Privesc în liniște cum picuri de ploaie lovesc una din ferestrele apartamentului meu, sunetul pașnic și lin asemănându-se cu un cântec de leagăn. 

    Îmi trec degetele prin blănița pufoasă și catifelată a lui Minnie, care dormea fără griji pe coapsele mele, neputând să îmi iau gândul de la acei ochi superbi, ai străinului.

    Mă întreb dacă ne vom revedea.