Feels good to be back 🤠

Dacă vă întrebați, de ce mai scrie asta la carte? Păi mi-am cam dat seama că lucrarea asta a ajuta pe doi trei și în special pe mine. A fost așa un coping mechanism și ce facem când mintea se duce la vale? We cope through dumb thoughts in this book.

Câți dintre voi nu aveți instant fiori pe șira spinării când auziți de noțiunea viitor? Well I do. Încă de la grădiniță suntem încropiți în țesătura asta socialistă și capitalistă de a avea un țel, un așa zis "ce vrei să faci când crești mare." Și deși nici până în ziua de astăzi habar nu am la ce se referă acest "crești mare" am constatat că e monumental să știi însă ce este acel "ce" din sintagma "ce vrei". Încă îmi amintesc la liceul primul an după triaj și examen toate acele constatări stupide și sugestii. Bullshit!

În România nu contează ce faci, ci îți oferă bani. Și poate că așa e peste tot, poate că nu contează să faci ce îți place, ci ce le place altora și ce îi place portofelului tău. Poate că această clasă a proletariatului nu mai are un cuvânt de spus, dar intrăm în capitalism și în filosofia lui Karl Marx și nu sunt aici pentru asta. Eu sincer mă tem, mă tem de faptul că încă sunt in stadiul acela de fetiță derutată de cinci ani care cochetează între a deveni Mica Sirenă sau Ursula (I prefer Ursula that bitch had movies and served body!!!) înțelegeți voi aluzia.

Inițial am vrut dreptul și încă se afla acolo în top, scris mare PROCUROR CRIMINALIST, partea de juridic mereu m-a atras, dar fie vorba intre noi dreptul e greu și nu am încrederea necesară în mine pentru a mă asigura că o să îmi dedic viața unor manuale de 800 de pagini și apoi să caut disperata cabinete pentru a face practica și a fi respinsa din cauza că nu am pile, ori să dau un fail lamentabil la cel mai important examen de la barou. Apoi vine facultatea de litere, oarecum cea mai safe opțiune. Mă gandesc la faptul că după ce termină as putea să rămân în facultate și să fac in continuare cercetare sau poate chiar sa predau but then again... apoi ar veni academia de poliție tot pe partea de criminalistică ulterior ( și nu, nu Lenuțo nu mă duc la criminalistică pt că am văzut un episod din Lucifer și gata.) Însă pentru criminalistică ai nevoie de stomac și dacă în ficțiune totul e misterios și antrenat, în viața reală e cu totul altfel. Apoi avem științe politice, dar vorbim de politica românească unde corupția e singurul guvern. And then psychology, tot pe partea de reabilitare, but wheres the money? Nu-i că și cum în țara asta roiesc ucigașii și tu doar îi aduni de pe strada in cel mai bun caz dau peste unu care l-am lovit pe Ghiță că i-a furat capra. Și ultima dar nu cea din urmă... filosofia. Filozofia e materia mea preferată, dar că oricare materie de tip umanistică. Ori filosofia nu îți oferă o meserie, ci te antreneaza pentru altele, formează oameni culti și e doar o extensie a artei care nu e profitabila și care nu te scoate medic, notar sau contabil. Deși da, filosofia chiar daca, in mod surprinzător sta la baza matematicii politicii medicinei și fizicii, nu e o meserie, ci o morală artistică.

But enough about me. Viitorul și ce mai exact dorim sa facem ne e influențat de societate și definitoriul este valuta căci "banul guvernează". Spune-ți-mi voi, ăștia de la filo, că nu vi s-a spus că de la filo ori ajunge profesor ori gunoier. " A, ești la filo? Înseamnă că tu mergi pe drept și litere!" Desi cea mai mare parte merge pe economie și poli chiar. Cei de la mate, nu-i așa că vi s-a spus că n-aveti ce căuta la litere, că doar n-ați învățat programarea că să îl citiți pe Cervantes. Cei de la științe...medici clar! Liceul e o ghena în care îți sunt implementate valori false in care dacă spui că vrei să fii pictor gata, o să mori de foame! În care dacă ești la mate info e interzis să urmezi o filieră artistică. E iremediabil toată fobia asta pe care societatea și învățământ o băgă în elevi și evident de aici pornesc și fricile pentru viitor.

Chestia e că într-adevăr, n-am nici cea mai vagă idee unde o sa mă duc sau ce o sa fac, dar ca mine sunt sute de persoane. Am scris căruța asta de cuvinte pentru că la randul meu mi-ar fi plăcut să știu la un timp când eram mai pierduta decât acum că există persoane în aceiași situație. Viitorul se poate schimba într-o clipită, ceea ce pe de o parte e rău și pe de altă parte bine. Interesant ar fi daca lumea ar înceta să mai pretindă că noțiunea de "confuzie legata de viitor" e un capăt de lume. I mean for real, there's an exam called "examenul maturității", never ever un examen va putea fi un indice pentru a măsura nivelul de maturitate, că maturitatea asta nu e ca greutatea să o poți cântări printr-o notă. Un puști de 14 ani poate sa fie mult mai matur decât unul de 20. Nu o să intru în toată harababura cu sistemul de educație, dar vreau doar să clarific faptul că viitorul nu ține de note/medii/profil și siguranță, ci de factorul neașteptat.

Ok guys I'm back. Aici mi-am scris eu criza existențială pt că de ce nu. Sper sa pot posta cat de des și sper că sunt persoane care rezonează cu mesajul meu. Dacă doriți sunt dispusă să începem o conversație în comentarii și dacă aveți topice de sugerat im here for them !!!