iubit atât de mult a sfârșit prin a-l trăda. A fost oare disperare, lăcomie sau doar o căutare a identității în haosul din jur?

Iubirea se împarte adesea în moduri pe care nu le putem controla. Există cei care o primesc cu brațele deschise și o transformă într-o legătură profundă, iar apoi sunt cei care o ignoră, o consideră un lucru normal, poate chiar un dat. Când iubești, te expui, îți așezi inima pe masă, vulnerabil, iar uneori, aceasta este înșelătoare. Te întrebi: "Oare nu merită?" Dar apoi, în tăcerea serii, realizezi că răspunsul la această întrebare e mai complex decât pare.

Iuda a iubit, într-un fel, dar alegerea pe care a făcut-o a umbrit tot ce a fost mai bun în acel sentiment. Aș vrea să cred că iubirea pe care o oferi nu va sfârși asemenea poveștii sale tragice. Totuși, uneori port o umbră a îndoielii – oare sacrificiile tale vor fi amintite? Oare inima ta va rămâne întreagă când va veni timpul să vezi trădările? Vei găsi vreodată un suflet care să prețuiască ceea ce oferi, sau vei rămâne doar o melodie uitată în fundalul unei vieți ce nu se oprește?

Ceea ce te poate face să continui este speranța că, în ciuda durerii și a absenței recunoașterii, iubirea este în sine un dar. Poate că, în loc să cauti aprecierea, ar trebui să înveți să te bucuri de actul de a iubi. Poate că, într-o zi, în mijlocul întunericului, vei întâlni un alt suflet care va ști să aprecieze iubirea necondiționată. Până atunci, continua să îți dăruiesti inima, indiferent de ecoul care te înconjoară.

Iubește noptile întunecate și udate de lacrimi deoarece fara ele nu vei putea aprecia la adevărata valoare puterea luminii.

Ștergeți lacrimile,roaga-te și mergi mai departe, ridică-te din colbul în care ai fost aruncat deschide-ți sufletul și continuă să luminezi.

Până la urmă fiecare zi este un nou început. Întotdeauna  vei găsi puterea să-ți revii atunci când totul se transformă în nimic. Faci asta de atâta timp încât deja nu mai pare ceva irealizabil oricât de dificilă este lovitura.

Ești puternic drag suflet, nu stinge lumina din sufletul tău doar pentru că ceilalți nu au știut să o vadă, dacă ei nu au văzut-o nu înseamnă că nu există.

https://youtu.be/TKp6bf0drpE