Unii spun că moartea este sfârșitul. Poate chiar așa este, dar eu refuz să cred așa ceva.

Stăteam pe covorul plin cu sânge cald, sperând că acesta nu este sfârșitul. Nu știu cum, nu știu când, știu doar că am găsit-o pe mama întinsă pe covorul alb, acum transformat într-un roșu sângeriu. Prima dată am crezut că este doar un coșmar, că nimic din toate astea nu e real, dar când i-am simțit sângele în mâinile mele și căldura corpului ei fragil, am știut că nu visez.

Aș vrea să dau timpul înapoi, poate așa aș fi putut să o salvez. Puteam măcar să îi spun rămas-bun sau orice, însă nu i-am spus nimic. Nimic. Gândurile mele o implorau pe mama să nu mă părăsească, dar nu puteam să-i zic nimic.

Probabil eram în stare de șoc sau nu mai puteam să vorbesc din cauza suspinelor ce-mi ieșeau fără să vreau. Tatăl meu era plecat, eram doar noi două. A murit prea repede în brațele mele, prea repede pentru a ajunge ambulanța.

Am încercat să o salvez, să sun pentru ajutor, însă a fost prea târziu. Ultimele ei cuvinte mi-au fost destinate mie: "Să nu ai încredere în nimeni". Mă gândesc mereu la ziua aceea, oare ar fi în viață dacă făceam ceva?

Cred că am stat cu cadavrul mamei pe jos, în camera ei, o oră. Până când a venit tatăl meu de la muncă cu medicii, lacrimile mele erau deja secate. După nu-mi mai amintesc nimic. Casa noastră este în pădure, departe de civilizație și de oameni, probabil de asta a durat atât de mult pânã când a venit ambulanța.

După moartea ei, totul s-a schimbat. Tatăl meu a devenit rece, distant. Eu m-am schimbat, tata s-a schimbat, perspectiva mea asupra vieții s-a schimbat.

Am renunțat la vrăjitorie când a murit mama, nu mai avea rost fără ea. Am crescut crezând în magie, am învățat despre ea, dar nu pot continua singură. Acum mama este pe partea cealaltă, în lumea morților. Simt cum încearcă să mă contacteze, o văd mereu în visele mele.

Am atâtea întrebări în legătură cu moartea ei, răspunsurile par a fi inexistente. Poate chiar sunt. Tata nu-mi spune nimic, se comportă ca și cum mama nici nu ar fi existat. Camera ei, locul în care a murit, e încuiată de către tatăl meu. Nu mă lasă înăuntru, nici să vorbesc despre ea nu pot.

      Eu nu am aflat niciodatã ce i-au spus medicii tatălui meu, dar mereu am presupus că mama a fost otrăvită.

Lilith ar trebui să-i țină locul mamei? Nu ar putea, Lilith este tot ce nu era mama, Lilith e malefică. Sunt geloasă pentru că tatăl meu a trecut atât de repede la altă soție.

      Sunt furioasă pe el, sunt furioasă pe mine.