Lumea de dincolo s-a dovedit a nu fi atât de rea cum a părut în timp ce eram în viață. Seamănă foarte mult cu Tărâmul Șerpilor, înainte să fie aproape tot distrus, ars.

      Dragoni nu mai sunt, doar diferite făpturi decedate care s-au transformat când au părăsit Lumea celor Vii. M-am întâlnit cu Jonathan și cu Delilah, iar unii de aici îi știu doar din priviri. Mă bucur că măcar acum pot fi liniștită, împreună cu Jonathan.

      Le-am povestit tuturor tot ce s-a mai întâmplat în tărâm în lipsa lor, i-am spus lui Delilah despre cum Lyra și-a găsit fericirea alături de Adelaide și cum lumea este acum un loc mult mai sigur pentru ei.

      Acum sunt în camera lui Nick, pe patul lui. Aici vin în fiecare zi pentru a mă gândi la el și peste tot ce am trecut împreună. La momentele frumoase, dar și cele pline de ură. Mă gândesc la ultima noastră amintire frumoase, atunci când ne-am căsătorit neoficial.

      Deși lumea ardea, acela a fost unul dintre cele mai fericite momente, și mă bucur că măcar a ieșit ceva bun din asta. Mi-am făcut prieteni noi, mi-am reîntâlnit mama și am găsit persoana pe care să o iubesc și după moarte. Toate astea nu erau dacă nu plecam în Tărâmul Șerpilor, adevărata mea casa.

      Ușa camerei se deschide și mă aștept să îl văd pe Jonathan, dar mă înșel. Îl văd pe Nick în pragul ușii, uitându-se la mine cu cel mai mare zâmbet pe față, un zâmbet cât se poate de sincer.

      — Nick. Ce faci aici? Camera asta este doar pentru...

      — M-am dus să înot în râul din fața conacului, o adevărată experiență, mă întrerupe el.

      — Oh Nick...nu. Nick...

      — Hei hei, ce e cu adevărat important este că suntem împreună aici. Pentru totdeauna.

      Încep să plâng, dar el îmi șterge lacrimile de pe obraz delicat. S-a sinucis pentru mine, ca să fim din nou împreună. S-a sacrificat pentru mine așa cum m-am sacrificat și eu pentru lume. Tot nu sunt de acord că a murit pentru mine, dar nu pot să neg că mă nu mă bucur că este acum lângă mine.

      Sunt aici cu fratele meu pe care l-am pierdut în Lumea celor Vii și cu soțul meu pe care l-am abandonat pentru a salva regatul. Deși mi-e dor de ceilalți, de Lyra, mama și Hekate, aici sunt mai fericită ca niciodată.

      Nu-mi vine să cred că Nick este aici, cu mine. Că putem în sfârșit să ne petrecem o eternitate împreună. Îmi povestește cum a aranjat totul în Tărâmul Șerpilor pentru plecarea lui, iar fratele lui o să conducă în locul lui.

      Îmi povestește cum Conacul Șerpilor a fost reconstruit, cum Hekate și cu Helios sunt fericiți împreună, cum Lyra și Adelaide locuiesc fericite în casa lui Delilah, și cum mama și-a găsit dragostea, din nou. Totul a revenit la normal acolo, și mă bucur că nicio primejdie nu îi mai amenință.

      — Nu-ți face griji, regatul este pe mâini bune. Deși este mic, va fi un rege mai bun decât mine, sunt sigur de asta. Cât timp a stat la verișoara mea, a învățat cum se comportă un rege adevărat. O să fie bine, toată lumea o să fie bine, mă asigură Nick.

      — Nimeni nu o să fie un rege mai bun decât tine, niciodată, îi spun, iar el zâmbește, dând aprobator din cap.

      Ne sărutăm și ne petrecem timpul împreună nu până la adânci bătrâneți, ci o eternitate.

Acesta a fost ultimul capitol din "Un destin întunecat"! Ce părere aveți de finalul cărții?♥️✨