XVIII. Samhain
Nici eu și nici Nick nu am vorbit despre ce s-a întâmplat aseară. Dimineața am plecat până afară pentru a-mi limpezi gândurile, iar când m-am întors înapoi în cameră, Nick dispăruse. Nu mă mir de ce, este regele unui regat, iar eu îi stau în cale de a-l conduce.
Mă pregătesc repede și mă duc în fața ușii Lyrei, încă nu știu dacă să bat la ușă sau nu. Când mă pregătesc să plec, Lyra iese din camera ei și când mă vede pare îngrijorată, probabil din cauza feței mele.
Mă invită înăuntru și văd cum în toată camera ei este curat, nu pot să spun asta și despre camera mea. Mă așez pe marginea patului ei și ea se așează lângă mine, întrebându-mă ce am pățit. O iau în brațe și după îi povestesc totul, fiecare detaliu care s-a întâmplat între mine și Nick în săptămânile astea, îi povestesc până și de noaptea trecută.
Mă privește cu milă și ascultă tot ce-i spun, îmi era dor de prietenia dintre Lyra și mine.
— Tu îl iubești? spune ea într-un final.
M-am gândit la asta de sute de ori, dar cred că e prea devreme pentru a spune că îl iubesc. Nici nu știu dacă măcar am sentimente pentru el.
— Nu. Adică, nu cred.
Privirea Lyrei acum este una confuză, nu înțelege ce se întâmplă. Defapt, nici eu nu înțeleg nimic.
— Uite, regele este mult mai complicat decât crezi tu, eu îl cunosc de când mă știu. Din ce am văzut, este un rege bun, chiar foarte bun, însă nu se pricepe deloc la relații. Rănește fete mai mereu, chiar vrei să te bagi în jocul ăsta?
— Nu este un joc.
— Pentru el este, și știi și tu asta. Nu vreau să te văd rănită din cauza lui.
Are dreptate, până la urmă o să mă rănească așa cum face el de obicei, trebuie să-i pun capăt până nu este prea târziu. Vorbim în continuare despre alte subiecte, subiectul Nick este închis din toate punctele de vedere, și îmi spune că Adelaide o să vină la balul din seara asta, am și uitat de el.
— Michelle cum să uiți de Samhain?!
Samhain este una dintre cele opt sărbători din roata anului, este un fel de Halloween din Tărâmul Șerpilor. Se zice că în noaptea de Samhain, voalul dintre lumea morților și lumea viilor este mai subțire. De obicei, vrăjitoarele fac ritualuri și vrăji, iar culorile specifice sunt: negru, portocaliu, mov și alb.
Cu toate astea am și uitat de sărbătoarea asta, nu m-am pregătit deloc pentru balul din seara asta. Lyra parcă mi-a citit gândurile și se duce la dulapul ei.
— Aveam o presimțire că nu ai o rochie, așa că îți dau eu una.
Scoate din dulap o rochie lungă, probabil îmi ajunge până în pământ, cu alb și negru. Este superbă, nu știu cum se face că Lyra are mereu o tonă de rochii. Am noroc că suntem cam de aceeași mărime, că altfel trebuia să caut o rochie acum. Îi mulțumesc și mă duc în camera mea.
Noaptea balului:
Mai sunt câteva minute până la miezul nopții, când trebuie să facem ritualul, și până atunci Lyra mă trage de mână în grabă până afară. Prima dată nu înțeleg de ce, dar când văd o fată cu părul brunet deschis și cu îmbrăcămintea superbă, îmi dau seama că asta este Adelaide.
Este îmbrăcată într-o rochie portocalie deschisă și îmi dau seama că ea și Lyra s-au asortat. Vorbim câteva minute, dar când se apropie miezul nopții fugim în conac pentru ritual. Adelaide așteaptă în altă cameră deoarece ea este zână, dar o să ni se alăture la petrecere.
Am făcut ceva asemănător cu mama, dar am citit mult despre ritualurile sărbătorilor din roata anului. Teoretic noi sărbătorim morții și pregătim o cină în cinstea lor. Observ un altar mare în colțul sălii, cu cranii, lumânări, frunze și alte chestii specifice acestei sărbători.
În mijloc este o masă uriașă cu legume și fructe, plăcinte de dovleac, carne și pâine. De asemena, sunt o grămadă de lumânări negre, portocalii și albe, iar în mijlocul mesei este un dovleac cu o față destul de înfricoșătoare. Ne așezăm cu toții la locul nostru, iar ritualul începe.
— Această seară este prima din cele trei nopți, în care sărbătorim Samhain. Este sfârșitul recoltei, ultimele zile de vară, iar nopțile reci ne așteaptă de cealaltă parte. Recompensa muncii noastre, abundența recoltei, succesul vânătorii, toate sunt în fața noastră. Mulțumim pământului pentru tot ce ne-a dat în acest sezon și totuși așteptăm cu nerăbdare iarna, un timp de întuneric sacru.
Toată lumea ia paharul de vin în mână și mergem afară. Mergem în grădină și vărsăm cu toții puțin vin pe pământul sacru, zicând: Vara a dispărut, iarna vine. Am plantat și am urmărit cum crește grădina, am privit și am adunat recolta.
Strângem toate ierburile uscate și frunzele, făcând o femeie sau un bărbat din ele. Ne întoarcem în sala de mese și punem toate păpușile confecționate pe altar. Ne așezăm cu toții la masă și începem să mâncăm.
După ce terminăm, ne ducem în sala unde se ține petrecerea și oricine a ornat aici, a făcut o treabă minunată. Pe jos este plin de frunze ruginii iar dacă nu ești atent, ai putea spune că ești afară. Muzica începe, iar Lyra se duce să danseze cu Adelaide, chiar îmi pare bine că se potrivesc.
Mă duc la un alt altar, însă în acesta poți să pui o poză cu cineva decedat, așa că scot poza cu Jonathan din buzunar pe care am pus-o înainte să plec din cameră. Pun poza lângă alte zeci de poze, inclusiv poza lui Delilah și regelui Zuko, și cu lacrimi în ochi spun:
— Sper că ești bine oriunde ai fi Jonathan, îmi este dor de tine.
Simt ca și cum cineva ar fi lângă mine, deși sunt singura lângă altar. Mi se pare că aud în șoaptă: "Și mie mi-e dor de tine", și îmi dau seama că Jonathan este aici, împreună cu mine.
Plec de lângă altar și mă uit la toată lumea cum se distrează și dansează. Dintr-o dată îl văd pe Nick cum stă într-un colț și prima dată nu văd ce face, dar când mă dau puțin mai în stânga, observ o fată lângă el. Pare că...flirtează unul cu altul, iar Nick ține în mâna dreaptă o sticlă de vin roșu.
Lyra avea dreptate, mai devreme sau mai târziu Nick tot o să-mi frângă inima, așa că este mai bine că am renunțat la el de pe acum. Deși nu vreau să am de-a face cu el, tot simt o stare nebunească de gelozie și înainte să fac ceva nebunesc, îl văd pe Igor cum se îndreaptă spre mine. Se pune lângă mine și privește în același loc unde privesc și eu.
— Nu e nimic nou să știi. Nick și cu Freya au fost împreună mai demult, chiar de mai multe ori, spune Igor.
Nici nu mi-am dat seama că este Freya, cea din consiliu și una dintre prietenele lui Nick. Nu știam că au fost împreună, dar acum îmi e clar. Dintr-un impuls îl iau pe Igor să dansăm fără să-l întreb, dar nu pare că îl deranjează. Nu știu ce este în capul meu, de obicei nu oblig băieții pe care nu-i suport să danseze cu mine pentru a-l face gelos pe altul.
Dansează puțin cam prea apropiat de mine, mult mai apropiat decât era Nick la balul trecut de mine. Corpurile noastre se ating fără să vreau, iar eu îmi țin capul într-o parte deoarece dacă m-aș uita la el, nasurile noastre o să se atingă, și nu vreau asta. Își duce mâna de pe șoldul meu puțin mai jos, însă eu o ridic înapoi într-o fracțiune de secundă.
Nu mă simt deloc în siguranță lângă el, însă când văd că Nick se uită în direcția noastră cu o expresie nedescifrabilă, decid să continui. Igor îmi șoptește la ureche ceva iar eu simt fiori pe șira spinării, dar de frică și nesiguranță.
— Ești foarte sexy în seara asta. Ce ai zice dacă ne-am duce în camera mea?
Mă panichez și mă opresc din dans, dându-mă cu doi pași mai în spate. Îl refuz destul de politicos aș zice, dar el parcă nu mă aude și mă trage până pe hol, unde nu este nimeni, Mi-aș scoate cuțitul dacă nu m-ar ține strâns de amândouă mâini.
Mă lipește de un perete și când vreau să țip după ajutor, îmi pune mâna la gură. Încerc să-l împing, însă este mult prea greu și este mai puternic decât mine de două ori. Începe să mă sărute, deși tot îmi mișc fața din dreapta în stânga, încercând să-l fac să se oprească. Îmi prinde fața într-o mână și reîncepe să mă sărute agresiv.
Închid ochii, neavând ce să fac, și aștept să se termine tot coșmarul ăsta. Simt cum lacrimile încep să-mi curgă și mă gândesc numai ce proastă am fost că am vrut să dansez cu el pentru a-l face pe Nick gelos. Probabil tot aici se ajungea pentru că sunt sigură că Igor a avut intențiile astea de când a venit lângă mine, dar măcar puteam să îl ignor și să mă duc departe de el.
În timp ce plâng pe înfundate cu ochii închiși, simt ca și cum Igor ar fi tras de cineva de pe mine. Îndrăznesc să deschid ochii și îl văd pe Nick.
Heii, sper că va plăcut acest capitol! Am făcut un club de lectură, cine vrea poate să se înscrie♥️✨
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top