Privesc tavanul în liniște deplină, doar bătăile inimii mele, alături de un greier de undeva de afară auzindu-se. 

    Gândul meu era, ca de obicei, la Jimin și la persoana lui.

    Era liniște și pace într-un final, Jin și Namjoon dormind într-o cameră de la etaj, timp în care eu mă mulțumeam fără să protestez cu canapeaua. 

    Nu mă deranja. Pernele canapelei erau chiar moi, aceasta fiind probabil aleasă de Jin, dat fiind faptul că Namjoon este paralel cu tot ce înseamnă mobilier. 

    De obicei, este cel mai bun când vine vorba de a distruge ceva, fapt care nu-l încânta prea mult pe iubitul său.