Sunt obosit. Frânt, de fapt, e cuvântul potrivit care să-mi caracterizeze cu adevărat starea psihică în care am intrat și asta doar din cauza fratelui meu mai mare.

           — Stefan, ești gata? iar vocea prietenei mele, clar nu și-a găsit cel mai bun moment în care să se facă auzită în întreaga casă.

           — Nu mai țipa, Susan! Sunt chiar aici, vino! o chem la parterul casei în care locuiesc... obișnuiam să locuiesc cu unchiul meu, plecat dintre noi cu doar câteva zile în urmă.

           — Grozav, Stef! Astăzi am o surpriză pentru tine. Ești gata? spune blonda cu ochi căprui deschis ce coboară rapid scările și practic se aruncă în brațele mele, ca un copil mic.

           Eu și Suzzie ne știm de câteva decenii deja și știm ce defecte și calități avem fiecare din noi, așa că nu ne mai deranjăm să ni le reproșăm. Doar ne-am concentrat pe parcursul anilor să învățăm unul de la celălalt, mai ales că eu am devenit „vegan" așa cum susține fratele meu, doar din vina ei.

           Pe când eu eram abia un începător în ale vampirismului, a apărut ea în viața mea, învățându-mă să îmi potolesc setea și foamea interzisă de legile oamenilor. Mai ales că un începător are mereu tendința de a exagera atunci când se hrănește, ajungând involuntar la crimă. Ceea ce este pedepsit după cum bine știm, cu închisoarea pentru oameni și uciderea prin otrăvire a celor ca mine. Asta dacă sunt expuși.

           — Să mergem! îi spun eu, imediat ce mai arunc două lemne în șemineu și simt că sunt gata pentru surpriza ei. Oricare ar fi aceea.

           Confuz, mă las legat la ochi de către blondă și când îi simt brațele împingându-mă de la spate, știu că trebuie să înaintez tăcut și pregătit pentru orice va să vină. Mergem prin pădurea din fața casei în care locuim împreună de ceva timp, iar când ajungem la destinație îi simt brațul oprindu-mă.

           — Spune-mi te rog, că nu e din nou cine știe ce animal rănit. Te rog, Suzzie. Chiar nu am nevoie să simt că mi se face rău, din nou. Știi foarte bine cât am îndurat până am ajuns așa, îi spun blondei, în timp ce ea îmi dezleagă bandana neagră de la ochi.

           — Știu, știu. Tocmai de aceea, surpriza mea e diferită! Ta-dam! spune imediat ce eu îmi deschid ochii, văzând în fața mea un tablou ce îl înfățișează pe unchiul Zach, cel în casa căruia și locuiesc și căruia nu i-am păstrat nici o fotografie.

           Fără să spun un cuvânt, deși nu port nici un inel protectiv, înaintez spre fotografia înrămată din fața mea și zâmbesc. Ating tabloul cu degetele și-mi simt ochii umplându-se de lacrimile noastre specifice: foc.

            — E așa de frumos. Unde ai găsit fotografia asta, Susan? întreb eu, rotindu-mă pe călcâie în timp ce ea vine spre mine, zâmbind.

           Îmi atinge mâinile cu ale ei, privindu-mă cald și simt că în sfârșit, deși fratele meu e pe aici pe undeva, pot fi fericit. Măcar am fotografia lui Zach, nu? Off și eu care le aruncasem pe toate, într-un exces de furie.

           — Asta e treaba mea. A ta, este să duci și să așezi asta în casă. Este amintire ta, Stef! spune blonda, așa c-o îmbrățișez rapid.

            Cu rama mare în brațe, privind-o lung și înduioșat până la lacrimi de gestul prietenei mele, înaintăm spre casă. Ne despart doar câțiva metri de aceasta și știu. O dată ce voi pune asta în perete, la locul ei, voi pune mâna și pe fratele meu iubit care mi-a furat nu doar șansa de a trăi ci și cea de a ieși din casă pe timp de lumină.

           Pe vremea primilor vampiri, aceștia s-au dus la o vrăjitoare din sat, cerându-i o amuletă care să-i protejeze de lumina zilei și de dușmani. Așa că aceasta le-a oferit un inel puternic, ce conține două lucruri esențiale pentru un vampir: viața și puterea de a merge pe timp de zi. Iar dacă purtătorul acelui inel îl va pierde, își va pierde și șansa de a trăi alături de oameni.

            Se mai spune și că vampirii sunt niște monștri, ființe mitologice sau chiar folclorice care trăiesc prin hrănirea cu sângele creaturilor vii, în special a oamenilor. Cauzele de transformare în vampir au fost numeroase și variate în folclorul original. În slava și tradițiile chineze, orice cadavru care a fost sărit de un animal, în special câine sau pisică, a fost temut să devină unul dintre nemuritori. Un corp cu o rană ce nu a fost tratată cu apă fierbinte era de asemenea un risc. În folclorul rusesc, vampirii s-au spus că au fost o dată vrăjitoare sau oameni ce s-au răzvrătit împotriva Bisericii în timp ce ei erau în viață. 

           Practicile culturale au apărut de multe ori, pentru a putea preveni transformarea unei persoane iubite într-un vampir. Îngroparea unui cadavru cu susul în jos a fost răspândită, așa cum a fost plasarea de obiecte pământești, cum ar fi coase sau seceri, lângă mormânt pentru a satisface orice demon care intra în corpul său. În cea mai întâlnită legendă se spune că primul vampir a fost creat de un demon.

           O metodă de a găsi mormântul unui vampir implica conducerea unui băiat virgin printr-un cimitir, sau al unui armăsar virgin. De obicei aceștia erau de culoare neagră, dar în Albania sunt de culoare albă. Găurile care apar în pământ peste mormânt au fost luate drept ca un semn de vampirism. Cadavre bănuite că ar fi vampiri au fost, în general, descrise ca având un aspect mai sănătos, grăsuț, ce nu prezintă semne de descompunere. În unele cazuri, atunci când mormintele suspecte au fost deschise, sătenii au descris cadavrele având sânge proaspat de la o victimă pe toată fața acestuia.

           Metodele de apărare de vampiri, de asemenea sunt multiple. De la eternul usturoi, până la apa sfințită. Însă pentru mine, în zilele de azi, acestea nu mai au același efect pe care oamenii credeau să-l aibă în trecut asupra vampirilor. Căci eu nu doar că iubesc usturoiul și apa, dar mai și cresc usturoi în grădina casei și chiar am ceva acvarii prin interiorul casei.

           În mod normal vampirii se pot transforma în animale de pradă precum lei și gheparzi. Doar unii vampiri mai puternici se pot transforma în lilieci giganti,dragoni sau chiar grifoni. Majoritatea vor vâna sub formă de demoni cu aripi uriașe, coarne și trupuri zvelte, uneori roșii sau negre, însă asta doar atunci când sunt cu adevărat furioși.

           Imediat ce ajungem și termin de așezat rama în perete, ieșim afară. Locul meu preferat, terasa, unde ne așezăm și începem din nou să povestim.

           — Mi-a plăcut surpriza ta. Mulțumesc, Suzzie! îi spun fetei cu părul de aur, ce mă privește zâmbind.

           — Cu plăcere, Stef! Dar... știi că aventura noastră abia începe, nu? spune blonda, eu privind-o confuz.

           — Da, știu. De aceea trebuie să-l găsesc pe Damon. Trebuie să-l oprim, înainte de a mai ucide și alți oameni și de a ne face publici în fața acestora! răspund eu, mâna ei poposind peste a mea.

           O strâng bucuros și simt că apropierea noastră e mai mult decât binevoitoare și binevenită. Mai ales că eu, un vampir bătrân de peste 160 de ani, nu ofer nimănui șansa de a mi se apropia. Nu atât de repede. Nu atât de ușor. Nu atât de profund.

           În afară de Suzzie, nimeni nu mă cunoaște. Am păstrat aliura băiatului nou venit în New Orleans după moartea părinților săi și nu am de gând să las pe nimeni să afle mai multe despre mine. Nici măcar fratelui meu.

           — Nu va putea fugi pentru mult timp, Stef. O dată și o dată, tot vom da de el! spune blonda, iar eu o privesc zâmbind.

          Și nu fac asta deoarece are dreptate, cât pentru că vreau să aibă dreptate. În plus, amândoi suntem destul de conștienți de ceea ce poate face nebunul meu frate încă îndrăgostit de vampirul din el.