Încercam să nu mă implic prea mult, să-i ignor privirea, care era fixată când pe fața mea, când pe corpul meu. 

    Părea că nu mai are mult și mă absoarbe cu privirea aceea intensă, dându-mi fiori prin corp.

    Se simțea ca atunci când a dat peste mine, însă acum simpla lui prezență mă afecta. 

    Asta nu era deloc bine. 

    Ignor însă cu vehemență reacția trupului meu, inclusiv pulsul necontrolat, ca de iepure, repetându-mi iar și iar că sunt doar frisoane. 

    Da, asta trebuie să fie. 

    Nu am mai simțit asta de ceva vreme, da spun că sunt frisoane. 

    Frisoane care vor trece când scap de privirea lui. 

    Frisoane care se află aici neinvitate.