Trecuse o saptamana din momentul in care toate acele evenimente ciudate se petrecusera. Totul revenise la normal, insa in mintea lui Yu Wan ceva ramanea imposibil de inteles. Era sigur ca nu visase in acea zi...

     - Yu Wan! Hai sa mergem impreuna la cantina. (ii propuse Lin Lin zambind si prinzandu-l de mana)
     - Vin acum. Nu am mancat nimic azi. Sunt lihnit. (răspunse acesta ridicandu-se din banca sa plictisit)

     La masa, Wu Bin, prietenul sau cel mai bun observa plictiseala acestuia si ii fură din fata o lingura de orez pentru ai atrage atentia.

     - Ai spus ca ti-e foame, dar nici nu te atingi de mancare. Mai mult pentru mine atunci. (spuse Wu Bin razand) Iar suferi de insomnie? (il intreba de aceasta data ingrijorat)
     - Asa pare. E atat de evident?
     - Nuuu... Doar iti cade capul in tava si nu auzi nimic in jurul tau. Deloc evident. (raspunse acesta ironic)
     - Ai incercat sa vorbesti cu parintii tai? Poate ar fi bine sa consulti un medic. Daca continui asa nu o sa absolvesti liceul. Notele tale incep sa scada. (il sfatui Lin Lin ingrijorata)
     - Aveti dreptate. Am sa vad ce pot face. (raspunse Yu Wan apucand betisoarele de pe margine si incepand sa manance)

..............................................................

[Perspectiva lui Chu]
(Acum o saptamana - ziua in care Yu Wan a trecut prin toate acele evenimente ciudate)

     - Sa sune cineva la o ambulanta! (se auzea vocea speriata a unei femei)
     - Ce crezi ca s-a intamplat? O fi lesinat din cauza stresului? Pare a fi student. Totusi, e imbracat cam ciudat pentru unul. (intreba un barbat verificandu-i pulsul)
     - Poate vine de la vreun festival, dar nu asta conteaza acum. A sunat cineva la ambulanta? (intreba femeia agitata) Nu are nici telefonul la el. Cum ii contactam parintii?
     - Am sunat eu. Au zis ca vor fi aici in 10 minute. (raspunse o alta femeie mai tanara)
     - Unde sunt?
     - S-a trezit! Esti bine? Te doare ceva? Ambulanta va fi aici in scurt timp asa ca nu te ridica. (il sfatui femeia grijuliu)
     - Ambu.... lan.. ta.. Ce e aia? (spuse acesta confuz privind toti oamenii din jurul sau)
     - Cred ca s-a lovit la cap cand a cazut. Iti amintesti cum te cheama? (il intreba barbatul)
     - Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e... Luan...
     - Luan? Asta e numele tau? Sau un membru de familie? Ii cunosti cumva numarul de telefon? (intreba femeia scotandu-si mobilul)
     - Ambulanta. Telefon... Despre ce vorbiti? Ce sunt aceste cuvinte? Eu... 

     Inainte sa termine de rostit propozitia isi puse mana din instinct pe abdomen si il privi extrem de confuz.

     - Nu sangerez. Cum se poate asa ceva? 
     - Slava Domnului ca nu esti ranit. Ar trebui sa te bucuri. Dar totusi, iti amintesti de ce ai lesinat asa in mijlocul strazii? (intreba femeia la fel de confuza de reactia acestuia)
     - Sunt pe taramul spiritelor cumva? De ce arata atat de ciudat?
     - Ce tot vorbesti baiete? Esti viu si stai in carne si oase in fata noastra. (ii afirma femeia)
     - Lucrezi la un festival de aici din apropiere? De ce esti imbracat intr-un hanfu? (intreba barbatul curios)
     - Festival?... Eu? Sa ma injosesc in acest fel? Il slujesc pe imparat! Cum indraznesti sa imi insulti straiele?
     - Mai mult ca sigur s-a lovit la cap. Sa nu fi innebunit cumva... (spuse barbatul jignit dar si ingrijorat)
     - A sosit ambulanta. Vei fi bine. Nu-ti fie teama. (il asigura femeia zambind)

     Medicii de pe ambulanta scoasera targa si se aplecasera pentru a vedea daca existau fracturi la nivelul corpului insa nu gasisera nimic ingrijorator. 

     - Din fericire nu ai nimic fracturat, insa trebuie sa vi cu noi pentru mai multe analize. (spuse unul dintre medici apucandu-l de brat)
     - Nu merg nicaieri! Ce fel de car urias si ciudat e asta? Nu-mi amintesc sa fi vazut un asemenea lucru vreodata. Si scoate si sunete. (intreba acesta privind ambulanta)
     - Daca refuzi sa vi cu noi ma tem ca pierderea ta de memorie s-ar putea sa se agraveze. (il sfatui medicul)

     Chu accepta pana la urma sa mearga cu ei, iar medicul il aseza in fata la insistentele acestuia. Ambulanta porni din loc fata tractiune ceea ce il facu pe Chu extrem de confuz.

     - Cum merge fara cai? Ce magie e asta?
     - Cai zici? Are cai, cum sa nu aiba. (raspunse soferul amuzat)
     - Unde sunt?
     - Inauntru. Se numesc cai putere. (spuse acesta razand)
     - Inauntru? (intreba Chu confuz) 

     La vederea soselei, a masinilor si a luminilor stradale, Chu nu mai intelegea nimic. Visa? Murise? Lumea nu mai era asa cum o stia el. Unde erau soldatii, tarabele, verdeata si imbracamintea traditionala? Ce erau aceste haine fara maneci si care nu ajungeau nici pana la genunchi? Ce era acest taram necunoscut?

P.S: Imi pare rau pentru intarziere, insa abia acum am terminat cu examenele :(((