Îmi las capul să se întoarcă spre el atunci când trecem de grup, neștiind ce i-aș putea spune. 

    Băiatul observă ce fac, dar doar îmi zâmbește, dinții lui de iepuraș ieșind la iveală, la fel și drăgălășenia de care dădea dovadă, deși în ochi avea o privire ușor intimidantă. 

    Mă întreb dacă are drepturi aproape nelimitate, așa ca oamenii pe lângă care am trecut. 

    Poate de aceea poate să-mi zâmbească atât de ușor.