Fiecare felinar ce l-am întâlnit
s-a rușinat de rușinea mea,
iar orișice lumină ce m-a părăsit
s-a-ndreptat spre alte umbre
atunci când sufletu'-mi dormea...

Recitesc ce-am strâns prin geam
și-mi văd șanțurile de pe frunte,
mă pictam pe mine, apoi ștergeam
pete negre, și-au fost multe...

Oh, fată, barca asta se scufundă,
nu a mai rămas nicio mare pentru mine,
iar cerul devine tot mai greu și se afundă
când tu te-neci în valuri, iar spaima te cuprinde.

Dă-mi doar o sticlă cu vin și voi veni cu tine,
strânge-mă de mână și vom vâsli pân' la final,
cu glasul tău atât de dulce precum mierea de albine
vom cânta-n  sincron alături de sirene
pân' -atunci când marea
va deveni nectar.

Ți-ai transformat coarnele-n aripi, ai zburat spre necunoscut,
cu inima tot mai mică, dar mi-am dat seama c-o lărgeam,
vedeam prin tine că ai aripi, dar le purtai ca scut,
iar eu mă vedeam pe mine- puștiul ce scria la geam...

07.04.2020