Urăsc spitalele! 

Mirosul de antiseptic și tot acest alb îmi întorc stomacul pe dos. Bipăitul constant al aparatelor care îi monitorizează semnele vitale mă face să îmi doresc să îmi înfig dracului pumnul în el și să îl fac să se oprească. Sunt atât de agitat că nu pot să stau într-un loc. Măsor camera la pas pentru a nu știu câta oară în ultimele patruzeci și opt de ore și aștept să deschidă ochii sau măcar să dea vreun semn că ar vrea să o facă.

Două zile. Patruzeci și opt de ore nenorocite de când sunt în spitalul ăsta și nici măcar nu știu ce caut sau cum am ajuns aici mai exact. Tot ce știu e din momentul apelului de la Zion am luat-o razna. Nu vreau să i se întâmple nimic. 

   Telefonul începe să sune și mă întorc pentru a vedea unde se află mai exact, dar nu îl văd. O pătură și o pernă stau aruncate pe canapeaua din colțul camerei, una suficient de mare încât să mă satisfacă, ar fi și ridicol să nu, la suma exorbitantă pe care am scos-o din buzunar ca micuța rază de soare să aibă cel mai bun tratament și cea mai luxoasă rezervă din spitalul ăsta. dacă ar fi fost după mine, aș fi luat-o de aici deja. La dracu, mi-aș transforma casa în salon medical și aș plăti cei mai buni doctori doar ca să fie lângă ea douăzeci și patru din șapte. Sunt sigur că s-ar simți mult mai comod în patul meu. Dar mama ei s-a opus categoric. Mă enervează foarte tare femeia asta. Refuză să observe că îmi doresc ce e mai bun pentru fiica ei și face pe modesta, or avea ei posibilitate materială, dar sigur nu se compară cu conturile mele. Vreau să mă asigur că e tratară în cel mai bun mod posibil, așa cum merită. Nu, nu vreau asta, am nevoie de asta. Poate că e o mondă de schimb și mă voi folosi de ea în continuare în cel mai josnic mod ca să mă răzbun pe el . Știu că dacă i-o iau pe ea, practic îi voi lua totul. Ea era mica lui lume și cu toate astea a părăsit-o. Idiotul! Cum poți pleca de lângă o asemenea fată cu pretextul că o protejezi? Mereu a fost un laș nenorocit, de fapt. Nu știu de ce mă așteptam la altceva din partea lui, era conștient că e prea neănsemnat ca să facă față nebuniei din ea și a ales să fugă. Mi se face silă numai când mă gândesc la tipa superficială și ștearsă din seara aia. L-am văzut când a intrat cu ea în dormitorul ăla jegos.

   Un suspin străbate liniștea din cameră, întreruptă doar de apăsarea pașilor mei pe podeaua asta albă și grețos de dezinfectată, și mă face să îmi întorc capul la o sută optzeci de grade într-o poziție care cu siguranță nu ar trebui să fie firească. Ochii ei sunt încă închiși, dar a oftat din tot sufetul. Nici acum nu are liniște. Mă apropii de pat și mă așez pe scaunul de lângă el, același scaun care mi-a fost pat în ultimele două zile. Cu toate că mama ei mi-a adus o pernă și o pătură cu care să mă învelesc, nici nu m-am atins de ele sau de canapea, Vreau să fiu aproape de ea în cazul în care noaptea se trezește și are nevoie de ceva. Gândul îmi fuge la momentul în care a ajuns mama ei la spital acum două zile și m-a văzut aici. A durat ceva să își dea seama că nu o să mă mișc de aici până nu o văd pe fiica ei țipând la mine și jignindu-mă iar, dar într-un final a înțeles și a mers la muncă știind că eu sunt aici. Și nu aș pleca de lângă ea nici dacă ni s-ar dărâma în cap toată șandramaua asta de spital. 

    O privesc și încruntarea de pe fața ei mă face să zâmbesc. Are sprâncenele împreunate la mijloc și strâmbă din nas în așa fel încât ai zice că e trează și gata să sară la gâtul meu dintr-o clipă în alta. Am fost așa un nenorocit ultima dată când am văzut-o, dar trebuie să îi spună cineva adevărul despre nemernicul pe care îl iubește, iar eu unul nu am nici o dorință să o menajez. Nu e de porțelan. O cută îi apare pe frunte, chiar deasupra nasului, și înainte să îmi dau seama ce fac, întind mâna să i-o netezesc. Pielea ei e atât de albă și fină încât chiar ai crede că e de porțelan. Îmi las ochii să îi cerceteze fața și mă opresc asupra buzelor ei pline care au o poziție ușoară de bosumflare. Dacă nu ar respira așa regulat, aș putea să jur că e trează și se joacă cu mine, dar, chiar dacă o știu de foarte puțin timp, ceva îmi spune că nu s-ar putea preface. Ar izbucni în râs cu siguranță. Continui să îi privesc buzele și mă trezesc dorindu-mi să le simt iar peste ale mele.

  Ce mama naibii tocmai am gândit? Blesteamtă să fie asemănarea asta dintre ele! Revino-ți, Sin! Isis nu e ea. Nu va fi niciodată! Nimeni nu va mai fi ea. Toată nevoia asta de a o proteja pe copila asta care crede că lumea în care a intrat e o joacă și că îi poate face față, simt toate astea doar pentru că seamănă cu ea. Și cu toate astea sunt uimit de cum s-a transformat imediat ce el a plecat din viața ei. A devenit sălbatică și de necontrolat cu totul. Din fetița care visa numai unicorni și curcubeie, a ajuns într-o lume care îi e complet străină și cu toate astea îi face față destul de bine. Numai jigodia aia de soț al mamei ei e de vină, el le-a băgat în încurcătura asta. Acum se ascunde ca un șobolan, dar o să îi găsesc și pe el și pe târâtura aia a lui și o să îi fac să își regrete  zilele până la ultima respirație.

— Știi, nu pot  să cred că ai izbit-o cu capul de oglindă, prințesă. Spun deși știu că nu o să primesc nici un răspuns, i-am vorbit continuu în ultimele zile. Poate se va sătura de prezența mea și se va trezi doar ca să îmi zică să mă duc dracului și să îmi reamintească să stau departe de ea. 

   Aș vrea să mă pot opri din a o privi și a mă gândi la cât de complexă este fata asta. Temperamentul ei contrastează atât de tare că uneori am impresia că suferă de personalitate multiplă, dar cred că asta mă și atrage atât de tare și îmi trezește curiozitatea pentru ea. Nu pot să cred că am lăsat-o să mă sărute. Nu pot să cred că eu am sărutat-o. 

— Prințesă, îți sugerez să îți revii mai repede că m-am săturat de locul ăsta. Vrei să îți spun un secret? Acum chiar sper să nu mă auzi, dar dacă nu vorbesc cu tine o să înnebunesc de plictiseală aici. Am și uitat să mai caut telefonul. Spun când îl aud iar sunând, dar nu mă deranjez. Nimic nu mă poate face să plec de lângă ea până nu deschide ochii. Mi-a fost atât de frică, spun și îmi încolăcesc degetele cu ale ei. Atunci când Zion m-a sunat să îmi spună ce s-a întâmplat am simțit că înnebunesc, nici măcar nu știu cum am ajuns la spital. Știu că nu ești ea, dar ești tu, iar eu nu mai pot și nu mai vreau să trec prin asta încă o dată. Ești o persoană destul de interesantă. Așa că ai face bine să deschizi odată blestemații ăia de ochi. Îmi termin monologul și îi strâng mâna.

            Nu știu dacă fac asta ca să o simt aici, dar cu toate că îmi spun că prin acest gest încerc să o agăț de viață, de fapt eu mă țin de ea. Cât de strâns pot. Nu vreau să îi dau drumul fetei ăsteia Trebuie să fie bine. Am nevoie de ea pentru a îmi duce planurile până lla capăt. Așa cum i-am zis, este doar o monedă de schimb, iar atunci când va veni timpul mă voi descotorosi de ea ca de un gunoi. Dar am de gând să mă bucur de tot ce are de oferit până ajung în acel punct. Așa îl fac să sufere mai tare. Cred că trebuie să mă port mai frumos cu ea. Poate așa o conving că sunt mai bun ca iubițelul ei fricos. 

     Degetele ei se strâng în jurul mâinii mele și deși este o mișcare aproape insesizabilă, eu o simt și pot jura că inima îmi sare peste o bătaie, sau chiar două. 

      — Prințesă? Spun și îmi întind și cealaltă mână, răsfirându-mi degetele pe obrazul ei stâng.

       Aplică strânsorii ei o forță și mai mare și respirația mi se oprește pentru câteva clipe. E bine. Mă simte și ea. Știe că sunt aici. Îi mângâi grumazul și mă aplec peste marginea patului. Vreau să fiu primul lucru pe care îl vede când deschide ochii. Vreau să știe că eu, jigodia venită din iad pentru a o tortura, am fost cea care a vegheat-o în tot timpul ăsta. 

— Atlas? Șoptește printre buzele între-deschise și stomacul mi se face ghem când aud ce tocmai a rostit. Numele nenorocitului ăluia este primul pe care îl rostește după două zie de neclintire.

    Maxilarul mi se încordează instinctiv și prima reacție care îmi trece prin minte este să mă ridic și să plec de aici. Dacă aș avea mai puțină încredere în mine aș crede că nu voi reuși niciodată să îmi duc planul la capăt cu fata asta pentru că Atlas e tot ce vede, dar până și el știe că nu e așa. Sunt absolut conștient de reacțiile pe care le trezesc în ea, cu mine poate să își exploreze întunericul pe care l-a negat atâta timp și eu aș fi prea ipocrit să nu îmi recunosc că i-aș pune lumea la picioare doar pentru a o face a mea. 

— Mai bagă o fisă. Spun cu un ton jucăuș, încercând să îmi rețin agresivitatea care mă încearcă de când numele lui a părăsit buzele alea perfecte. 

— Sin? Rostește și chiar dacă încearcă din răsputeri să se abțină, îi văd rânjetul din colțul gurii. Este clar ca bună ziua că a ucis-o că nu el e aici, dar ascunde asta.  

     Nici nu a văzut bine lumina zilei și deja încearcă să mă provoace. Știe cât urăsc să îmi spună ea așa. Îmi iubesc  renumele, trezește frica în oricine îl aude, dar nu vreau ca ea să mă numească așa, nu vreau să îmi cunoască latura aia. Cel puțin nu acum. Nu cât timp o pot folosi pentru a-mi îndeplini scopurile și a mă răzbuna. 

— Nu dezlănțui ceva cu care nu ești capabilă să te descurci, prințesă. Rânjesc și îi las un sărut pe tâmplă. Deși stă pironită în patul ăsta de două zile, miroase încă a  trandafiri și apă de ploaie. Miroase a primăvară și ceva îmi soune că m-ar putea trezi la viață dacă nu am grijă. Nu vreau să fiu dezmorțit. 

— Continuă să îți spui asta, Sin. Poate te face să te simți mai puternic. Acum, poți să îmi spui și mie ce cauți aici? Ce dracului caut eu aici? 

    Nici nu termină de vorbit că duce mâna spre firele de pe mâna ei și le smulge înainte să apuc să reacționez măcar. Un scâncet îi părăsește buzele și văd cum un firicel roșu începe să i se prelingă pe braț, dar ea nici nu observă, sau dacă observă nu îi pasă. Mă ucide gândul că a ajuns să nu dea nici o ceapă degerată pe viața ei. Va trebui să o protejez. 

—  Liniștește-te, campioano! Spun și mă reped pe ea când încearcă să se ridice brusc în șezut. La dracu, fata asta îmi va îngreuna viața substanțial. 

— Răspunde, Sin! De ce mama naiba încă îți port blestematele de haine? Pe bune?  

    Mârâie la mine și nu mă pot abține să îi scrutez trupul cu privirea. Maldita sea, arată genial! Gândurile îmi fug la evenimentele dinainte să se ducă acasă și simt deja cum prietenul meu prinde viață și se umflă în boxeri, încercând să dea pe afară. Mă blestem în gând când îmi amintesc cum am lăsat-o să plece ca un nenorocit ce sunt. dacă aș mai fi întrziat-o nu ar fi zăcut acum pe un pat de spital. Ochii îi fug spre partea din față a pantalonilor mei și un icnet ușor îi scapă printre buzele alea care mă ademenesc atât de tare. Corpul ei reacționează și sfârcurile năzdrăvane încep să împingă în materialul tricoului meu. Se zvârcolește sub privirea mea, ridicându-se în șezut și de data asta nu o mai opresc. Sunt prea ancorat în ea ca să mă mai gândesc la asta. 

      Se uită în ochii mei cu o inocență vădită și să fiu al naibi dacă  nu mă zgândăre atât de tare că aș fi capabul să îmi dau drumul doar privind-o. Constatarea asta mă lovește căci nicio femeie din orașul ăsta, orice trucuri ar fi pus în aplicare, nu a reușit să îmi ofere un orgasm. Și Dumnezeu mi-e martor că mi-am făcut de cap cu toate. Alung gândul ăsta într-un colț întunecat și îmi promit că o să mă ocup de problemă mai târziu, cândva. Acum, fata asta scăpată de sub control își freacă coapsele una de alta în fața mea, pe un spat de spital și eu sunt al dracului de excitat. 

    Îmi duc  mâna stângă în părul scurt de la ceafa ei și trag puțin, dându-i capul într-o parte pentru a avea acces la gâtul ei așa cum îmi doresc. Încep să sug și să mușc pielea, alinând-o apoi ușor cu limba. Cine s-ar fi gândit că o să fiu călăul și vindecătorul ei vreodată?

    Geme ușor când ating punctul erogen de sub urechea ei și îmi trage capul în sus, punând stăpânire pe gura mea. O las să conducă. Îmi place când e dominatoare. Mă aștept să fie ceva timid, dar ea trece direct la țintă, adâncindu-și limba în gura mea și începând explorarea. Mă înnebunește la propriu când își duce mâna pe sub gulerul tricoului și începe să îmi exploreze spatele. 

    Încerc să îmi țin minile acasă, gândindu-mă că poate intra oricând cineva, dar oricum nici un cadru medical nu intră în această  rezervă fără să bată la ușă și când naiba mi-a mai păsat mie de așa ceva. Îi apuc sânii în palme, pste tricou și încep să zgândăr ușor sfârcurile alea obraznice cu buricele degetelor în timp ce o las să mă sărute în continuare și naiba să mă ia dacă nu e cel mai incitant lucru faptul că ea conduce asta. 

— Sin, atinge-mă! Am nevoie de asta. Spune printre gemete și gâfâituri atunci când îi ridic tricoul și iau unul dintre sfârcuri în gură. 

    O ignor și continui să mă joc cu mameloanele ei până o aduc în extaz. O simt cum se agită sub mine și știu cât de tare vrea toate astea acum, știu cât de tare mă dorește și asta mă înnebunește. Și-a pierdut răbdarea. Îmi ia mâna de pe șoldul ei și o ghidează pe sub betelia pantalonilor mei care îi vin atât de bine. La asta nu mă așteptam, dar fata asta continuă să mă uimească zilnic. 

— Ce vrei, prințesă?

— La dracu, Sin! Nu mă înnebuni.

— Vreau să te aud, prințesă.  Nu o să fac nimic până u îmi spui ce vrei.

— Maldita sea, Kasper! Vreau să mă atingi! 

      Faptul că îmi folosește în sfârșit numele și renunță la apelativ mă face să renunț la a o face să vorbească. Nu mai am nevoie de asta. dau dantela chiloților la o parte și încep dă îmi plimb degetul mijlociu în cercuri peste clitorisul ei. 

— Ești atât de umedă, prințesă. Atât de pregătită și dornică. Îți place situația asta, nu? Te incită că poate intra cineva în orice secundă.

    Geme când îmi aude afirmațiile și geamătul ei trezește animalul din mine la viață. Îmi înfig un deget în ea brusc și fără nici un advertisment, iar ea icnește ușor. La naiba, ce strâmtă e! Mă face să cred că el n-a apucat să treacă pe aici, dar acest lucru este imposibil. 

   Un zgomot de pași răzbate de pe hol și mă opresc brusc din orice mișcare. Aud o voce cunoscută salutând asistentele de pe hol și să fiu al naibi dacă și-ar fi putut alege un moment mai prost. Mă retrag și încep să îi aranjez hainele la loc, încercând să ignor pe cât posibil sunetele de protest și iritare pe care micuța mea desfrânată le scoate, dar sunt sigur că îmi va mulțumi de îndată ce ușa salonului se va deschide. 

— Ce dracu, Sin? Întreabă nemulțumitp și nu mă pot abține să nu râd când văd că ne-am întors la Sin.

— O să îmi mulțumești că m-am oprit. Sun îi mă aplec, plaându-i un pupic fugar pe buzele roșii și umflate de dorință. Oricum o să terminăm ce am început. O să te duc pe culmile extazului, prințesă. Îți promit. Rostesc cuvintele și vorbesc al naibii de serios.

    Îi așez părul mai bine pe partea stângă a gâtului, mascând vânătaia care începe să se formeze și îi fac jucăuș cu ochiul în timp ce îmi aranjez mai bine amicul năzdrăvan în pantaloni. Nici nu apuc să mă mai așez pe scaun că ușa se deschide și pe ea intră nimeni alta decât mama enervantă a nebunei ăsteia care mă înnebunește de-a dreptul.

— Scumpo, te-ai trezit! Chițăie când o vede pe Isis și se repede spre ea. O strânge la pieptul ei atât de mult încât un disconfort mă încearcă. Nu ar trebui să se bucure de ce este al meu. Ce e în capul meu? Trebuie să ies de aici. Mai repede. Încep să o iau razna.

Hei! Am revenit cu o nouă doză de nebunie între timp. Ce părere aveți? Va fi capabil Kasper să o folosească doar ca monedă de schimb pe Isis?