Alarma dată de tunet mă trezește. Tresar și mă ridic brusc, amețind pentru o secundă. Mă îndrept spre geam și privesc ploaia ce tocmai începuse, urmând să privesc ceasul de pe perete și să realizez că voi întârzia la întâlnirea la care Oana aproape m-a implorat să merg. Merg rapid în baie și mă spăl pe față, încercând să mă trezesc din moleșeală. Ies din baie și îmbrac primele haine ce-mi cad la mână, îmi aranjez părul puțin, mă încalț și când să ies pe ușă realizez că am uitat să pun măcar o jachetă pe mine. Apuc geaca de piele din curier și mă îmbrac, urmând să ies rapid din casă. Vreau să merg spre mașină, dar mă opresc când îl văd pe Adrian pe treptele mele. Rămân înmărmurită și încerc să mă abțin din a face orice remarcă. Își întoarce privirea spre mine și-i pot vedea albastrul stins al ochilor săi.

         — Nu vreau să crezi că sunt obsedat, Emma, dar chiar n-am greșit cu nimic, spune, iar eu tac privindu-l atentă. Privesc fiecare mișcare a buzelor sale apoi îmi îndrept atenția spre ochii săi.

        — Știi ceva, cred că ar fi mai bine să uităm totul și să fim la fel ca înainte, doar niște cunoștințe, spun hotărâtă, privind cum lumina din ochii lui dispare și mai mult.

       — Dar n-am greșit cu nimic! strigă făcându-mă să tresar.

       — Atunci de ce m-ai scris pe listă? De ce te-ai lăudat la băieții din facultate că nu știu ce ai făcut când știi foarte bine că nu s-a întâmplat nimic între noi? strig la rându-mi, văzându-i expresia șocată.

        — Nu știu despre ce vorbești..., zice privindu-mă pierdut, dar eu pufnesc nervoasă.

        — Renunță! Nu vreau să mai aud textele tale, lasă-mă în pace! mă răstesc la el apoi plec, ieșind in ploaia torențială care mă face leoarcă în câteva secunde.
          

        Rămân în mijlocul străzii, dezorientată și nervoasă încât nu văd mașina ce vine rapid în direcția mea. Până să realizez să mă mișc, sunt trasă puternic de braț din calea mașinii. Mă izbesc de trupul său apoi realizez că se află o umbrelă deasupra capului meu. Îi văd ochii ce au devenit gri și îngheț. Nu-mi dă drumul la braț și pot citi frica lui de a o face în ochii săi.

       — Ești bine? spune, analizându-mi chipul atent. Rămân şocată de moment şi un dat afirmativ din cap este singurul răspuns pe care i-l pot oferi.

        — Să numai faci niciodată asta, bine? întreabă vizibil afectat de tot ce s-a întâmplat.

       — Cred că ar fi mai bine să plec, spun mai mult şoptit, iar el oftează şi-mi dă drumul la braț.

        Mă îndepărtez, rămânând tăcută. Urc la volan şi pornesc motorul, urmând să plec cât pot de repede.

        Văd grupul adunat şi merg rapid spre ei, dar realizez că am ajuns în același timp cu Adrian. Oana şi ceilalți ne privesc uimiți, probabil întrebându-se ce-i cu noi. 

        — Ce naiba s-a întâmplat între voi? întreabă Oana, iar ambii alegem să păstrăm tăcerea.

       — De ce m-ai chemat, Oana? Ce voiai să-mi zici? schimb subiectul, iar ea nici nu sesizează.

       — A, da! Voiam să vă zic de o excursie pe care am planificat-o împreună cu Cătălina, spune, iar fața i se luminează brusc. Va fi și ziua ei, vă rog să veniți, nu vă trebuie o mulțime de bani, continuă, iar eu mă încrunt.

       — Unde vom merge și unde vom sta? întreabă Adrian, luându-mi cuvintele din gură.

       — La Brașov! Vom sta într-o vilă închiriată doar pentru noi! spune entuziasmată, amuzându-mă.

        Privesc în jurul meu apoi dau afirmativ din cap în semn că sunt de acord, iar țipătul de bucurie al Oanei nu se lasă așteptat. Mă ia în brațe strâns aproape lăsându-mă fără aer, dar sunt salvată de Laur care o îndepărtează de mine amuzat.

        — Să nu exagerăm, bine? îi spune Oanei, iar ea aprobă.

       — Când vom pleca? 

      — Astăzi la ora șaisprezece, ar fi bine să mergeți să vă pregătiți și voi bagajele, spune îndreptându-și atenția spre mine si Adrian.

       — Și încercați să nu vă ucideți până atunci, da? ne spune, amuzându-ne. Îmi îndrept atenția spre fața lui, iar rânjetul lui piere când observă asta.

      — Voi pleca acum, spune dintr-o dată, devenind brusc serios. 

       Se îndepărtează, iar eu îl săgetez cu privirea. Îmi întorc privirea spre Oana care mă privește mai curioasă decât ar trebui să fie, iar eu oftez. Se încruntă și își mărește ochi, spunându-mi din privire că trebuie să discutăm urgent. Dar nu vreau să discut despre ceva ce nu există.

      — Voi pleca și eu, ne vedem mai târziu, spun fix când Oana voia să mă tragă într-un colț să vorbim.

        Mă sui în mașină și plec în viteză, ajungând acasă în mai puțin de douăzeci de minute. Intru rapid în casă, mergând direct în camera mea unde apuc valiza și pun hainele pe care m-am chinuit mai mult de trei ore să le aleg. Cel mai greu de ales a fost costumul pentru petrecerea de Halloween. După multe ore de gândit, m-am decis că voi fi un vampir. Încerc să aranjez hainele cât mai bine pentru a-mi încăpea totul, dar a trebuit să renunț la două bluze și un hanorac pentru a se putea închide valiza. Pufnesc nervoasă și privesc spre ceas ce deja indica ora șaptesprezece. 

        Ies rapid din casă, punându-mi valiza în portbagajul mașinii și după mult chin reușesc să pornesc în sfârșit spre locația trimisă de Oana prin mesaj.  Ajung mai greu din cauza traficului care mă face să-mi pierd mințile, dar într-un final ajung, iar toți mă așteptau.

       — Am crezut că ne-ai lăsat baltă! spune pe o voce gravă Oana, iar eu oftez.

        — A fost un trafic infernal! Am vrut chiar și să mă întorc înapoi acasă, spun când deodată privirea îmi sare în ochii lui Adrian și mă opresc din vorbit.

        — Hai să mergem atunci, spune dezinteresat, aruncând țigara pe jos și urcând la volan.

       — Emma! Pot să merg cu tine? întreabă Oana, iar eu aprob.

        Pornim la drum, iar Oana se tot foiește fiind vizibil deranjată de ceva. O privesc prin oglinda reflectorizantă, iar ea pufnește.

        — N-ai de gând să-mi spui care e treaba cu tine și Adrian? întreabă, iar eu înghit în sec.

       — Nu e nimic de spus, spun ridicând din umeri, iar ea pufnește din nou.

       — Oh, haide! Am văzut cum vă priviți, ce s-a întâmplat? insistă ea, enervându-mă.

       — M-a trecut pe listă! Și nici măcar nu s-a întâmplat nimic între noi, spun, iar Oana se încruntă.

       — Pentru asta îl privești în felul acela? spune, iar eu mă încrunt la rându-mi.

       — Cum adică? întreb confuză.

      — Știm amândouă că dacă era vorba doar de prostia aia de listă nu-ți păsa nicio clipă, mai ales că ai spus că nu s-a întâmplat nimic între voi, deși eu n-aș zice asta în locul tău, spune, derutându-mă.

       — Aberezi, spun serioasă, iar ea rânjește.

       — Recunoaște, Emma, este o atracție între voi. Te simți atrasă de el, n-ar trebui să te simți rușinată sau ceva, este absolut normal. Adrian e un bărbat frumos, deci e total de înțeles, spune, iar eu pufnesc nervoasă.

        — Încetează! Nu există așa ceva! Între mine și Adrian n-a fost, nu este și nici nu va fi nimic, spun răstit, făcând-o să tresară.

        Ne continuăm drumul în liniște, ascultând muzica de la radio. Deși Oana a mai încercat să discute cu mine, i-am oprit orice subiect.

         Ajungem după două ore la vilă și coborâm din mașină, privesc totul în jurul meu. Totul era înconjurat de brazi, iar aerul curat și rece ne-a lovit pe fiecare în față. Îi privesc peste umăr cum discută ceva, dar prefer să mă bucur de peisajul rustic din fața mea. 

       — Deci cum vom sta în camere? întreb când ajung în dreptul meu.

       — Tu vei sta cu mine, Emma, spune Oana. Adrian va sta cu Laur, iar Cătălina va sta cu cele două fete. Restul se decid între ei, spune, iar eu încuviințez.

       — La ce etaj și ce cameră? întreb, apucându-mi valiza.

      — Etajul unu, camera trei, e fix după baie, spune, iar eu încuviințez din nou, pornind spre cameră.

        Intru în cameră și arunc valiza pe fotoliu, respirând ușurată când scap de ea. Mă arunc în pat, privind tavanul și nesesizând când Oana mi se alătură.

       — O să ne distrăm de minune! Mă bucur că ai venit, spune entuziasmată, iar eu zâmbesc.

      — Sper să fie așa și să nu fi venit degeaba.

Cam atât a fost şi acest capitol!
Sper că v-a plăcut!

1466 de cuvinte!

Pe data viitoare dragii mei!