În anii glorioși ai marilor poeți
puțini au reușit să stea încă drepți.
Aș putea să pictez realitatea cu metafore,
dar acum las să scrie pentru mine numai faptele.
Am văzut cum se roteau în gol morile de vânt,
am văzut cum se căutau până și diamantele-n pământ.
Privește cerul, îmbrățișează-ți fratele,
căci cortina se va trage și vei dori să dormi în pace.
Într-un final, probabil nimic nu are rost,
dar poate esența este ca la final să știi de ce-ai fost prost,
să afli ce-ai putut să fii,
de ce diferen'-ai fi putut să faci cât mai erai printre vii.
La căderea serii, se împarte totu'-n serii,
nu mai poți face diferența-
care-s merii, care-s perii?
Peri albi îți pătează capilarul,
nu te mai gândi atât, mai bine pătează-ți paharul.
Am șters c-o linie tot ce era nociv,
cu toate că mulți încă îmi spun că-s un bețiv nenorocit.
De mic am știut că-s un copil indigo,
te-nțeleg chiar de nu știi, înțeleg ce-ți face rău.
Și eu la fel, mă speriam de fulgere,
până mi-am găsit umbrela, de-atunci cerneala tot curge,
și-am închis-o la loc.
Mai trag un fum, nu vreau să fie ultimul,
probabil mi-e frică de moarte, de-asta o fac pe nebunul.
Mi-a zis-o tata pe asta,
"fii fericit, că viața-i scurtă"
dar eu ăsta sunt, într-un final,
vreau să prind ultimul loc în cursă...

21.02.2020