Starea de sanatate a lui Chu devenea din ce in ce mai proasta. Trecusera 5 zile de cand se trezise in aceasta lume complet straina. 

     - Ce ciudat... de ce s-a redeschis? (se intreba Chu incercand sa isi opreasca sangerarea care nu parea sa se mai opreasca) Trebuie... sa-l gasesc... Ah... pe Luan... (sopti acesta lipsit de vlaga)

     Datorita durerii imense si sangerarii abundente, Chu lesina pe marginea drumului. Din fericire, o batranica care strangea cartoane pentru a le vinde il vazu si alerta imediat autoritatile. Medicul care il tratase inainte sa fuga din spital il recunoscu imediat.

     - Suna la politie. Anunta-i ca l-am gasit in sfarsit si ca putem incepe procedurile de instalare a tutelei temporare. Baiatul asta trebuie plasat imediat sub grija cuiva, altfel nu stiu ce se va alege de el. (o sfatui medicul pe asistenta care se afla in salon)

     La scurt timp, Chu isi deschise ochii gasindu-se din nou, inconjurat de niste pereti albi si cu o branula in mana stanga. De aceasta data insa, nu se mai simtea amenintat, neavand intentia sa mai fuga. Imediat ce vazu pe monitor faptul ca pacientul se trezise, medicul venise la acesta.

     - Cand ajunsese ambulanta in locul unde erai, mi sa spus ca zaceai inconstient avand o rana deschisa in partea de jos a abdomenului. Am reusit sa oprim sangerarea si sa coasem rana, asa ca esti in afara oricarui pericol. Poti sa-mi spui ce s-a intamplat mai exact? Ai vazut fetele celor care te-au injunghiat? (spuse medicul cu un raport in mana)
     - Injunghiat? Nu... Nimeni nu... (raspunse Chu fiind intrerup de vocea unei femei)
     - Domnule doctor, voiam sa va multumesc. Sufera de dureri de cap de aproape o saptamana si nu mai stiam ce sa fac. (spuse femeia usurata)
     - Nu va faceti griji. Poate fi din cauza stresului, asa cum v-am mai spus. Analizele au iesit bine.
     - Oh... Observ ca sunteti ocupat. Imi pare rau ca v-am intrerupt. (spuse aceasta remarcandu-l pe Chu)
     - Ah... Nu trebuie sa va cereti scuze. Încercăm sa... (inainte de a continua, medicul ii privi pe amandoi si isi indrepta atentia spre femeie) Am o intrebare, doamna Yu. Nu va doriti sa deveniti un tutore? Avem disperat nevoie de unul in cazul in care nu vrem sa apelam la autoritatea administratiei publice locale.
     - De ce? S-a intamplat ceva?
     - Acest tanar, pare sa sufere de pierderi de memorie, imposibil de specificat din ce cauza sau daca acestea sunt permanente sau temporare. Pe langa acest lucru, am descoperit faptul ca functia sa cognitiva a fost deteriorata pana in punctul in care nu poate recunoaste obiecte de uz casnic sau anumite concepte. Nu putem sa facem rost nici de vreun detaliu referitor la identitatea sa, ca si cum nici nu ar exista. Asa ca ma intrebam daca nu ati putea cumva sa va asumati acest rol pret de cateva saptamani pana reusim sa dam de anumite indicii. 
     - Eu... (incepu femeia privindu-l inca o data pe Chu, dar de aceasta data cu mila) accept. Cateva saptamani ati spus, nu? E o idee buna. Fiul meu se plange mereu de faptul ca nu prea are prieteni, asa ca de ce nu? Buna. Cum te numesti? Eu sunt Yu Yin. (spuse aceasta intinzand mana)
     - (Chu ii copie gestul "modern" si ii dadu mana dupa ce o privi lung) Numele meu e Chu... Chu Lin Wei...
     - Ma bucur sa te cunosc. (raspunse aceasta zambind)
     - In regula doamna Yu. Veniti cu mine pentru a discuta detaliile referitoare la responsabilitatile dumneavoastra ca tutore. (spuse medicul conducand-o pe aceasta in biroul sau)

     Chu isi ridica bluza si isi privi rana acoperita cu bandaje. Acesta sa fie oare blestemul sau? Asa avea de gand soarta sa il pedepseasca pentru toate faptele sale? De ce acum? Nici nu il gasise pe Luan inca. Nu putea renunta acum. 
     La scurt timp, femeia se intoarse si se aseza langa el.

     - De acum inainte vei locui cu mine. Cel putin, pana iti vor găsi parintii sau vreun indiciu despre trecutul tau. Cel putin iti amintesti cum te cheama. Asta e un lucru bun. Eu mai am un fiu. Numele lui e Yu Wan. Invata bine si e prietenos din fire. Pare ca sunteti de aceeasi varsta asa ca, odata ce esti externat si ajungem acasa, sunt sigura ca va veti intelege bine. Dar mai intai... cred ca trebuie sa trecem pe la frizerie. Tot parul asta te imbatraneste la fata. (spuse aceasta zambind calduros)

     Chu nu indraznea sa se impotriveasca. Nu acum. Trebuia sa gaseasca o cale de a-l gasi pe Luan si nu putea refuza ajutorul acestei femei. Un extraterestru intr-o lume complet noua, a carui trecut s-a evaporat intr-o noapte, iar al carui viitor e in primejdie si complet incert. Un om care nu mai are la cine se intoarce si a carui singura stea s-a ascuns printre nori fiind imposibil de gasit. 

--------------------------------------------

     Trei zile mai tarziu, Chu fusese externat din spital cu stricta conditie de a nu face efort sub nici o forma si de a evita stresul pe cat posibil. 

     - Am ajuns. Aici locuiesc eu si fiul meu, iar de acum inainte, aici vei locui si tu.

     Chu privi in jur. Totul parea necunoscut. Ce era acel lucru patrat care derula imagini? (televizor) Dar acel dreptunghi alb ce scotea sunete ciudate? (frigider)

     - Nu te simti mai liber asa? Decat cu tot acel par in varful capului.
     - "Tot acel par" era ceea ce imi oferea onoare. In Tinutul... (dar se opri inainte sa continue realizand ca asta nu mai era lumea lui) Da... aveti dreptate.

     Femeia zambi fericita sa auda asta si ii facu semn sa se aseze la masa.

     - Sper sa iti placa galustele mele. Le-am facut dupa reteta mamei special pentru tine. Yu Wan!! Coboara la masa! (striga aceasta asezand trei boluri cu galuste pe masa)

     Yu Wan iesi din camera sa si cobora scarile in fuga.

     - Nu-mi spune ca ai facut galustele dupa reteta bunicii... Le ador. (spuse acesta entuziasmat, dar se opri in loc cand il vazu pe Chu) Cine...
     - A, da. El e baiatul despre care ti-am spus. Spune "buna".
     - Buna... Numele meu e Yu Wan...

     Chu, care in tot acest timp privi in jos spre bolul de galuste din fata sa, isi ridica privirea si ramase impietrit. Inima sa incepu sa bata cu putere, iar surprinderea i se putea citi pe chip. In fata sa, la cateva pasi distanta, statea Luan. In acel moment norii se dadusera la o parte, iar steaua sa incepu sa straluceasca din nou.