Cortine din văzduh se-apleacă
Peste prințesa dintre valuri.
Pânze negre se îneacă,
Căutând calea spre maluri...

Acolo te aștept și eu,
Lâng-o stâncă blestemată.
Plutește și visul meu,
Vreau să te mai văd o dată...

Un zâmbet invers se înalță,
E o minune, i-un miracol?
Te rog, mai pune-n cer o nuanță
Și începe-al tău spectacol...

Și ce fior m-apasă,
Nu credeam că vei veni.
Credeam că nimănui nu-i pasă,
Dar, iată, acum e senin.