A doua zi, dis de dimineață, un vizitator neașteptat le întrerupe somnul celor doi, făcându-i să sară din pat ca arș. Mitch își ia pistolul în mână, ținând-o pe Elena în spatele lui. Deschizând ușa cei doi răsuflă ușurați, văzând-o pe Fox.

         Fox începe să râdă văzându-i pe poziții de atac, apoi o îmbrățișează călduros pe Elena. Mutându-se în bucătăria, Elena pregătește cafelele.

— Noapte lungă? întreabă Fox amuzată

— Nici vorbă! spune Elena prinzându-se la ce se referea.

— Fraiero! șuieră ea.

— Putem vorbi despre lucruri serioase, ce știi de Stan? întreabă ea revoltată, punând cafelele de masă

— Crezi în fantome?

— Nu-mi spune...spune Elena șocată.

— L-am văzut Elena, aproape că m-a omorât....

        În urmă cu 3 zile, Stan alături de Fox se întorceau de la o ședință în Washington deoarece lucrurile luaseră o întorsătură neașteptată. Serviciile secrete care operau în Washington reprezentau mereu o amenințare, dar nu asta era principala îngrijorare a bazei CIA.

         Mergând printre blocuri, un glonț intră din plin în parbrizul unei Honda, făcându-i pe cei doi să își scoată pistoalele cât de repede puteau, punându-se pe poziție defensivă. Încă un glonț se oprise pe asfaltul străduței, imediat ce observă asta Fox își dă seama că gloanțele trase la întâmplare erau doar ca să le distragă atenția.

        Din spatele lor apare un bărbat înalt, cu părul ciufulit și cu un început de barbă bătând ironic din palme, cu un rânjet nebun pe față.

— Nu credeam că m-ai poți ține un pistol în mână, bătrâne! spune el apropiindu-se.

          Ochii lui Stan se măresc, privind șocat cum bărbatul făcea pași mici spre el. Era Ghost, recrutul pe care l-a lăsat în urmă în misiune, asasinul care trebuia să fie mort. Pentru a doua oară în viața lui, Stan rămâne paralizat. Văzând asta, Fox se pune în fața lui, ținându-și mâinile apăsat pe pistol.

— Poți pleaca, Foxy...bătrânul vine cu mine!adaugă el ajungând la 2 metri de ei.

— Nu prea cred! răspunde ea apăsând pe trăgaci.

            Glonțul tras de ea îl nimerește din plin în picior, însă reacția lui Ghost este una ciudată și neașteptată. Începând să râdă ca un nebun, îi fac pe cei doi să se simtă terifiați. Scoate din buzunarul de la spate un pistol, începând să tragă în Fox însă cu o precizie exactă aceasta se ferește de toate gloanțele.

Presat de timp, Ghost sare la bătaie, dându-i peste mâna în care Fox ținea pistolul, acesta ducându-se sub o mașină. Câțiva pumni o nimeresc din plin în partea abdominală, făcând-o să cadă la pământ.

             Stan nu stă pe gânduri și se năpustește asupra lui Ghost, prizându-l de pumnul pe care îl avea ridicat pentru următoarea lovitură. Din nou, un rânjet sinistru se formă pe fața lui Ghost. Din spatele lui Stan, doi tipi cu cagule pe față îl prind de mâini, smucindu-l până reușesc să îl pună la pământ.

              Fox era întinsă pe jos, scuipând sânge, iar când în sfârșit reuși să se ridice, piciorul lui Ghost o nimerește din plin făcând-o să cadă din nou la pământ, aproape inconștientă.

              Auzind povestea, Elena se sprijină pe blatul bucătăriei, dându-și părul pe spate. Ghost voia răzbunare, iar moartea era o pedeapsă mult prea ușoară pentru el. Știa că ea era următoarea pe listă, iar frica apăruse imediat.

— O să îl găsim, Irene are deja câteva piste. Mai mulți agenți sunt pe urmele lui...spune Fox cu glasul tremurând

— Sau o să ne găsească el pe noi...spune Elena îngrijorată.

            În timp ce Fox povestea, în bucătărie își făcuse apariția și Mitch, ascultând cu mare atenție ceea ce spunea Fox.

— Nu mai putem rămâne pe aici, plecăm într-o oră. Sunt 428 de km de mers cu mașina până în Elveția, nu putem risca să luăm avionul, am pune prea multe vieți în pericol! spune Mitch autoritar

— Nu avem mașină, Mitch!strigă Elena

— Am închiriat eu una, și i-am scos gps-ul înainte să ajung aici.

— Merg să fac duș și am plecat! spune Fox ridicându-se de pe scaun

         Rămânând singuri în bucătărie, Elena adună ceștile de cafea de pe masă, lăsându-le în chiuvetă.

— Nu trebuie să faci asta, știi...nu este lupta ta..spunea ea în timp ce spală ceștile

— Ți-am promis că îți voi fi alături, în plus, suntem amândoi băgați în asta...răspunde Mitch cu glas moale

         Elena lasă ceștile și se întoarce, fiind față în față cu Mitch. Din nou, se sorbeau din priviri fără ca unul dintre ei să-și dea seama.

— Mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine....sparge Elena tăcerea

           Mitch zâmbește scurt, urmat apoi de un lung contact vizual, sfâșietor. Apropiindu-se ușor unul de celălalt, buzele lor fiind la o distanță milimetrică, momentul le este deranjat de vocea lui Fox, făcându-i să se distanțeze tresărind.

— Sunt gata! strigă Fox din cealaltă parte a apartamentului

           Auzind asta, Mitch se duce în sufragerie luând trollerele și coborându-le la mașina lui Fox. Urcând cu toții în mașină, Fox butonează telefonul începând să râdă scurt.

— Se mai alătură cineva echipei! spune ea chicotind

— Cine?

— Wesley!

— Grozav! spune Mitch ironic

— Am auzit despre altercațiile voastre, sper că le lăsați pentru când se termină tot circul ăsta..adaugă Fox serioasă de această dată

— Notat!

— O să port o discuție și cu el, ne așteaptă în Neuchâtel...

          Mitch pornește motorul mașinii, turând-o agresiv apoi pleacă de pe loc în viteză. Cu toate că paranoia apăruse, cei trei nu spuseseră nimănui în afară de Wesley despre expediția lor, nici măcar Irene nu avea habar ce plan își făcuseră.