Sincer?

    Nu mă așteptam să îmi accepte ajutorul. 

    Dar m-a atins, spre marea mea mirare și m-a lăsat să-l ridic.

    Îi zâmbesc, neputând să mă abțin, simțindu-mă fericit lângă el. 

    Doar el mă putea face să mă simt așa. 

    El și laptele de banane, bineînțeles. 

    Continui să îi țin mâna în a mea, nevrând să-i dau drumul, observând cum Jimin ne privea mâinile împreunate, o nuanță rozalie ajungând să-i acapareze obrăjorii. 

    Adorabil.