Noaptea parea sa nu mai ia sfarsit in aceasta lume noua si ciudata. In jurul orei 02:00, un grup de baieti trecuse prin locul in care se afla Chu.

     - A fost amuzant, nu? Trebuia sa-i fi vazut fata. (spuse unul dintre ei razand cu pofta)
     - Hei. Priviti. (il intrerupse un altul aratand cu degetul spre Chu) Alea nu sunt haine de spital? Ce ar cauta un pacient aici dormind pe o banca?
     - Nu stiu, dar am chef de putina distractie.

     Cei trei se apropiasera de Chu cu intentia de a-l trezi.

     - Ya, trezeste-te. (spuse unul asezandu-si degetul pe fruntea lui Chu si apasand miscandu-i capul)

     Chu isi deschise ochii imediat si il prinse brusc de mana ațintindu-l la pamant.

     - Cine esti si ce vrei de la mine?
     - Ahh, doare! Esti nebun? Voiam doar sa ne amuzam putin. 
     - Ya, da-i drumul. Vrei sa chem politia? (interveni cel de-al treilea sarind in ajutorul acestuia impreuna cu prietenul sau)
     - Politie? E si asta un termen specific viitorului?
     - Tu chiar esti nebun de legat. Oare o fi evadat de la psihiatrie? (spuse al treilea ridicandu-l pe prietenul sau de jos)
     - Poate ma puteti ajuta voi. Cunoasteti pe cineva numit "Luan"?
     - Luan? Nu stiu pe nimeni cu numele asta.
     - Nici eu.
     - Sunteti siguri? E printul mostenitor al tinutului. Nu se poate sa nu fi auzit de el.
     - Print mostenitor? Suntem condusi de un presedinte. In ce secol te crezi? (spuse al doilea razand dispretuitor)
     - Prese... Am uitat ca asta e viitorul. Ar trebui sa fie putin mai mare decat voi... 
     - Asculta aici, noi nu am auzit niciodata de vreun Luan si nici nu ne pasa. Era sa imi rupi mana, știi asta? (spuse primul, nervos) Crezi ca scapi atat de uso.... (continua acesta apropiindu-se amenintator de Chu, insa nu reuși sa-si termine propozitia, oprindu-se in loc) Sange? Haideti sa plecam de aici! Nu vreau sa am probleme din cauza lui! (spuse acesta speriat la vazul hainelor patate ale lui Chu, plecand grabit impruna cu prietenii sai)

     Chu privi spre locul in care aratase baiatul de mai devreme cu degetul si observa faptul ca rana sa, care acum cateva ore era doar o cicatrice, incepuse sa sangereze.

     - Cum e posibil asa ceva? Ultima data cand m-am uitat, era complet vindecata. Nu-mi amintesc sa ma fi ranit iar, in acelasi loc.

     Chu se aseza din nou pe banca si isi desfacu cămașa medicala. Intr-adevar, rana sa incepuse sa sangereze, insa nu incat sa-i puna viata in pericol. Era ceva minor, insa chiar si asa, ceva nu avea sens.

...........................................................................................

[In aceeasi noapte, acasa la Yu Wan]

     Yu Wan dormea linistit dupa o zi lunga la scoala. Profita de faptul ca a doua zi era sâmbătă. Insa somnul sau lipsit de griji nu durase mult, intrucat un coșmar il trezi brusc, fata si corpul sau fiind cuprinse de o transpiratie rece, iar ochii sai erau rosii de la cele cateva lacrimi care ii cazusera fara sa stie.

     - Ce-a fost asta? Un cosmar? De ce... (spuse Yu Wan frecandu-se la ochi si simtind umezeala lacrimilor) Am plans? Cum poate fi un vis atat de realist? Parca... era mai degrabă o amintire. E prima data cand visez ca ucid pe cineva. De ce ma intristeaza atat de mult? 

     "Ai mai facut asta o data. Iti mai amintesti? Nu e atat de greu. Exact cum ti-am aratat."..."Tine sabia strans si nu ii da drumul orice ar fi. Stiu ca orice ti-as spune nu iti pot schimba inima. Print prostut."..."Nu te mai pot proteja. De acum inainte o vei face singur."..."Moartea e un cadou pe care numai tu mi-l poti oferi."

     Toate aceste cuvinte ii ocupasera gandul lasand in urma lor un sentiment de tristete.

     - De ce ma doare? (spuse acesta punandu-si mana pe piept si strangand puternic) Simt ca... ceva lipseste din mine.  

P.S: Scuze pentru foarte lunga pauză pe care am luat-o. Ca să mă revanșez vă dau un spoiler:

O să existe mai mult de un sărut în acest volum. 🙂‍↕️