O lumină puternică îmi zgândăre pleoapele și le strâng mai tare, dar nu dispare. Tâmplele îmi zvâcnesc atât de intens încât mă fac să cred că orice mișcare s-ar simți ca o mie de săgeți în craniu-mi expus. Fir-ar! Am băut? Fără a deschide ochii, îmi masez tâmplele cu vârfurile degetelor și încerc să îmi amintesc ce naiba am făcut seara trecută, dar e în zadar. Totul din momentul în care zăceam pe podeaua lui Atlas este o negură de care nu pot trece. 

   Un miros vag de omletă și,
mai bine, poate bacon, îmi activează simțurile și ochii mi se deschid instant. Poate că îl urăsc pe Nick acum, dar gătește senzațional. Asta nu o să pot contesta vreodată. 

     Agitația mă lovește din plin când îmi rotesc privirea în jurul dormitorului și nimic nu îmi pare cunoscut. Pereții sunt colorați în negru, iar mobilierul -care se observă că este făcut din cel mai de calitate abanos- este amplasat atât de strategic că totul pare scos din revista pe care o văzusem săptămâna trecută despre design interior și alte mărunțișuri de genul. Nu pot spune că am fost atentă, a foat doar bla bla bla. 

    Patul în care stau poate ține mai bine de cinci persoane și pot jura că nu am mai stat niciodată pe o saltea atât de moale. Mă simt ca în Prințesa și bobul de mazăre, doar că la mine nu există niciun bob. Spaima și nesiguranța îmi strâng măruntaiele și într-un acces de iluminare, îndepărtez cu grijă pătura, pe care din reflex mi-am aranjat-o sub sâni atunci când m-am ridicat în șezut, și constat cu stupoare că am pe mine un triocu negru ce îmi trece de coapse cu vreo două degete. E destul de lung încât să fie decent. Dar totuși, de ce port un tricou negru cu Metalica în loc să îmi port hainele? Amintirea serii trecute mă lovește, iar respirația mi se taie pentru câteva secunde. Am fost pe cale să îl înfrunt pe Pecado într-un acces de adrenalină, Kasper m-a sărutat, Kasper mi-a zis să nu mai fac asta niciodată, Atlas ne-a văzut, Kasper a zis că Atlas al meu este pe un teren minat. Ce înseamnă asta? Și restul serii? Cum am ajuns aici? Unde sunt mai exact? Agitația mă lovește din nou și încep să îmi frec zona pelviană de așternuturi pentru a îmi da seama dacă port lenjerie măcar în partea inferioară a corpului, căci sunt aproape sigură că nu am sutien. Oftez ușurată când simt materialul cum îmi zgândăre pielea mult prea sensibilă pentru ora asta a dimineții.

— Dacă ții neapărat să ai un orgasm în patul meu prințesă, te pot ajuta eu cu asta. Aud un glas care îmi face sângele să vuiască prin vene fără un motiv anume și încremenesc.

     Îmi mut privirea spre tocul ușii și îl văd. Stă acolo cu mâinile agățate de tocul de sus, arătând ca un mic Adonis. Pantalonii negri în carouri îi atârnă pe șoldurile înguste și pot să jur că e alergător. Aceștia sunt strânși în jurul taliei svelte cu un șnur, deasupra căruia intră în pantaloni un V pentru care toate femeile din acest oraș și-ar dona un ovar. Îmi las ochii să călătorească peste cele șase pachețele bine definite de pe abdomenul lui și mă opresc asupra feței. Ochii săi propulsează scântei în direcția mea și pe cât de reci și morți au fost prima dată când i-am văzut, pe atât de vii sunt acum.

    Un zvâcnet urmat de o fierbințeală necunoscută mie mi se instalează între picioare și îmi mut privirea mai jos, pe buzele lui. Pot spune că e cea mai proastă idee pe care am avut-o vreodată. Un impuls nebun să îmi frec coapsele una de alta mă îmboldește de la spate, așa că asta fac.  Nu știu de ce fac asta, nu m-am mai simțit niciodată atât de înfierbântată ca acum, deși am avut unele momente intime cu Atlas, fără însă a a junge prea departe. El nu face nimic. Doar stă acolo și își frământă buza de jos cu dinții în felul în care mi-aș dorii să o fac eu acum. Îmi doresc să fac asta? De ce aș vrea așa ceva cu trimisul Diavolului?

— Dacă continui să mă privești așa murdar în timp ce îți freci coapsele în patul meu și porți pe față expresia asta angelică, îți jur că o să trezești la viață animalul din mine. Spune cu o voce răgușită și încărcată cu o conotație pe care nu o pot descifra. Nu înțeleg de ce mă face să îmi pierd capul așa. 

    Îl privesc iar în ochi, îmi ling buzele și încep să le zgândăr ușor cu dinții când văd întunericul ce se luptă să iasă la suprafață. Știu că poate fi letal și că mă joc cu flăcările iadului ca și cum ar fi niște piese de lego, dar poate că asta mă va face să uit cum mă atingea el, cum nuanța ochiilor lui era singura care îmi plăcea, cum lumina lui se scurgea până în suflet la mine și îl ajuta să îmbobocească. Poate că nu ar mai trebui să fug de acest maniac cu ochii verzi doar pentru că mă înspăimântă tot abisul necunoscut pe care îl văd în el. Poate că ăsta e motivul pentru care ar trebui să mă apropii. Am dansat în lumină fără să încerc întunericul. Am avut un înger. Acum mă voi folosi de un Diavol ca să repar ce a stricat îngerul. Poate că îi voi da diavolului tot ce îngerul nu a putut lua de la mine. 

Poate că mă voi transforma în tot ce i-a fost lui vreodată frică, că aș putea fii.

— La naiba, prințesă! Rostește apăsat și se repede spre pat.

     Una dintre mâini mi-o așază pe obraz, iar cu cealaltă îmi cuprinde partea stângă a gâtului, lăsându-și vârfurile degetelor îmbrăcate în inele să îmi mângâie buzele. Atingerea lui este mai fină decât mi-aș fi putut vreodată imagina că mă poate atinge cineva. Ce naiba s-a întâmplat între noi noaptea trecută? 

— Nimic din ce te-ar putea rușina sau înnebuni la lumina zilei. Nimic din ce apare în fanteziile mele cu tine. Doar am dormit, iubito. Spune, zâmbind liniștitor în colțul gurii și realizez că am gândit cu voce tare. Sper ca restul gândurilor să fii fost într-adevăr doar pentru mine. 

— Ai fantezii cu mine, Kasper? Sau ar trebui să îți spun Sinn? Întreb cu un glas înveninat. Cine știe ce a scornit nebunul ăsta de l-a făcut pe Zion să creadă că noi doi avem vreo legătură. 

   Expresia îi devine turbată și nu știu  de ce, dar am impresia că întrebarea mea tocmai a dezănțuit uraganul. Și am dreptate. Degetele lui lungi mi se înfig în carnea moale de pe șolduri și strânge atât de tare încât sunt sigură că voi avea vânătăi la cât de ușor mă învinețesc. Mă trage în poala lui, iar eu îmi încâlcesc degetele în părul negru care contrastează cu nuanțele din cameră. El este un semn interzis și peste tot sunt alarme care s-au activat și sună neîncetat, dar eu niciodată nu am respectat regulile. Doar sunt făcute pentru a fi încălcate, nu? 

— Mă rănești, Kasper. Spun în șoaptă în timp ce îl trag de firele crescute de păr. Pentru o clipă cred că nu m-a auzit și sper că nu a făcut-o pentru că nu sunt sigură dacă m-am referit la durere fizică. Dar în ce mod m-ar mai putea răni el pe mine? Va fi doar un joc între doi nebuni.  

    Expresia i se schimbă brusc și își retrage mâinile, alegându-se cu un icnet  de nemulțumire din partea mea. Se apleacă și îmi sărută pe rând șoldurile în fiecare loc în care degetele lui m-au atins. Buzele lui pe pielea mea ultrasensibilă mă fac să mă foiesc în poala lui fără să mă mai gândesc la ce ar putea declanșa asta. Mă apucă iar de șolduri, dar mult mai blând decât prima dată și îmi oprește orice mișcare, țintuindu-mă locului.

— Prințesă, nu mai face asta. Dumnezeu mi-e martor că dacă ar fi orice altă femeie nu aș avea nici o reacție, dar tu trezești în mine ceva adormit de mult prea mult timp și nu vrei asta.

      Mârâie cuvintele printre dinții încleștați și când îl simt în locul meu sensibil, devin brusc conștientă de situație și de faptul că tocmai am părut o fetișcană disperată să își deschidă picioarele în fața îngerului îmbăiat în cele mai adânci cazane ale Iadului.  Îmi mut mâinile în poală, în locul liber dintre noi, și le fixez cu privirea. Nu vreau să vadă că sunt roșie până în vârful urechilor. Lui nu o să îi permit să o vadă vreodată pe Isis. Doar Atlas a avut-o și i-a arătat că nu merită iubire. Dark nu are nevoie de iubire. Are nevoie de haos. Cu asta se hrănește. 

— Cu mine n-ar trebui să te simți niciodată rușinată, prințesă. Nu am vrut asta. Nu îmi doresc să simți asta în preajma mea. Spune în timp ce își așează un deget sub bărbia mea și mă obligă să îl privesc în ochii ăia de un verde atât de crud că mă fac să mă pierd în firele de iarbă proaspăt răsărită după o iarnă grea. Poate cândva, îtr-un alt context sau într-o altă viață, ar fi fost primăvara mea. Dar acum, acum îmi va fi ori colac de salvare, ori călău. Pot doar să sper că va fi de acord să profităm unul de altul.

— Cum ar trebui să mă simt cu tine, Sinn? De obicei îmi e frică de câini, dar încă nu mi-am dat seama dacă ar trebui să mă tem de jigodii. Mă lămurești tu? Spun rânjind și îi fac cu ochiul. Nu îl voi lăsa să se apropie de mine prea mult. Nu am de ce să fiu drăguță cu el în tot jocul ăsta pe care am de gând să îl încep.

— Începeam să îmi fac griji că nu mi-ai aruncat nici o jignire în dimineața asta. Credeam că te-ai defectat cumva sau că tărtăcuța asta, spune și îmi atinge dramatic capul cu două degete, s-a dereglat de tot. 

—  Ah, ce fraieră sunt! Am uitat să râd. Și nu mi-ai răsuns la întrebare, Romeo. Să îți spun Sinn sau Kasper? Tatonez terenul, încercând să îi smulg măcar un crâmpei de informație. Oare care este diferența dintre cele două?

    Una din mâini i se retrage de pe șoldul meu și mă trage mai aproape, făcându-mă să îmi pun mâinile pe umerii lui pentru a îmi recăpăta echilibrul. Ochii lui îmi transmit tot ce nu e capabil să spună, dar nu mă lasă să îi analizez prea mult căci se repede asupra gurii mele asemenea unei hiene nebune asupra hranei. Își lipește buzele de ale mele pentru câteva secunde, după care îmi mușcă buza de jos și linge cât de lent poate pentru a atenua durerea provoacată tot de el. Îmi întredeschid buzele să iau o gură de aer și atunci pătrunde ușor în gura mea, încercând  terenul, ca și când ar fi prima dată când mă sărută. Îmi mângâie ușor limba cu a lui și începem un duel din care amândoi vom ieși câștigători. Credeam că nu voi mai simți niciun sărut după Atlas, că totul va fi șters și fără sens, dar o fac și a naibii să fiu, dacă nu îi simt sărutul până în măduva oaselor. Poate că inima mea niciodată nu va mai tresării așa, dar trupul îmi va fi capabil să simtă și asta este o ușurare pentru că atâta timp cât trupul meu este al altcuiva în afară de Atlas, inima îmi rămâne îngropată la doi metri sub pământ. 

Există momente în care trebuie să ne reducem inima la tăcere pentru a putea găsi liniștea.

    Nimic din ce face el acum nu mai are nevoie de confirmare. Mă împinge pe spate și se lasă deasupra mea, menținându-și greutatea pe coate, fără să își dezlipească buzele de ale mele nici măcar o secundă. Cu toate că mi se pare ciudat să sărut pe cineva cu ochii deschiși, - nu că în afară de el și Atlas aș mai fi sărutat pe cineva- îmi las pleoapele să se ridice și îl privesc în toată splendoarea lui. Mușchii brațelor i se încordează de efortul pe care îl depun pentru a-i susține greutatea,  iar imaginea lui deasupra mea este ceva ce îmi trezește fantezii pe care nu credeam că le voi avea vreodată. Se retrage, iar eu gem, simțind imediat lipsa gurii lui peste a mea.

— Pentru tine, sunt Kasper. Niciodată nu îl vei cunoaște pe Sinn și niciodată nu îmi vei mai spune așa. Spune printre dinții încleștați, pe un ton care nu poate fi contrazis. 

     Își așează o mână pe coapsa mea, iar pe cealaltă o lasă să  urce ușor pe abdomen spre sâni, peste materialul subțire al tricoului său. Îmi așez mâinile pe pieptul lui gol și le las să călătorească în voie. 

— Pot să te ating, prințesă? Vede expresia mea reținută și adaugă grăbit. Peste tricou, bineînțeles. 

  Dau din cap în semn aprobator  nesigură de cum ar suna vocea mea sau dacă nu ar fi doar o șoaptă.

— Folosește cuvinte, iubito. Vreau să te aud!

— Da! Reușesc să articulez, dar sunetul iese cu o octavă mai sus decât plănuisem.

     Mâinile lui mari ajung până sub sânii mei și îmi cuprinde sfârcul stâng între degete, jucându-se cu el. Corpul mi se înfierbântă și mai tare și încep să mă foiesc sub el și să îmi arcuiesc spatele, acțiune care ne aduce zonele erogene și mai aproape. Îmi ridic bazinul și mai sus și mă frec de el, iar cand reușesc să îi smulg un geamăt încărcat cu dorință, repet mișcarea, lipindu-mă de el și mai tare. Îmi cuprind privirea și îmi rânjește diavolesc în colțul gurii, după care își lasă capul în jos și începe să îmi dezmierde sfârcurile cu limba prin tricoul mult prea simțire. Nu mă pot opri să mă întreb cum s-ar simți totul fără cârpa asta între noi. Reușește să scoată la suprafață cele mai depravate părți din mine. Părți de existența cărora nu știam până când viața lui nu s-a lovit furtunos de a mea și au creat o coliziune care încă nu știu dacă a produs victime.

    Limba lui se joacă nestingherită cu bobița mea sensibilă care se agită să iasă la suprafață și îmi împunge tricoul aproape dureros. Suspin de plăcere atunci când un tremur îmi cuprinde corpul și îmi las una din mâini să îi alunece în jos pe abdomen până în locul unde o umflătură proeminentă se face remarcată din pantalonii lui. Îmi trec degetele peste ea și încremenește, lucru care mă face să procedez la fel. Îmi țin respirația în așteptarea unei reacții asemănătoare cu cea din seara precedentă și simt cum ochii mă ustură ușor. Oare sunt atât de dezgustătoare, încât nu suportă ca eu să îl ating? De aia a plecat Atlas?

— Nu te opri, iubito! Atingerea ta nu mă va deranja niciodată. Spune în timp ce mă privește în ochi și apoi își mută gura către celălalt sân. 

    Îi strâng ușor podoabele și îmi mișc mâna pe lungimea ei peste materialul subțire al pantalonilor lui incredibil de sexi și obțin un geamăt înfudat din partea lui. Începe să mă sărute sălbatic în timp ce își împletește degetele cu mâna cu care îl atingeam și coboară ușor pe gât, urcând sub zona sensibilă de sub urechea mea. Zgândărește pielea cu dinți și o linge, ducând excitația mea la un alt nivel. Într-un acces de curaj, îmi sustrag mâna din a lui și i-o bag în pantaloni, dar constat că nu are nimic altceva pe dedesubt. Încrederea pe  care o are în el mă înnebunește de-a dreptul. Începe să tremure deasupra mea, iar în pântecele mele se adună o tensiune ucigătoare, care mă face să îmi strâng picioarele și să îmi înfig călcâiele în așternuturile negre atunci când se eliberează. Ajungem la climax în același timp și se lasă deasupra mea, strivindu-mă cu greutatea trupului său. Simt cât de puternic îi bate inima și faptul că eu am reușit să fac asta, aproape mă face să am un alt orgasm. 

      Se prăbușește pe o parte cu fața la mine și mă privește în ochi fără să spună nimic. Privirea lui îmi transmite căldură, dar eu nu am nevoie de asta. NU vreau implicare sentimentală. Îl vreau pe el, așa cum l-am cunoscut. Rece, stins și fără sentimente. 

    — Futăciosule, vezi că intru! Aud vocea lui Arex pe hol și simt cum încremenesc. Nu trebuie să mă găsească aici.