Răsfoiesc ultimele amitiri pe toate părțile,
doar de-aș reuși să le resimt, sigur aș fi un pic mai calm.
Aici nu-i vorba de ce n-am sau ce aș fi putut s-adun.
E vorba de ce dau la schimb și-ntru-n final cu ce rămân.
Nici măcar nu vorbesc de bani, bani-s făcuți să se-nvârtă.
Dar toate au un preț al lor și nu toți vor la schimb valuta.
Fericirea e scumpă, e la fel ca o piatră rară,
Un ametist ce dă speranțe, da' vezi să nu-l pierzi, că doare.
Trupurile noastre goale fără spirit sunt valize,
De când n-am mai fost la mare zac acolo prăfuite.
De ce tot îmi vin în minte amintirile astea triste.
Poate trebuiau achitate altfel, totul o să persiste
Alerg într-una după bani că nu mi-a plăcut sărăcia,
Dar ca scop primordial vreau să-mi văd zâmbind familia.
In fiecare clipă să nu mai văd demoni ce țipă.
Gata cu suflete mici ce tremura sub pat de frică.
Fericirea are prețul ei, și știi ce e culmea?
Că dacă ai putea să plătești în lei sunt sigur ca-i da bani calumea.
Mintea ar întoarce lumea răscolind după soluții,
Ar fi totul mult mai simplu de n-ai mai da bani pe iluzii.

Oameni ar zice pe buze fix ce vor să îți transmită
Fără interese ascunse, fără măcar să ezite...
Timpul altfel ne-ar surprinde, n-am mai arunca blesteme,
Apele-ar fi liniștite, am sti exact de ce ne temem.

Vezi ce-ai facut din mine?
Noaptea urlu dupa astre,
Tu cu gura ta spurcată și cu preconcepții proaste.
N-o să mă sting, o să stau drept în fața lor,
Chiar dacă nu-s demni de prezența mea, o să înghită și-o să tacă.
Ți-am zis o dată câte feste mintea asta-mi joacă,
Eu îmi caut fericirea, ea caută numai pradă,
E obsedată, e o fiară turbată,
Și nicio cușca nu-i destul de lată încât să o cuprindă toate.
Da' nu e panică, am ajuns să ne-nțelegem bine,
Acționăm după instinct, nu-i musai să asculți de nimeni.
E fix ca-n filme, banii n-aduc fericirea
Fericirea are prețul ei, da' eu am ales nemurirea.
Întorc privirea și mai văd câțiva ca mine
Alte carcase pierdute, dezorientate de lumină.
Daca-aș fi singur, cum m-ar face să mă simt?

28.11.2020