Ascult atent ce spune unul din băieții care lucrau tot la camere, așa ca mine, încercând să acumulez cât mai multă informație cu putință. 

    Iar pe lângă asta, poate să fie altă persoană cu numele ăsta. 

    Orice este posibil.

    – Ai înțeles? îl aud spunând după ce termină de explicat, eu dând aprobator din cap, punându-mi bine șapca pe cap. 

    Am avut impresia că cineva îl strigă pe Jimin, dar nu avea cum să fie el aici.

    Ar fi prea frumos ca să fie adevărat. 

    Mă pun în dreptul camerei care mi-a fost indicată. 

    Nu aveam multe de făcut, decât să prind cât mai bine cadrele, nu să mișc camera sau orice altceva, dar tot era ceva important. 

    Cei de aici probabil mă luau mai ușor, fără să-mi dea ceva complicat chiar din prima, iar asta putea doar să îmi ia o mică greutate de pe piept. 

    Chiar și-așa, tot trebuia să fiu serios. 

    – Bun. Acum, cel mai important este să-ți ții balele în gură, îmi spune amuzat un băiat, eu încruntându-mă ușor. 

    – De ce mi-ar da balele? spun confuz. 

    – Eh, vei vedea tu. 

    Rămân confuz, observând cum cei de tip masculin de pe aici se încordează ușor, ajungând să mă întreb dacă va fi un film porno, fapt care mă face să strâmb din nas, cineva strigând „REC“.

    Bine. Asta până să-l văd pe Jimin, simțind cum începe să mi se facă un nod în gât, înghițind în sec. 

    Acum înțeleg mult prea bine reacția aceea. 

    Asta făcea Jimin din oameni. 

    Iar mersul lui nu ajuta deloc, mai ales că avea și acei blugi mulați, care-i scoteau în evidență coapsele, șoldurile și talia. 

    Purta și o cămașă roșie și jachetă pe deasupra. 

    Omul ăsta ar arăta bine în orice.

    Nici nu știam cum să descriu cât de repede s-a schimbat atmosfera din platou. 

    Nu era un film porno, ci unul care ar trebui să fie de acțiune. 

    Și totuși el mă făcea să simt că doar asta nu e, cu mișcările sale delicate și oarecum senzuale, clipitul lent și zâmbetul mic și fals, dar amețitor, care îi este adresat celuilalt actor. 

    Sângele-mi fierbea în vene, însă încercam să fiu atent și la cameră ca să nu fiu certat mai târziu.  

    Era cu mult mai diferit decât să stai pe o canapea și să privești un ecran. 

    Nu se putea compara. 

    Până și replicile simple care ieșeau pe acele buze care păreau a fi moi mă făceau să-mi rod interiorul obrazului. 

    Era încrezător, cu un aer superior și radiant, iar saliva nu părea că mai avea de gând să stea mult în gura mea. 

    „Balele în gură, capul sus", îmi pun în gând, trăgând aer adânc în piept. 

    Nu m-am simțit niciodată așa de afectat. 

    Dar se pare că aveam parte de probabil cel mai frumos moment din viața mea.