La o adică, pot spune
că mâine nu-i ca ieri,
deși azi sunt mort.
Nici Zoloft sau Celexa,
nici Prozac, nici Lexapro
nu mă pot ridica
din morți.
Cutremurul psihicului s-a dovedit a fi
infinit pe scara vieții,
supraviețutori puțini, târându-se ca viermii
pe sub bolovanii ce odinioară erau
acoperiș al purității.
Iar melcii ce stropesc cu păreri de rău
peste bolovanii sângerânzi,
se retrag în cochilii, lăsând în urmă
bucăți dulci de ciocolată amară.
Cântecul stins al suferinței se încheie
c-o ultimă tresărire a vieții,
iar îngerii înfrângerii
sunt înghițiti de valuri,
plutind ușor spre cer,
în liniștea eternității...