Luna strălucea pe cer mai puternic ca niciodată. Zgomotul motoarelor de mașini se auzeau vag în dormitorul neiluminat al Elenei. Printre jaluzelele trase, se mai strecura luminile farurilor mașinilor ce treceau pe stradă.

     — De ce nu dormi? se auzi vocea suavă a Elenei spargând liniștea apartamentului.

      Mitch se întoarce cu fața spre ea, lumina lunii conturându-i în noanțe de albastru trasăturile fine ale feței. Cu mânda treaptă îi mângâiă încet obrazul și își lipi scurt buzele de ale ei. Simțea o puternică apăsare în legătură cu acel domn Wick, prezența lui în bază îl incomodă.

      — Nu mai sunt obișnuit să dorm, rosti el ușor răgușit.

      — Nu mă minții, te cunosc mult prea bine. Care e problema? Răspunde ea calmă.

      — Ce ai soune dacă am pleca într-o vacanță? Să ne mai relaxăm puțin. Promit că o să găsesc o cazare decentă de această dată.

       Elena chicotii, amintindu-și despre cazările groaznice pe care le găsea Mitch în timpul misiunilor sala în deplasare. Adevărul era că idea lui îi surâdea, se simtea încordată, iar absența lui o făcea să se simtă singură. Misiunea lui fusese una riscantă, Stan pierduse transmisiunea cu ei după un atac sângeros. Ceva din interiorul ei știa însă că Mitch al ei nu murea atât de ușor.

         Mici raze ale soarelui se strecurau timide în dormitor. Elena se băgă cu capul pe pieptul lui, simțindu-i mai bine parfumul intens și suav cu note lemnoase și fum care îi intensifica masculinitatea. Purta genul de parfum tipic masculin care persista pe piele ore în șir.

        — Ce spui de Viena? întrebă Mitch strângând-o mai tare în brațe.

         — Așa out of season? Nu mă dă pe spate. Cred că ar fi mult mai frumos în Lisabona, argumentă ea pe un ton alintat.

          — Nu-i rău. Oriunde îți dorești tu, iubito, rosti el suav, sărutându-i fruntea.

            Elena își ridică capul de pe pieptul lui și se ridică în coate pentru a-l săruta. Lipindu-și buzele de ale lui, într-un sărut jucăuș simțea fiori pe șirea spinării. Mitch se infigea din ce în ce mai mult în ea, dorind să îi simtă gustul. Cu mâna dreaptă se repezi direct în gâtul ei, tricepsul lui încordându-se la maxim. Simțind presiunea din gâtul ei, sărutul devenii unul înecăcios, lasând-o pe Elena fără aer pentru câteza secunde.

          Cu mâna stângă o apucă de fesierii, strângând puternic mușchiul. Se dezlipii de buzele umede pe care le sărută brutal de mai bine de câteva minute și își croii drum repezit pe linia fină a maxilarului ei. Își ridică mâna dreaptă din gâtui ei, permițându-i să ia o gură mare de aer, pe urmă își prinde degetele în părul ei trăgând puternic. Capul fetei dându-se imediat pe spate. Își lipi imediat buzele de gâtul Elenei, sărutând-o din ce în ce mai apăsat.

           Ia fost dor de ea, se simțea prin săruturile sale lacome. Nu-și mai dorea să o lase singură niciodată, nu mai putea să stea departe de ea. Trauma Katrinei îl făcea să profite de fiecare secundă alături de ea ca și cum ar fi fost ultima. Elena încercă să își tragă capul înapoi, însă Mitch o trăsese numaidecât înapoi. Mâna de le fesieri ei se ridică, prinzând-o de piept, apăsând puternic.

           Stilul violent a lui Mitch se simțea pe pielea catifelată a fetei. Mici gâfâieli ieșiseră printre buzele încleștate ale Elenei aprinzându-i apetitul asasinului.
Degetele bărbatului se deschiseseră, permițându-i Elenei să își dea capul în față, lua o gură mare de aer pe care o simțise puternic în plămâni. Nu dură mult și gura fiindu-i cuprinsă într-un alt sărut violent.

         Cu ambele mâini o apucase de fesieri, trâgând-o direct în dreptul bazinului lui. Asasinul se ridică în șezut, sărutându-i interiorul cavadricepsului  făcând-o pe fată să își lase capul pe spate scoțând un gemet.

       — Mitch.. rosti fata în șoaptă gâfâit.

        — Shh.. se auzii printre buzele lui în timp ce o sărută cu foc.

Simțea cum îi tremura carnea pe ea. Fiecare atingere a lui îi electriză pielea. Săruturile lui sărise rapid în zona pieptului, îi sărută fiecare centimetru din corp ca și cum ar fii ultima dată. Cu un foc aprins, cu brutalitate, cu lăcomie. Afară începea să se lumineze din ce în ce mai tare, luminând corpurile îndrăgostiților.

Nici lumina zilei nu îl putea scoate pe Mitch din a-și săruta și atinge corpul femeii lui. Nu conta că era dimineață, nu voia să se dezlipească de ea. Fără a-și dezlipi buzele de pe pieptul ei, Mitch îi îndepărtează scurtii pantalonași scurți din satin baby blue ai fetei, lasând-o dezgolită. Cu mâna dreaptă îi mângăie cu putere zona intimă, cu mișcări rotative rapide.

Săsăritul soarelui prinzându-i pe cei doi cu atingeri intime puternice, zgomotul piele pe piele fiind acompaniat de sunetele păcătoase ale plăcerii în plină lumină. Momentul durând ore întregi până ce soarele răsărise tot mai mult pe cer. Dorința lui violenta simțindu-se cu fiecare mișcare pe care o facea. Fiecare atingere era apăsată pe corpul ei, lasându-i urme roșii în urmă.

Sexul fusese puternic, se vedea atât pe corp cât și prin gâfâielile ei tremurate, epuizând-o complet. Lăsând-o să se scufunde în salteaua moale, fără pic de vlagă. Ochii ei căprui-argintii cu genele lungi, negre și voluminoase se închiseseră încet, căzând într-un somn adânc. Cu hainele aruncate de pe ea, conplet goală, Mitch o înveli cu pătura de culoarea focului peste trupul ei gol, cam până la umeri.

Complet gol și el, se ridică de pe pat, ducându-se direct sore baie. Gresia neagră de pe pereții băii era rece precum ghiața. Din masca chiuvetei din bambus, Mitch scoate un aparat de ras și începuse să își ia barba cea lungă și stufoasă de tot de pe fața sa plină de cicatrici. Smocuri mari și negre căzând de chiuveta albă.

După ce fața lui era complet fină, bărbatul cu mușchii bine definiți căută prin sertarele măstii o forfecă. Printre loțiuni și alte creme de-ale Elenei, Mitch dăduse peste o cutie de pastile de culoare portocalie. Luă micuța cutie în mână citind cu marw atenție fiecare cuvânt scris pe eticheta acesteia. Erau anti-depresive.

Brusc Mitch realizase că lipsa lui îi afectase partenera. Nu credea că absența lui o făcuse pe Elena, însuși psihiatra CIA să ia pastile atât de tari. Citind mai cu atenție, aflase că acele pastile aveau și un puternic somnifer.

Cu pașii apăsați, bărbatul se întorseseră în dormitor, privind-o din pragul ușii. Dormea într-o parte, cu un picior dezgolit pe deasupra păturii roșii și cu mâna îmbrățișând perna mare pe care dormea adânc. Avea fața luminată, nici nu-și mai amintise de când dormise ultima dată atât de bine.

- După câteva ore -

Cu ochii sticloși, își ridică pleoapele greoi. Privi spre fereastră unde soarele lumina sus pe cer. Era în jur de ora unu după-amiaza. Fata se întinsese puțin, apoi se ridică în șezut, auzind niște pași vum se apropie de cameră.

— Cum ai dormit, frumusețe? Se auzii vocea soavă a lui Mitch intrând în cameră cu o ceașcă de cafea în mână.

— Mai bine ca niciodată, rostii fata răgușită. Ai scăpat de barba aia urătă!

Se fața lui se ivii un mic zâmbet, înmânându-i ceașca de cafea fetei. Privind-o mai bine în plină lumină, observă cearcănele adânci în jurul ochilor fetei. O culoare roz-movalie ieșind în evidență. Liniile expresiilor fiind și ele mult mai aprofundate. Lipsa somnului își spunea cuvântul pe fața tinerei.

       După ce sorbii două guri din cafeaua tare pe care Mitch i-o pregătise, așeză ceașca pe noptieră și se ridică din pat. Făcând doi pași se oprește la dresing-ul de doi metri din oțel inoxidabil chrom și își scoase din acesta un halat satinat roșu aprins cu care își acoperă trupul dezgolit.

Mitch era îmbrăcat într-o pereche de jeanși negri rupți cu un design ciudat de picături de vopsea pe toata lungimea lor. În partea de sus purta un tricou negru mulat, evidențiindu-i brațele brațele bine lucrate. Își luă geaca de piele maro, de o culoare caldă, versatilă.

— Unde te duci? întrebă Elena cu mâinile în șold privind cum bărbatul se încalță.

— Merg până la unitate, apoi să cumpăr bilete de avion. Asta dacă te hotărești până atunci unde vrei să petrecem, rosti Mitch nonșalant.

— Trebuie să aleg doar un singur loc?

Fata făcând pași micuți, apropiindu-se de el îi așeză mai bine geaca de piele pe care o purta.

— Lege trei țări și acolo ne vom petrece următoarea lună.

          Mitch îi ridică fetei bărbia cu vârful degetelor și își presă buzele de ale ei. Sărutul nu dură mult că Mitch se si desprinse din el și pășii în afara apartamentului, închizând ușa după el.

Ieșind pe strada, Mitch nu-și putea lua ochii de la impunătoarele clădiri de tip zgârie-nori cu design-uri care mai de care mai autentice. Unele clădiri având geamuri mari, din sticlă tip oglindă. Altele având tot felul de sculpturi turnate. Nu mai văzuse de mult genul acela de tip de oraș atât de dezvoltat. Fiind obișnuit să se plimbe prin sate afectate de război cu case din baie.

După o plimbare de treizeci de minute, Mitch intră în clădirea secție de poliție a Brooklynului. Era un adevărat imperiu, o clădire mare, impunătoare cu ziduri se travertin majo-închis. O adevarată capodoperă. Venind cu zâmbetul pe buze pentru a-l întâmpina pe agent, Nela o femeie cam pe la vârsta a doua, cu un trup firav, arata precum un model. Înaltă cam de un metru și optzeci de centimetri și slabă, nu mai mult de cinzeci și cinci de kilograme.

           Femeia purtă o pereche de pantaloni creion, gri șobolan, cu o cămașă neagră desfăcută cam pe la doi nasturi. Părul negru tuns scurt, stil pixie îi scotea obrajii trași în evidență. Ochii îi era atât de albaștrii încât ai fi convins că purta lentile.

         Ajunsă în drept cu Mitch, femeia strânse mâna cu asasinul oferindu-i un zâmbet larg pe față. Ea era desemnată noua directoare și recruter al brigăzii sale după moartea Irenei.

         — Credeam că mă faci să te caut, agent, rosti femeia cu vocea răgușită.

         — Doar din atât crezi că fug? Unde e Victor? o întrebă Mitch nu la fel de primitor.

           Adevărul era că misiunea nu a mers precum Nela făcuse planul. Nu știa nimic despre combaterea terorismului și punctele cheie unde trebuiau să fie amplasați soldații. Stan încercase să îi explice cum stau lucrurile, însă ea îi refuză mereu strategiile spunând că are unele mai moderne. Au pierdut treizeci de vieți, venind acasă doar el și Victor.

           — Misiunea asta a fost un dezastru și nu-mi dau seama cum de încă ești aici cu rânjetul ăsta ordinar în fața me, spuse Mitch tăios pe un ton agresiv.

           — Nu te pot contrazice, Rapp, dar totuși a ajuns la punctul final.

            — Pentru că eu cu Victor nu am mai ascultat de ordinele tale tâmpite! exclamă el făcându-i pe restul oamenilor din jurul lor să se holbeze la ei.

            — Îndeajuns! se auzi din depărtare o voce masculină teribil de groasă.

         Îmbrăcat într-un costum negru, John Wick venii spre cei doi inculpați privindu-i printre sprâncenele încruntate. Când îl zării venind încet spre ei, Mitch simții un nod în gât. Palmele începuseră să îi transpire și sângele să îi clocotească în vene.

În ultima ședință, Wesley rămase la ducerea brigăzii Orion, însă din probleme tehnice și nevoia disperată de asasini, CIA la trimis în Europa unde aveau loc tot felul de atentate prin mai multe țări așa că a trebuit să părăsească postul chiar înainte de plecarea asasinilor în Liban. În locul său venind această individă Nela, o tipă de treizeci și cinci de ani, șoarece de bibliotecă. Experiență zero care este direct respinsabilă pentru moartea a treizeci de agenți.

— Vreau să vorbesc cu amândoi, în biroul meu. Acum! rostii bărbatul impunător.

      Bună, știu că a trecut ceva timp de când nu am mai postat, dar mi-am propus să termin cartea. Deja lucrez la urmatorul capitol. Îmi cer scuze pentru timpul trecut folosit în acest capitol, cred că mi-am pierdut din skilliri. Mâine revin cu un nou capitol.  Vreau să vă știu părerea despre acesta. XO