41- Jimin
Acei ochi.
Acei ochi care mi-au bântuit zilele de câteva zile încoace.
Acei ochi care îmi fac stomacul să se strângă într-un fel deranjant, dar nu chinuitor.
Acei ochi se află chiar deasupra mea, privindu-mă într-un fel intens, dar și uimit, dându-mi o stare ciudată.
O stare pe care doar ei mi-o pot oferi.
O stare pe care doar el mi-o poate oferi.
Inspir adânc aer în piept, simțindu-mă ca și cum ar fi prea mult aer în jur.
Mă simțeam cu adevărat copleșit, atât de situație, cât și de nuanța ochilor lui.
Nu înțelegeam cum un străin mă făcea să simt ceea ce simțeam în acel moment.
Nu aș fi putut să descriu concret, dar mă simțeam vulnerabil.
Vulnerabil sub privirea unui om pe care nu-l cunosc și care m-a făcut să dau cu fundul de ciment în cel mai stânjenitor fel posibil.
Nici el, nici eu, nu scoteam vreun sunet.
El mă privea, iar eu îl priveam pe el, dând impresia că am ține un concurs de priviri.
Concurs care nu părea a se termina prea curând.
– Tu.
Cam asta e tot ce pot să scot pe gură la momentul actual, băiatul lăsându-și capul pe o parte în timp ce mă privește curios.
– Eu?
Vocea lui era neschimbată, doar că avea un ton copilăros ce îl făcea să pară dulce. Ciudat de dulce.
Era un sunet care mă făcea să simt fiori pe brațe.
– Da, tu, șoptesc, ținând contactul vizual.
– Ce e cu mine? întreabă cu o confuzie sesizabilă.
– Ce e cu tine? Păi, ești aici.
– Și? Ce-i cu asta?
– Doar nu mă așteptam să dau peste tine fix aici.
Vocea mea părea a avea o nuanță ușoară de acreală, având în vedere că nu eram prea bun la a explica ceva ce mie mi se părea evident.
Băiatul doar clipește des, aplecându-se mai mult spre mine.
– Practic nu ai dat tu de mine, ci eu de tine, îmi spune el în timp ce râde slab.
– Eh, tot aia, spun, încrucișându-mi brațele la piept, cel din fața mea doar râzând iar, întinzându-mi mâna să mă ridic.
O privesc lung înainte de a o apuca, înghițind în sec în momentul în care simt fiori electrizanți în palma mea, care ajungeau să se extindă prin tot corpul meu.
Mă privea în continuare în timp ce mă ridicam, petalele căzând în jurul nostru.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top