Încerc să îmi liniștesc piciorul care bâțâie necontrolat încă de când ne-am pornit de acasă. Layla îmi aruncă o privire fugitivă, după care își îndreaptă toată atenția spre drumul ce se întinde înaintea noastră. La naiba cu aglomerația asta! S-a gândit tot Queens-ul să iasă tocmai acum la plimbare? Agitația din venele mele se intensifică cu fiecare secundă care trece și să fiu al naibii dacă înțeleg ce se întâmplă cu mine. Nu am reacționat niciodată așa, cu atât mai puțin pentru o persoană pe care abia dacă am văzut-o de câteva ori, nici măcar pentru ea...

    — La naiba, Layla! Mergi și tu mai repede. Strig ca ieșit din minți și îmi vine să mă dau cu capul de bord când roșcata mă țintuiește cu ochii ei de smarald. 
   — Merg cât de repede pot! Și până la urmă ce este atât de important ca să risc să mi se ia permisul doar pentru a ajunge tu la un amărât de club? Nici măcar nu înțeleg ce cauți la clubul lui.

     Mă blestem în gând pentru că am vorbit cu ea pe tonul ăsta, dar nu sunt responsabil de reacțiile mele. Nu acum. De când m-a sunat Axer să imi spună că ea a întrebat de Zion, am simțit că o iau razna. Îmi aruncă o căutătură urâtă când vede că îmi ațintesc privirea spre parbriz fără să îi răspund, dar aleg să o ignor. Nu am un răspuns nici pentru mine, cu atât mai puțin pentru ea. Cum pot să îi spun ei ce este atât de important când nu îmi pot răspune mie de ce este atât de importantă. 

    De fiecare dată când o privesc în ochi îmi repet într-una că nu este ea . În cele din urmă nici nu mai seamănă. Prima dată când am văzut-o erau leite, ca și cum ar fi fost gemene, dar știu foarte bine că acest lucru este imposibil. Nici nu știu dacă m-a bucurat sau nu schimbarea pe care și-a făcut-o, dar de un lucru sunt sigur. Nu ar trebui să mă intereseze. 

     Îi arunc o privirea înveninată Laylei atunci când  oprește la semafor, dar îmi înfrânez orice intenționam să scot pe gură atunci când văd că își mușcă buzele, poate la fel de nervoasă ca și mine. Nu știe ce se întâmplă, dar starea mea i se transmite. Știe că e ceva important pentru mine. 

     — Voi rezolva totul, Layla. Îți promit! Spun și îi strâng ferm mâna pe care o ține încolăcită pe schimbătorul de viteze ca și cum ar vrea să îl sugrume.

    — Kasp, poate că nu știu despre ce este vorba, dar nu ți-am mai văzut focul ăsta în privire de aproape patru ani. Nu vreau să dispară iar, ai grijă de persoana care a reaprins scânteia. Te rog!  

     Îmi retrag mâna ca ars când îi aud cuvintele și îmi ațintesc privirea în față, refuzând să o privesc. Trântesc oglinda, care a stat deschisă până acum, cu putere. Nici măcar eu nu sunt capabil să mă privesc acum. Înainte să mă gândesc la o replică inteligentă sau măcar să îmi potolesc bătăile inimii, Layla parchează mașina în fața clubului. 

— Rămâi aici! Să nici măcar nu te gândești să cobori, Layla! Vorbesc cât se poate de serios. Spun și cobor grăbit din mașină.

      O aud pe Layla înjurând colorat în urma mea și rânjesc. Nu suportă când trântesc portiera Lexu-lui ei de culoare roz. Îmi vine să vomit de fiecare dată când văd mașina asta. Îmi ridic bărbia și îmi iau postura mea de „o să îți înfig un glonț în cap doar dacă respiri prea zgomotos lângă mine". 

Sunt atât de obișnuit cu măștile că nu îmi mai este greu să o aleg pe cea potrivită unei anumite ocazii.

 Măștile sunt mereu cu mine, orice s-ar întâmpla.

 Niciodată nu mă trădează. 

Niciodată nu mă dau de gol.

 Totul este în perfectă armonie atâta timp cât îmi țin ridicat zidul din jurul inimii.

 Ei, oricât mi-aș dori, nu i se potrivesc măștile. 

 — Domnule Sin, sunteți așteptat? Domnul Diablo nu m-a informat. Spune matahala de la intrare cu un aer plin de încurcătură. Știe că nu ar trebui să se pună cu mine. Data trecută s-a ales fără degete și cu alte zone afectate.

   Are curajul să mă privească în ochi și ce văd acolo îmi amintește atât de clar de noaptea aceea de vară de acum doi ani. Nebunia cu care m-am alimentat nu o să dispară niciodată din interiorul meu. Cred că atunci a murit pe deplin din mine orice parte umană. Conștiința mea și-a făcut bagajul și nu s-a mai întors din vacanță.

Acum doi ani

Seara asta e atât de liniștită și în sfârșit telefonul ăsta nenorocit nu mai sună din cinci în cinci minute. Poate că este prea liniște. Atât de liniște încât ar trebui să mă sperii.

   Iau o gură din paharul de whisky pe jumătate gol - cred că sunt deja la al patrulea- , pe care îl merit pe deplin. Ziua asta a fost dată rău peste cap. Alerg de o săptămână după nemernicii care m-au sabotat  și l-au anunțat pe Royce că voi fi acolo. Nu i-am putut face felul la marele eveniment și asta mi-a adus o pierdere de milioane. Dar nu-i nimic,  au plătit cu vârf și îndesat. Acum nemernicii putrezesc pe undeva într-o mlaștină, cu siguranță. 

    Casa este destul de pustie fără schelălăielile Laylei pe melodiile lui Taylor Swift, dar mă bucur măcar de o clipă de tăcere. Îmi pot auzii în sfârșit gândurile. Le pot lăsa să mă tortureze după cum vor ele. De asta am nevoie acum. Suferință.  Asta este căința mea pentru faptele de peste zi. 

   O senzație de goliciune îmbibată în spaimă îmi lovește stomacul și fără să stau măcar pe gânduri, iau telefonul și o apelez pe Layla. I-am spus de la început că nu îmi place tipul ăsta cu care umblă, îmi inspiră falsitate prin toți porii, dar nu a vrut sub nici o formă să mă asculte. Nu răspunde, așa că o mai apelez odată și repet acțiunea asta de vreo cinci ori, dar în zadar. Ce naiba se întâmplă? Dacă se atinge măcar de vreun fir de păr de al surorii mele, o să îi fac felul nemernicului. Jur pe Dumnezeu!

    Activez programul de urmărire pe care l-am instalat pe telefonul ei fără să știe și când văd că se află pe undeva în inima Bronxului, sângele îmi îngheață în vene. Ce naiba caută ea acolo? E atât de idioată încât să îl lase pe tipul ăla să o ducă în centrul Iadului?

    Nu știu cum ajung la mașină, dar știu că în mai puțin de două minute gonesc deja spre Bronx, înjurând de mama focului când Zion nu îmi răspsunde. Ce mama naiba face la ora asta? Înțeleg că este două dimineața, dar am nevoie de el. Javra de Dean lucrează pentru el și sunt sigur că îi știe toate antecedentele. Nu am mai vorbit cu el de la întâmplare, dar acum va fi nevoit să mă ajute, dacă nu vrea să îi ard nenorocita de bandă din temelii. 

     Parchez mașina în locul indicat și nu mare îmi e mirarea când văd că este un depozit abandonat cu aspect de șopron. Ce naiba, mai are puțin și se prăbușește din temelii! Dacă până acum semnalele mele de alarmă erau pornite, acum au luat-o razna la propriu. Chiar atunci când blochez portiera mașinii, aud tonul enervant al telefonului, dar de data asta mă bucură apelantul. În sfârșit, Zion!

— Îți sugerez să vii dracului la locația pe care ți-am trimis-o dacă nu vrei să ardeți din temelii și tu și banda ta de idioți din cauza jigodiei de Dean! Țip nervos la el și închid telefonul înainte să apuce să scoată măcar un sunet. 

   Apuc pistolul de la spate și îl încarc cât de repede pot. Intru cu respirația între-tăiată și deși nu merit nici măcar să mă gandesc la asta, mă rog  Domnului ca sora mea să fie teafără și totul să fie doar în imaginația mea. Aud niște zgomote înfundate de la etaj și mă grăbesc să urc scările, fără a face prea mult zgomot. Când urc ultima treaptă tot ce văd este o ușă închisă din spatele căruia se aude rânjetul libidinos al nemernicului. Sora mea...ea nu scoate niciun sunet. Lovesc ușa cu piciorul atât de tare încât atunci când se izbește de perete lasă o urmă vizibilă.

    Imaginea din fața mea mă face să mă cutremur și strâng pistolul în mâini până simt cum metalul rece aproape îmi sfâșie pielea. Am nevoie să mă calmez și să pun totul cap la cap. Dean stă aplecat deasupra surorii mele care zace inconștientă, întinsă pe niște cartoane atât de infecte încât pot simții de aici urina de șobolan de pe ele. Mi-a drogat sora și încearcă să profite de ea. Doar peste cadavrul meu va mai pleca de aici întreg!

— O să te omor cu mâinile goale, nenorocitule! Urlu atât de tare încât geamurile se cutremură sub greutatea vocii mele sparte. Nu am mai simțit atâta disperare din seara aia târzie de mai.

   Mă năpustesc asupra lui și îi înfig pistolul în locurile alea pe care nu și le poate controla. Fața lui prinde o paloare cadaverică, însă nu apuc să îmi duc nebunia la capăt, căci pe ușă intră Zion, alături de oamenii lui.

— Sin, îl vom pedepsi cum vrei tu, dar doar vei privii. Nu te las să îmi mutilezi oamenii! 

— Pe dracu! Râd nervos și îmi trec una din mâini prin păr, cu cealaltă ținând încă pistolul. Mi-a drogat sora, Zion! Voia să profite de ea! Nimeni, absolut nimeni nu se ia de sora mea, singura mea familie!  Sunt destul de clar?

— Maldita sea! O să plătească, dar nu o vei face tu. Nu duce asta spre un dezastru pentru amândoi. S-au întâmplat deja prea multe!

— Am pierdut totul, Zion! Și e numai vina ta! Nu încerca să îmi spui mie în situația asta ce dracului să fac!

— Eu zic să gândești lucid și să cântărești lucrurile, amigo.

— Îl vei lăsa fără moștenitori pe scârba asta care nu știe să accepte un refuz, iar apoi îi vei tăia toate degetele de la mâna cu care o pipăia când am ajuns. Spun și văd fața terifiată a lui Zion. Tu o vei face, nu oamenii tăi. Râd usturător când văd cum pălește. Eu voi privii și voi savura!

— Stai liniștit, Zion va afla și singur că sunt aici! Acum, dă-te din fața mea până nu îți înfig un glonț în frute. 

    Cuvintele mele, sau mai degrabă tonul mort pe care le-am rostit, îl fac să dea câțiva pași înapoi și să se pitească după ușă ca un cățeluș plouat. M-am asigurat că nu va uita noaptea aia.  Intru în club și mă chinui să îmi înfrânez instinctul de a îmi băga degetele în urechi. Odată cu zgomotul, haosul din capul meu se amplifică. Privesc spre „canapeaua păcatului" și nu mă pot împiedica să mă gândesc la dățile când am fost acolo și la cât de seacă și lipsită de culoare mi se părea fiecare femeie. Vechiul eu nu s-ar fi gândit niciodată să facă asta. Consideram actul sexual un gest atât de intim, nu învățasem încă să fac sex, avusesem parte doar de nopți de dragoste, sau așa credeam. 

   Îmi mut privirea spre rigul de dans și o zăresc printre trupurile transpirate și prinse în învălmășeală. Încearcă  să treacă printre ei și aș putea jura că se roagă în gând să nu fie acostată de nimeni. Mai are câțiva pași și scapă. Încă puțin. Un tip apare de nicăieri și o cuprinde de șolduri, lipind-o de prohabul lui scos în relief. Ea începe să se zbată scârbită sub atingerea lui, dar e în zadar. Haide, Dark! M-ai pus la pământ, știu că poți să te descurci cu el. Las numele ei să îmi scape mut printre buzele între-deschise. Puțini îi respectă dorința, dar eu am să o fac. Știu cum e să vrei să fii altcineva. Știu cum e ca viața să ți se năruiască într-o clipă.

Durerea ne face mai puternici. 

Renașterea e mai frumoasă din durere. 

Iubirea se naște din ură

Dar multe se nasc din iubire. 

    Nemernicul nu îi înțelege refuzul și își îndeasă genunchiul între picioarele ei, începând să își bage degetele pe sub tivul rochiei ce îmi poate da un orgasm doar privind cum i se așează pe trupul zvelt. Ce tot vorbesc eu aici? Pe mine nu a reușit nicio femeie în patru ani să mă excite. De ce ar face-o o copilă care face pe dura? Îmi strâng mâinile în pumni și lupt cu fiara din mine pentru a rămâne în umbră atunci când văd cum ochii ei îi cer disperați ajutor lui Zion care privește scena cu o satisfacție morbidă. 

    Își dă părul într-o parte, oferindu-i și mai mult acces la pielea sa animalului care stă cu buzele lui băloase, lipite zona sensibilă de sub urechea ei. Pulsul mi se accelerează când în minte mi se derulează imaginile când eu eram cel care dezmierda acea zonă, deși a fost doar teatru. S-a cutremurat sub atingerea mea ca și cum aș fi posedat-o cu totul, ca și cum ar fi ceva ce așteaptă de o viață. 

   Gura i se mișcă și un rânjet dement îi îmbracă buzele perfecte date cu un roșu ce îmbie la păcat. Ah, ce mi-ar putea face cu buzele alea! Îmi scutur capul imediat ce gândul îmi trece prin minte. Asta nu se poate întâmpla. O privesc pe fata care îmi bântuie continuu visele de un an de zile și nu înțeleg ce se întâmplă cu mine. Creierul e incapabil să creeze fizionomii noi. Nu poți visa oameni pe care nu i-ai văzut niciodată. Și totuși am făcut-o. Dar ea nu era o necunoscută, ea seamăna leit cu Amara. Gândurile mi se îvălmășesc și tresar  surprins când capul ei se azvârle în spate și îi sparge nasul nemernicului. Un rânjet dement mi se așterne pe buze și nu știu de ce, dar acum aș fi în stare să o devorez complet. Este atât de sălbatică! Înțeleg de ce i-a fost atât de greu să renunțe la ea.

      Inima îmi sare peste o bătaie atunci când se ridică cu mâinile căuș peste nas și se repede spre fata mea sălbatică. Picături reci ca gheața încep să mi se prelingă pe șira spinării când relizez ce tocmai am gândit. Am numit-o fata mea. Lucrurile astea nu sunt bune pentru mine, trebuie să stau cât mai departe de ea. 

     Există inimi care cândva pe parcursul vieții au fost rănite de o altă inimă

De asemenea, sunt suflete care mereu vor tânji după acea parte ce aparține primei mari iubiri

Unele persoane vor încerca să le reanimeze, dar nu vor reuși

Altele vor pleca fără ca măcar să se chinuie

Nu  vor fi omul nostru și oricât am vrea, nu va merge

Până acum am întâlnit doar scântei, dar știu că ea e focul, deși nu vreau asta

Ea îmi va dezgheța inima. 

    Dau drumul aerului din plămâni atunci când văd că ea îi aplică un pumn de toată frumusețea în nasul și așa sângerând și sunt uimit de modul în care reacționează corpul meu la tot ce are legătură cu ea. Nici măcar nu realizasem că îmi țin respirația. În prima seară când a dat buzna în sala unchiului meu nu aș fi crezut că poate face așa ceva. Admir cum ea se răzbună și își înfige tocul cui în ce are el mai sensibil pentru a îi da o lecție și Dumnezeu mi-e maror, aș pătrunde-o chiar acolo, în mijlocul ringului de dans al acestui club păcătos și aș penetra-o până aș fi sigur că uită numele lui și singurul cuvânt pe care îl mai știe este numele meu. Aș vrea atât de tare să aud ce îi spune nemernicului, dar sunt mult prea departe și mă mulțumesc doar cu privitul. Dacă mă vede Zion acum, voi strica totul.

    Începe să urce scările grăbită și pot vedea de aici cum pieptul, care oferă o priveliște de toată frumusețea, urcă și coboară agitat. Atenția nu mi-a fost niciodată atât de fină atunci când vine vorba de o femeie, dar fiecare reacție a ei parcă îmi este familiară, iar asta nu ar trebui să fie deloc așa.  Nu știu ce discută cu Zion, dar dă dovadă de un calm letal. Traversez camera lipit de perete până la scări și îmi mișc capul haotic dintr-o parte în alta pentru a mă asigura că nu mă vede nimeni. Ajung la baza scărilor în mai puțin de un minut și din unghiul ăsta pot să văd perfect cum îi tremură buzele. Ia un pahar de pe masă plin cu un lichid a cărui culoare nu o pot distinge și îl duce la buze pentru a masca ceea ce simte. Așa, prințesă! Nu le arăta că ești slabă, te vor mânca de vie.

     Îi văd buzele pline mișcându-se și sunt prea concentrat pe gura ei pentru a încerca să descifrez ce spune, dar știu că cuvintele alea descătușează iadul. Pistoalele gorilelor lui Zion sunt îndreptate către ea, iar eu nu mai am aer. Nu o să permit asta. Nu te voi lăsa să pățești nimic, prințesă! O iau la fugă pe scări, dar îngheț cu mâna pe balustradă când o văd că se ridică și se apropie de el. Nu e bine ce faci, ar trebui să stai dracului departe. Cât mai departe de el! 

    Mă reped spre locul în care se află cei doi și îmi înconjor ferm brațul pe după talia ei. În prima clipă devine rigidă, dar inspiră cu nesaț și tot corpul i se relaxează. Știu că m-a recunoscut și inima mea dansează samba la gândul ăsta. 

 — Kasper! Nu te așteptam.

      Zion scoate cuvintele printre dinții încleștați, dar nu lasă să se vadă cât de deranjat e, deoarece își așterne pe față mult prea repede un rânjet plin de subînțelesuri. Mă încordez și o trag pe micuța războinică și mai aproape de mine, iar el prinde acest gest și îi pot vedea satisfacția de pe față. Acum va începe jocul.

— Sper că nici nu te gândești să te iei de fata mea, Zion! O să te îngrop de viu. 

      Inima mea face o tumbă când simt cum tresare lipită de mine atunci când îmi aude cuvintele și toată ființa mea îmi strigă să fug cât de departe pot. Știu că trebuie să stau departe de fata asta, așa cum ea știe că trebuie să fugă de mine. Îmi tot repetă să nu mă apropii de ea și asta se va întâmpla. Nu în seara asta. Dar se va întampla. Nimeni nu m-ar putea ține departe când ea când  este atât de moale și fragilă în brațele mele și doar pe mine mă lasă să observ asta. Nimeni și nimic nu o va lua de lângă mine acum!

— Numele, Zion! Tot circul tău nu mă impresionează. Conejito, de câte ori trebuie să repet că nu mi-e frică de tine? 

     Cuvintele ei mă lasă mască, iar tonul letal pe care le rostește îmi face sângele să fiarbă asemenea unui vulcan pe cale să erupă. Fata asta mă va ucide cu siguranță!

— Nu știu unde ai găsit-o micuțule Kasper, dar o vreau în echipa mea. De fapt, o vreau pentru mine! Ți-a povestit despre prima noastră întâlnire? Corpul ei era așa apetisant acoperit doar de un prosop! De atunci, visez în fiecare noapte cum îmi geme numele.

     Mârâi scos din sărite când îi aud comentariul și imaginea despre care vorbește îmi rulează prin minte neîncetat. Cum de am permis să i se întâmple ei asta? Aș fi putut face ceva? Fără să gândesc, îmi duc mâna la spate și apuc mânerul rece al pistolului. Familia asta nu îmi va mai răpi nimic. Lipesc țeava de capul idiotului și rânjesc, dar amuzamentul îmi piere când Dark își înfige unghiile în brațul meu și mă privește agitată. Nu pot să dau înapoi. Doamne, știu că nu am dreptul să îți cer nimic, dar te rog, fă să nu se sperie. Nu vreau să își amintească de mine așa! Ce tot zic aici? O să îi arăt tot ce e mai rău, așa mă voi asigura că va sta cât mai departe.

— O să te ajut eu să nu mai ai vise, dragule! Spun și trag piedica pistolului

— Băieți, eu zic să vă calmați! 

    Îmi întorc capul imediat ce îi aud vocea și pot jura că tocmai am inventat câteva înjurături noi. Își ține brațul sprijinit de talia lui Dark și rânjește angelic. Ce caută aici? Doar i-am spus naiba să rămână în mașină. Nici nu îmi pot închipui ce a simțit când a fost nevoită să își confrunte o parte întunecată a trecutului la intrare. 

 — Protejată de Sinners! Acum înțeleg de unde vine curajul tău, eroino. Spune Zion în timp ce îi aruncă ocheade subtile surorii mele.

— Pe dracu! Nu am nevoie de protecția nimănui și nu am nici o treabă cu Sinners. Sunt pe cont propriu! Spune și îmi vine să îi astup gura aia păcătoasă care nu știe când să tacă. M-am săturat de rahaturile și intrigile voastre până peste cap! Zion, ai douăzeci și patru de ore la dispoziție să îmi dovedești că nu ești implicat și să îmi dai un nume. Am fost destul de clară? Nu vrei să vezi ce sunt capabilă să fac pentru mama.

     Imediat ce aruncă bomba se întoarce pe călcâie și pleacă fără să mai dea dreptul la replică vreunuia. Nu că am fi vreunul capabil să rostească ceva după cuvintele ei.

— Pecado! Spune Zion și sângele îmi îngheață în vene. 

Nu!
Nu!
NU!

Nu poate să se bage în afacerile lui și să rămână în viață.

— O alegere înțeleaptă. Sper să nu ne mai revedem niciodată! Aruncă peste umăr și coboară treptele grăbită.

 — Ascultă-mă cu atenție, Zion! Vei sta dracului departe de ea și te asigur că acest subiect nu se încheie aici! Haide, Layla! Spun și îmi apuc sora de mână.

— Du-te după ea, rămân puțin de vorbă cu Zion. 

    O privesc sceptic și plin de suspiciune când aud ce îi iese pe gură, dar nu o pot lăsa pe Dark să plece așa de una singură și știu că Zion nu ar îndrăzni să facă niciun șiretlic. Un război nu ar face bine nimănui. Nu când Pecado e de partea mea. 

   O iau la goană pe scări în jos și o caut disperat cu privirea. O zăresc în mijlocul ringului de dans, încercând să plece de aici cât mai repede. Mă îndrept spre ea și îmi las mâinile să cadă lent pe șoldurile pline care mă  înnebunesc. Îmi lipesc gura de zona erogenă de sub urechea ei și imediat o simt cum tresare. 

— Unde crezi că te duci? Întreb și o trag mai aproape, lipindu-i bazinul de mine.

— Până în Iad, Kasper! Vrei și tu un bilet?

      Tresar când aud cum îmi rostește numele, punând accent pe fiecare literă. Realizez că abia în seara asta mi-a aflat numele. Nimeni nu l-a mai rostit așa. Știu deja că o să îmi bântuie nopțile. Poate că sunt cel mai mare ipocrit, dar nu mă pot opri din a mă gândi cum sună numele meu ieșind de pe buzele ei sub formă de geamăt.

— Dansează cu mine, prințesă!
—  Dacă crezi că sunt una din târfulițele tale, te înșeli!

— Doar un dans! Spun și pe fundal răsună melodia „The way you move". Nici că se putea mai bine. 

    Îmi las mâinile să alunece de pe șoldurile ei și le împreun pe abdomen, apăsând pentru a o aduce cât mai aproape de mine. Nu știu de ce, dar contrar a tot ce ar trebui, vreau să o simt. Vreau să știu că nu îi e frică de mine. 

    Își lasă capul să cadă pe umărul meu și mă privește în ochi printre genele lungi și dese, iar privirea asta inocentă ce iese la suprafață pe sub rolul de sloi de gheață pe care îl joacă aproape că îmi provoacă un orgasm. Mie! Cel pe care cele mai bine proporționate femei se chinuie să îl aducă pe culmile plăcerii și nu reușesc. Acum o privire mă excită. Ar trebui să le dea lecții fata asta.

  Închide ochii și se lasă purtată de ritmul muzicii, mult prea aproape de fermoarul blugilor mei care sunt pe cale să explodeze. Nu pot continua așa, o să îmi dau drumul aici și o să arăt ca ultimul virgin. O apuc brutal de șolduri și o întorc cu fața spre mine. Deschide ochii speriată, dar când vede că o trag iar aproape de mine se relaxează și începe să se miște dinou. Mă privește cu o expresie pe care nu am mai văzut-o până acum la ea.  E jucăușă și...pusă pe prostii! Își bagă mâinile pe sub tricoul meu și începe să îmi exploreze curbele spatelui în timp ce dansează lasciv și mult prea aproape. Îndrăzneala asta a ei mă excită al naiba de tare,  nu că până acum nu aș fi fost. 

    Răsuflu cu greu când își lipește buzele de gâtul meu și mușcă ușor pielea sensibilă, sugând și dezmierdând apoi cu limba. O trag și mai aproape, lipind-o la propiu de mine cu fiecare părticică a corpului ei și încep să îi repet acțiunile. Gustul pielii ei este divin și nu mă pot opri să mă întreb dacă așa s-a simțit și Eva când a mușcat din fructul Edenului. Cel mai important, nu are gustul ei.

— Îmi înveți iar inima cum să bată și asta e greșit, prințesă. E îngropată de prea mult timp!

— Nu te îndrăgosti, Romeo! Eu nu cred în dragoste.

Hei! Am revenit după atâta timp și îmi cer scuze că a trecut atât, dar am lucrat non-stop săptămânile astea. I am so excited! Abia aștept să văd părerile voastre despre Kasper și capitolul din perspectiva lui și bineînțeles dacă mai vreți astfel de capitole. Vreau să interacționăm cât mai mult.

Vă mulțumesc pentru susținere și vă extra-mega pupicesc!

*conejito=iepuraș