Ne privim de câteva minute în șir și niciunul nu întrăznește să facă vreo mișcare. Mâna lui încă se află pe a mea și mă abțin cu greu să nu i-o strâng și eu lui. Simt o apăsare fierbinte în piept și nu-i înțeleg motivul. Căldura se împrăștie în tot corpul, punând accent pe obraji care încep să aibă o nuanță rozalie. Un zâmbet îi apare în colțul gurii când vede asta. Rupe contactul, atât tactil cât și vizual, și se lasă pe spate, privind tavanul.

     Își pune brațele după cap și privirea îmi rămâne ațintită pe mușchii lui care se văd atât de bine prin cămașa subțire. Îmi mut rapid privirea spre un punct mort și mă gândesc la ce naiba s-a întâmplat. Probabil exagerez ca de fiecare dată, iar el a vrut doar să nu-i distrug prețioasa masă. Dar putea să țipe sau să facă orice altceva. Nu-l credeam genul de băiat blând, mai ales după temperamentul haotic de care a dat dovadă până acum.

     — Sienna unde e? îl întreb când îmi dau seama că nu o aud prin jur.

     — A plecat la liceu, zice plictisit, gesticulând cu mâna dreaptă.

     Pufnesc enervant și-mi mai torn cafea. Mă strâmb la gustul rece și las cana pe masă, oftând. De ce brusc nu mai zice nimic? Nu că aș fi interesat de prezența lui, însă mă plictisesc teribil.

     — O să merg acasă, am nevoie de un duș, îi zic și mă ridic.

     — Și de ce mergi acasă? mă întreabă, făcând contact vizual cu mine.

     — Ca să fac duș, îi răspund derutat, ridicându-mi dintr-o sprânceană.

     Vine lângă mine, eu dându-mă câțiva pași în spate până ajung lipit de perete. Își pune mâna dreaptă deasupra umărului meu și se apleacă puțin spre mine, neîntrerupând contactul vizual. Îmi așez o mână pe pieptul lui și încerc să-l împing ușor, dar eșuez lamentabil.

     — Ce faci? îl întreb cu o voce joasă.

     Pulsul îmi crește accelerat, iar partea ciudată e că nu de frică.

     — Poți să faci duș și aici, îmi zice aproape șoptit, ignorându-mi vehement întrebarea.

     — Nu am haine, îi răspund ușor și-mi ridic puțin capul.

     Mare greșeală. Îi simt respirația fierbinte cum îmi vine în față și-mi provoacă furnicături. Îmi pun mâinile pe brațele lui, strângând ușor pentru sprijin, însă îl trag din greșeală mai aproape de mine. Buzele aproape ni se ating și îi simt privirea cum îmi trimite săgeți spre acel loc.

     — Îți dau eu haine.

     Ochii îi sclipesc și nu-mi dau seama ce e cu toată insistența asta, până mă lovește un gând. E disperat și are nevoie de ajutor cu sora lui. Oftez obosit și aprob din cap. Îi simt mâinile cum mă eliberează, neamintindu-mi să le fi pus pe mijlocul meu.

     — Urmează-mă, tușește el și o ia spre scări.

     Încerc să mă țin după el, însă merge atât de rapid încât rămân în urmă. Aproape alerg pe holul de sus și dau să intru în camera în care a intrat și el, neștiind că el stătea fix în ușă, sfârșind prin a mă lovi de spatele lui. Mă dau câțiva pași înapoi, frecându-mi nasul, și-mi ridic privirea spre el.

     Își întoarce capul în direcția mea, privindu-mă cu o sprânceană ridicată și o gropiță în obraz. Îmi face loc să intru și îmi pun mâna după cap jenat, făcând întocmai. Închide ușa în urma lui, iar respirația lui îmi lovește ceafa. Mă împinge puțin ca să-și facă loc spre dulap, iar eu îi analizez camera.

     E foarte mare, negrul și griul fiind culorile predominante. E curat, însă se vede că n-a mai stat cineva de mult timp aici. Totul e ordonat și pustiu și mă enervează că nu găsesc niciun punct de care să mă leg sau cu care să-mi ocup timpul.

     — Cred că astea o să-ți fie bune, zice dintr-o dată Atyl și-mi întinde niște haine. Le prind repede și mă îndrept, fără nicio altă împotrivire, la baie.

     Încui ușa precaut și mă uit la ce mi-a dat. Pantaloni negri, tricou negru și... boxeri negri. Ce bine că n-am verificat de față cu el, sunt sigur că aș fi intrat în pământ de rușine dacă vedeam asta. Mă dezbrac, aruncându-le în coșul cu rufe și intru în cabină. Dau drumul la apă și o las să-mi dezmierde trupul furios cu picurii ei fierbinți. Apuc gelul de duș pe care-l găsesc și, de cum îl deschid, recunosc aroma de mentă pe care o avea. Înghit în sec și ies din cabină după ce termin.

     Nu înțeleg de ce mă gândesc atât de mult la el, în loc să mă preocup cu Sienna. Ea trebuie să fie principalul meu gând din pricina situație în care se află. Însă eu îmi pierd timpul gândindu-mă la fratele ei. Fratele ei, care e un bărbat.

     Ades, revino-ți.