– A naibii beton, mormăi printre buze, simțind mici înțepături în spate și picioare, strâmbând din nas, privind persoana peste care am dat, observându-i ochii frumoși, ciocolatii cu firișoare delicate de auriu pe lângă pupilă. 

    – Scuze.

   Străinul rostește acel cuvânt cu un ton adânc și răgușit, dându-mi fiori pe șira spinării.

   Zici că nu a mai vorbit de ceva vreme.