Depresia e trendy, nu?

Tumblr sad girls, rise for our national anthem!! Ne-a învățat Lana, Billie, Artic Monkey si The Neighborhood ca e mișto să fii "sad gir" . Da e mișto, în 2014-2016, acum suntem în 2020, treziți-vă!!

De când e depresia un trend? De când media ne-o prezintă ca pe un etalon ce ne definește viața. Subiectul bolilor psihice a fost tratat în cărți, filme, seriale, artă și modă de sute de ani, dar cumva în ultimele decenii totul a luat amploare. De la tricouri cu citate precum "It hurts but it's ok... I am used to it", până la cărți în care anxietatea e glorificată și tratabilă prin iubire. În primul rând, de ce insiști să porți un tricou care clar face referire fie la anxietate și depresie? A ok, vrei să joci rolul acesta? Păi țin să te anunț dragă "sad girl" că te contrazici teribil. O persoană aflată în suferință nu s-ar  afișa cu un asemenea tricou, pentru că viața lor nu e caracterizată în întregime de o boală. E ca și cum i-ai reproșa unei persoane arse că singurul lucru care îl face special sunt rănile de pe corp. E dezgustător!

Nu mă pot exprima din punctul de vedere al persoanelor care chiar suferă de ceva, dar cunosc oameni care se luptă cu probleme și credeți-mă, nu e "QUIRKY" să pretinzi că suferi de ceva. REȚELELE DE SOCIALIZARE NU SUNT PSIHOLOGI! nu vă mai autodiagnosticați cu anxietate, depresie sau schizofrenie după ce ați completat un test de personalitate pe Buzfeed și după vă formați o personalitate pe baza unei boli despre care nu știți nimic. "13 Reason Why". Unii poate l-ați văzut, alții poate nu. Eu am urmărit primul sezon și puțin din al doilea și am realizat cât de ușor e să schimbi un mesaj aparent bun la început într-unul negativ, dacă nu o faci cum trebuie .

Acel serial spune povestea unei fete, Hannah care în urma unor experiențe neplăcute se sinucide, lăsând în urmă casete destinate celor care i-au greșit. Nu vi se pare nimic schetchy? Mie mi se pare un gest răzbunător, ca și cum gestul tău e sută la sută influențat de acele persoane, când de fapt e clar că Hannah se confrunta cu o boală psihică. Serialul atinge uneori subiecte bune. Faptul că e grafic și că prezintă consecințele acestui gest e un lucru bun, însă de ce încercă să ofere această nostalgie. Hannah, deși e moartă continuă să fie prezentă în viețile oamenilor din jurul ei, cel mai ridicol lucru! Când mori mori. Nu apari ca o stafie (da înțeleg că e făcut într-un mod artistic, însă din nou oferă o concepție proastă asupra sinuciderii. Nu e nimic artistic și nostalgic in a îți pune capăt zilelor)

Să revenim la cultura "Mental illness". Câți dintre voi nu ați citit cărți pe wattpad în care o fată cu depresie suferă și apoi găsește un băiat (preferabil bad boy) care o salvează de parcă e o prințesă. Chestia asta nu se întâmplă în viața reală. Eu mă ciocneam de cărți de genul la vârsta de 12 ani, e clar că îmi formam idei greșite despre boli și ajungeam să cred că e mișto să ai anxietate. Și nu numai asta, recent mă plimbam prin lumea toxică a aplicației Tik Tok și era un clip de genul: "Dacă și tu ai depresie apasă butonul de like!". Ce naiba? De când ne asociem succesul cu adevărate tragedii? De când simțim nevoia să exploatam bolile psihice pentru faimă? Cred că unii nu realizați cât de greu este să trăiești cu aceste probleme.

O altă parte a acestei culturi toxice cred că provine și din neștiință. Deși suntem în 2020 și avem multe resurse care să ne educe, alegem să fim indiferenți. Când auzim de OCD asociem boala cu o persoană care e obsedată de curățenie. Când auzim de schizofrenie ne gândim subit la psihopați. Când auzim de autism ne gândim la copiii care suferă la retradism, deși toate aceste boli au subnoțiuni și nu se manifestă la fel pentru toată lumea. Un om care suferă de OCD nu e numai obsedat de curățenie, e un amalgam de alte obiceiuri la fel ca cei care se luptă cu schizofrenia sau autismul.

Sceptrul de boli e mult mai larg. Acum aș vrea să ma adresez în special scriitorilor de pe aplicația asta. Vă rog, înainte de a contura un personaj care se luptă cu o boală, informați-vă! Nu vă mai luați după stereotipuri și citate de le Tumblr. Nu știți cine se ascunde în spatele unui ecran, nu știți ce idee vor desprinde din cartea ta și de ce suferă. Nu mai vindeți idrea că dragostea vindecă boala psihică sau orice tip de boală (am văzut că trendul acesta persistă și in comunitatea eating disorder). Nu vă vindecați peste noapte de chestiile astea, e un proces lung și de cele mai multe ori nu există leac.

(va recomand clipurile acestei fete. Face o treabă excelentă în aduce cunoștințe audienței cu privire la sănătatea mintală)

Acest capitol nu e scris pentru a denigra pe cineva sau ceva. Nu există denigrare, ură sau ranchiună când vorbim de mental helath. Nu mă pot pronunța ferm când vine vorba despre aceste situații. Da, am momente în care plâng și sunt tristă cu săptămânile, da sunt retrasă și nu îmi plac adunările sociale, însă asta nu înseamnă că sufăr de anxietate sau depresie. Nu mă pot cataloga așa fără un diagnostic de la medic și vă rog, nu o faceți nici voi! Nu e cool să ai o boală psihică, însă e cool să te informezi și să susții comunitatea care chiar are probleme.

Dacă aveți sugestii de subiecte pe care să le mai abordez le aștept. De asemenea, nu vă sfiiți să vă spuneți părerea aici e mereu bine primită.

A/N

Pentru toți cei care va întrebați unde au dispărut câteva dintre cărțile mele. Cei care știți, luna Iunie e luna pride și o grupare de pe 4chan numită "pridefall" își va crea grupuri care sa se infiltreze in mai multe site-uri, printre care și wattpad și cel mai probabil vor raporta cărțile cu conținut lgbt. Nu știu încă dacă faza cu wattpadul e reală(deși sunt scriitori care și-au pierdut cărțile, încă nu am văzut în România asta, dar am observat ca oamenii își iau metode de precauție) aceasta grupare există și deja a tragetat conturi de Twitter și insta publicând adresele unora și luându-le contul jos. Ca metodă de precauție le-am retras pentru câteva zile, timp in care le voi corecta. Sper să înțelegeți. Și un happy pride month pentru toți cei care sărbătoresc. Fiți mândrii de cine sunteți, pentru că sunteți fabuloși. Nimeni nu merită să sufere din cauza orientării sexuale.

De asemena La mulți ani de ziua copilului!