Au trecut cinci zile de când nu am mai auzit nimic de exilați, iar regatul este în sfârșit liniștit. Majoritatea au fost omorâți sau întemnițați, inclusiv Bash de la care încearcă să stoarcă informații de la el, dar nu au aflat nimic până acum. Mama și cu încă un sfert din exilați au fugit, nimeni nu știe nimic de ei, dar poate e mai bine așa.

      Pe Jonathan l-am dus înapoi pe Tărâmul Muritorilor, până la Lilith, și am vrut să particip la înmormântarea lui, dar am constatat că nu sunt binevenită acolo. O înțeleg pe Lilith, teoretic este vina mea pentru că Jonathan a fost ucis, chiar dacă nu a spus-o atât de direct.

      Nu am ieșit din camera mea de cinci zile, de când Jonathan a murit. Am stat degeaba și l-am plâns, Lyra având grijă de mine. Pe Nick nu l-am mai văzut din seara aia, dar astăzi are loc încoronarea lui mult așteptată și toate făpturile tărâmului acesta sunt invitate, inclusiv eu.

      Dintr-o dată aud o bătaie la ușă și când o deschid nu observ pe nimeni din prima, dar pe urmă văd o cutie pe jos cu un bilețel pe ea:

      Poartă asta la încoronarea mea.
                                                   -N

      Deschid cutia și iau în mână o rochie superbă din dantelă, de culoare albastru deschis și auriu. Mi se pare ciudat că Nick mi-a dat o rochie, încă nu m-am obișnuit cu noi ca fiind...aliați.

     Nu am nici un chef să merg la încoronare, dar trebuie să fiu acolo deoarece o să fiu în consiliul regatului începând de astăzi. De obicei înainte ca regele să facă o decizie, trebuie să se consulte cu consiliul și așa cum mi-a promis, o să-i fiu mâna dreaptă. Nu am idee cine o să mai fie numit pentru a lua parte în consiliu, dar o să aflu în seara asta.

      În momentul ăsta, prințul este în prima etapă a încoronării- purificarea. După asta, urmează a doua etapă, va jura să fie un rege bun și alte jurăminte pe care nu le știu ce durează...mult.  A treia etapă constă în a alege gardienii, consiliul și alte grade regale. După urmează a patra etapă și ultima în același timp, petrecerea. În această etapă este considerat deja rege și se organizează un bal în cinstea asta, la care voi lua parte în rochia de la Nick.

      Merg în sala tronului abia în a treia etapă, pentru a afla cine o să mai fie în consiliu, alături de mine. Nu sunt mulți de față, doar cei care sunt curioși ce grade li se vor acorda, la fel ca mine. Îl văd pe Nick pe tronul lui și nu pot ignora cât de bine arată în îmbrăcămintea lui de rege, cu coroana așezată pe părul lui negru ciufulit.

      Stau lângă Lyra, aflând că va fi și ea în consiliu, la fel ca mine. Eu cu Lyra și Freya, Bastian, Igor, Reagan, Ivy vom forma consiliul. Pe Reagan și Ivy nu-i știu prea bine, am auzit că au fost și în consiliul lui Zuko, dar pe Freya, Bastian și Igor nu-i suport. Oricum, cel mai probabil Nick le-a dat gradul ăsta pentru că sunt prieteni, altfel nu văd de ce i-ar pune în consiliu.

      Plec în cameră după ce aflu membrii consiliului, dar Lyra rămâne și pentru celelalte graduri. Mă uit în oglindă pentru prima oară în zilele astea și tot ce pot să spun este că reflexia mea nu seamănă cu mine, parcă altcineva mi-a luat locul. Cearcănele de sub ochi sunt mult mai accentuate, părul îmi este prin toate direcțiile și fața mea arată ca una de stafie.

      Trebuie să schimb înfățișarea asta acum, trebuie să mă schimb. Mă duc la baie și îmi fac un duș rapid, iar după îmi iau fondul meu de ten din Tărâmul Muritorilor și îmi acopăr cearcănele și imperfecțiunile. Aproape că arăt ca un om normal după ce-mi fac părul, dar chipul tot trist a rămas.

      Îmbrac rochia de la prințul Nick, care acum e rege, și îmi pun niște pantofi negri în picioare. Mă uit în aceeași oglindă și îmi pun un zâmbet fals, asta seamănă cu mine. Îmi pun un cuțit în buzunarul rochiei, mersi Nick pentru asta, și cred că sunt gata pentru Balul Încoronării.

      Chiar nu vreau să am contact cu Nick astăzi, mai ales după tot ce s-a întâmplat acum câteva zile. Ne-am sărutat, dar nu știu dacă chiar a însemnat ceva pentru mine. Am mai avut o singură relație prin clasa a 5-a, dacă se poate numi așa, dar a durat numai câteva săptămâni. Nu mă pricep să-mi exprim sentimentele prea bine și nici nu mă pricep la relații sau la băieții, deși nu cred că Nick și-ar dori o relație cu mine.

      Am auzit că el a avut zeci de relații de scurtă durată, dar pentru nici una nu avea sentimente. El este genul de băiat care folosește fetele pentru scopuri personale și când se plictisește de ele, le părăsește. Mie nu-mi trebuie genul ăsta de băiat, mai ales acum.

      Cât timp mă gândesc la Nick și mă uit în oglindă în același timp, aud o bătaie la ușă, probabil e Lyra. Dar când deschid, observ că nu Lyra a bătut la ușă, ci Nick. Îl văd cum stă în cadrul ușii, uitându-se la mine cu gura întredeschisă. Este îmbrăcat în alt costum, de-al lui Zuko probabil, și în spatele lui sunt doi gardieni. Când vede că nu spun nimic, mă întreabă dacă poate să intre, dar încă nu pot spune nimic, așa că intră singur.

      Închide ușa în urma lui iar gărzile așteaptă afară pentru a-l duce în sala unde se ține balul. Nick stă în picioare, cu spatele la mine, și când se întoarce brusc, tresar.

      — Arăți bine în rochia asta, spune el, privindu-mă din cap până în picioare.

      — Mersi, și tu arăți la fel de bine.

      Mă așez pe colțul patului, dar el încă este în picioare. Pare destul de emoționat, probabil pentru el a fost una dintre cele mai frumoase zi din viața lui.

      — Îmi pare rău, nu știu ce să-ți zic. Știu cât de mult a însemnat pentru tine Jonathan...

      — Oprește-te, te rog. Nu vreau să vorbesc despre asta.

      Trebuie să-l las pe Jonathan acolo unde este iar eu să-mi văd de viață, nu mai pot continua în ritmul ăsta de acum. Trebuie să mă pun pe picioare și să mă ocup la ceea ce contează cu adevărat, protejarea tărâmului de exilați.

      — Balul începe în câteva minute, mi-ar face mare plăcere dacă m-ai însoți, ce zici?

      — Desigur, majestate.

      — Nu nu, poți să-mi spui Nick, chiar te rog, spune zâmbind.

      Întinde brațul și mă conduce până în sală, toată lumea făcând o reverență. Începe o melodie lentă și toate lumea începe să danseze, sper că nu o să fiu nevoită să dansez cu regele.

      — Dansezi? întreabă el, întinzând mâna spre mine.

      Parcă mi-ar citi gândurile, sper că asta nu este posibil totuși. Nu pot să-l refuz pe rege în văzut tuturor, dar nici nu mă simt ca și cum aș dansa în văzul tuturor.

      — Data trecută nu a mers prea bine când am dansat..., încerc eu să-l conving pe Nick să nu mai dansăm.

      — Oh haide, nu mai sunt beat, începe să râdă, parcă amintindu-și balul de data trecută.

      — Păi, ai încercat să mă omori.

      — Și tu ai încercat să mă omori.

      Până la urmă accept să dansez cu el, este doar un dans. De obicei este mult mai înalt decât mine, dar cu tocurile astea sunt aproape cât el, aproape. Îmi pune mâinile pe talie, trăgându-mă mai aproape, iar eu îi pun pe umeri.

      Ceva este diferit față de data trecută când am dansat, atunci mă privea cu ură și era și beat. Acum...nu știu cum mă privește, dar în niciun caz nu se vede ură în chipul lui. Evit să mă uit la el, mai ales în ochii lui. Nu știu de ce mă simt atât de ciudat, de parcă inima începe să o ia la goană și tot aerul din încăpere este inexistent. Nu mai pot sta aici nici un minut, trebuie să ies afară imediat.

      — Scuze, trebuie să plec...

      Mă smulg din brațele lui și alerg până când ajung în curtea din spatele conacului. Mă sprijin de zid și mă pun jos, pe iarbă, punându-mi capul în palme. Deodată simt cum cineva este lângă mine și mă pregătesc să scot cuțitul.

      — Hei hei, sunt eu. Nu-i nevoie să mă omori, spune Lyra și se așează lângă mine.

      — Lyra, bună.

      Nu prea am mai vorbit cu Lyra zilele astea, doar când mi-a adus mâncare în fiecare zi și când m-a anunțat de încoronare. Încă nu știe nimic despre mine și Nick, nu știu nici măcar ce e de spus.

      — Ce s-a întâmplat? Te-am văzut când ai fugit din dansul cu regele. A vrut să vină după tine, dar m-am gândit că mai bine mă duc eu la tine.

      — Nu știu, doar că toată asta...e prea mult pentru mine.

      — Te referi la încoronare și bal, sau te referi la rege?

      Îmi zâmbește, desigur că și-a dat seama că se petrece ceva între mine și el. Dar ce se petrece defapt între noi?

      — Doar ne-am sărutat, dar nu a fost nimic serios. Chiar nu vreau să discut despre asta acum. Zi-mi de tine, ai întâlnit un băiat misterios?

      Mă bucur că nu a insistat pe problema Nick și începe să-mi povestească despre viața ei amoroasă. Chiar merită pe cineva care să aibă grijă de ea după tot ce a trecut.

      — Da și nu, spune Lyra râzând.

      Când îmi vede expresia confuză, încearcă să mă lămurească, chiar sper că are o relație.

      — Am cunoscut pe cineva, da. Un băiat misterios, nu.

      Fata asta mă face mai confuză și în același timp mai curioasă decât mi-am imaginat.

      — Hmm, este mai mult o fată...misterioasă..., zice Lyra cu precauție.

     Wow, nu mă așteptam la asta deloc.

      — Serios? Chiar mă bucur pentru tine, cum o cheamă?

      Începe să-mi povestească fericită despre relația ei care s-a întâmplat de curând cu Ivy, care este o zână, și se plânge că familia ei nu este de acord cu relația lor, sau cu sexualitatea ei.

      Chiar nu înțeleg cum oamenii pot judeca două persoane care se iubesc și să-i interzică orientarea sexuală. Aceeași problemă am întâlnit-o și la școală, pe Tărâmul Muritorilor, cei cu altă orientare sexuală erau drept etichetați ciudați. Dacă două persoane se iubesc cu adevărat, indiferent de gen, rasă, orientarea sexuală și multe altele, nu văd nimic mai frumos decât asta.

Heii, sper că va plăcut acest capitol♥️✨ Aproape am la această carte 700 de vizualizări așa că vă mulțumesc dinainte. Ce credeți că se va întâmpla în continuare?