De-atâta vreme pictez linii
pe pereții sufletului meu,
ce se scurg ușor ( răbdare, am să văd măslinii)
în timp ce pieptu'-mi bate-asfaltul
până ce va (ceva) arde
la capăt de traseu.

Mă repun pe tablă strategic,
nebunul din spate ce-așteaptă să cadă pionii,
nu caut omul din oglindă, am alta acum și-mi zâmbește draconic,
plus că va ține duelul cu anii, se vor decerna premii,
încă trasez linii- una, două, trei...
așteptăm venirea vremii.

Ce dacă sunt cam pion câteodata? Noi doi și ei o armată.
Ajută-ne, Tată, să plantam trandafirii
ca să putem strânge rodul iubirii,
să nu uităm de ziua unirii,
deschide-ți pupila, să sclipească lentila,
e prea întuneric, aprinde lumina,
cuprinde-mă-n brațe, vreau să uit tot,
de-acum doar în față, nu mai vreau sa fiu orb,
ia-mă de mână, ștampilează-mi buza și zbor.

Urmașul lui Cronos, sunt Poseidon,
căzut peste nori, plutesc printre valuri,
am darul să te port peste mări și zări,
deși nu-i ușor, doar știi cum începe ritualul.

O lună ce-mi face cu ochiul de zor, dar nu mă las vrăjit,
ambiția și răbdarea m-au întărit, sunt de neoprit.
Hera și Atena au încecat să muște, dar n-au reușit,
mă-ntreb ce mai rămâne din ei dac-ar încerca?
Iți zic eu că nu mai rămâne,
nu mai rămâne nimic.

 Tată, îți mulțumesc pentru ce ai creat:
o prințesă în esență, câteodată apare-n drac,
nu sunt ușă de biserică, dar îmi iubesc femeia,
de ce să stăm în fața ușii dac-am găsit demult cheia?

În fiecare dimineață-mi mâzgâlesc pereții,
apoi întorc din nou clepsidra, uitându-mă spre parc,
nici urmă de tine, întorc din nou clepsidra- sacrificiul vieții,
un suflet despărțit așteptându-și jumătatea, inimi străpunse de un arc.

Cupidon, ai tras fără milă cu săgeți bine înfipte
în adâncul sângerând, doar că îmi faci doar zile fripte,
dar într-un final totul se plătește, fii tu Psyche a mea
și vom arde precum cometa, vom zbura precum o stea.

Chiar și Venus dacă vine, cumplit o voi decima,
căci a înfipt cuțite-n suflet, și sufletul se scufunda...
Ce vrăji e-n stare să facă, eu habar n-aveam ce se-ntâmplă,
când auzeam prințesa plângând, simțeam metalul rece
cum se lipea de tâmplă...

Tu ține-ne tare, Tată, m-am săturat să-ntorc clepsidre,
Te rog, trimite-mi restul sufletului, să îl simt și eu întreg,
nici aer nu mai e afară la cât m-am uitat după tine,
dar știu că-ntr-o zi voi sparge clepsidra
și te voi ține strâns la piept...

wessbye                             

24.04.2020