Capitolul 30

        Îmi întorc privirea spre Atyl, care era atent la drum și rânjesc puțin când îl întreb pentru a suta oară în ultimele douăzeci de minute.

        — Unde mergem?

        Oftează adânc și își ia mâna de pe piciorul meu pentru a și-o trece prin păr. Trage ușor de el, în încercarea de a-l aranja puțin, dar abandonează ideea la scurt timp. Oricum îmi place mai mult cu el ciufulit.

        — Tu chiar te pricepi la a enerva oamenii, recunoaște pe un ton jos, dând din cap, nemulțumit. Care parte din o să vezi când ajungem nu o înțelegi? mă întreabă ironic.

        — Partea cu o să văd acolo, îi zic, chicotind, în timp ce el își dă ochii peste cap, zâmbind puțin.

— Ce-ar fi să-ți folosești gura și-n alte moduri, nu doar pentru a mă enerva? mă întreabă și face pentru câteva secunde contact vizual cu mine.

        Își întoarce privirea înainte, dar mâna lui îi rămâne tot pe piciorul meu. Și-o plimbă de sus în jos, cât mai lent, masând ușor în unele locuri. Nu schițează nicio emoție și uneori sunt uimit de cât de bine poate să-și ascundă adevăratele sentimente în unele momente.

        — Sunt sigur că aș putea să fac și asta, îi spun și rânjesc în sinea mea când îl văd că înghite în sec.

        — Spre exemplu să mănânci, râde el.

        — Să fii sigur că aș înghiții tot, îi zic și-mi mușc interiorul obrazului, în timp ce-l privesc atent.

        Își linge buzele și își strânge mai bine mâna pe volan. Oprește brusc mașina și se apleacă peste mine, eu dându-mă cât mai în spate. Își freacă puțin mâna de interiorul coapselor mele, apoi și-o îndepărtează și-mi desface centura.

        — Am ajuns, spune și iasă din mașină.

        Mă cobor repede, pentru a nu-i da șansa să-mi deschisă ușa, apoi merg la el. Doar când ies realizez că eram pe plajă și că se întunecase aproape de tot. Rămân cu privirea la peisaj plăcut surprins, apoi mă întorc spre Atyl cu un zâmbet imens.

        — Stai să te ajut, îmi spune și lasă coșulețul din mâinile lui jos.

        Aș fi vrut să apuc să întreb cu ce, dar îmi dau seama la ce se referă, când îl văd cum îmi ridică tricoul și cum plasează săruturi umede pe toată pielea mea acum dezgolită. Trasează o linie cu limba de-a lungul claviculei mele și până la bărbie, apoi îmi dă un pupic pe obraz.

        Îmi aruncă tricoul pe undeva pe jos, moment în care scap de adidași și de pantaloni. Îmi ia lucrurile și le pune în mașină, după care se uită drăgăstos la mine.

         — Du-te la ponton, zice și-l privesc curios.

        — Ce e acolo? îl întreb confuz, dar el doar rânjește.

        — O să afli dacă-ți miști fundul ăla extraordinar de mare spre el, așa-i? mă întreabă ironic, în timp ce mă analizează de sus în jos cu buza între dinți. Și zic să pleci acum, altfel o să mai dureze ceva până o să vezi, dacă mai stai mult așa prin fața mea.

        Îmi dau ochii peste cap amuzat și fug spre locul indicat de el. Mă bucur de senzația minunată pe care mi-o dă nisipul, când pășesc pe el, și grăbesc pasul într-acolo.

        Ce ar putea fi? Mă întreb, dar cuvintele îmi rămân blocate în aer în momentul în care observ tot pontonul luminat. În întunericul ce venise cu lăsarea serii, el era singurul ce strălucea mai tare decât orice. Alerg cât pot de repede spre el și, când ajung, îl văd decorat cu tot felul de lumânări și petale de trandafiri aruncate de pretutindeni.

        Era o atmosferă atât de frumoasă, încât aproape îmi dădeau lacrimile când mă gândeam că Atyl a făcut asta pentru mine.

        — Îți place? îi aud vocea ușor emoționată din spatele meu și mă întorc, sărindu-i în brațe.

        — E minunat, îi spun și mă îndepărtez de el pentru a-l putea privi în ochi. Tu ești minunat!

        Îmi prinde buzele într-un sărut, pe care-l așteptam încă de când am coborât din mașină. Îmi strâng degetele în părul lui și-l aud cum mârâie mulțumim. Își plasează mâinile pe fundul meu și mă ridică în sus, moment în care scap un sunet de uimire și-mi înfășor speriat picioarele în jurul taliei lui.

        — Sunt greu, îi zic, gândindu-mă numai la cum și-ar pierde echilibrul și am cădea în mare amândoi.

        — Taci, îmi spune simplu.

         Își apropie iar buzele de ale mele și mi-o mușcă pe cea de jos, trecându-și apoi limba peste rana ce tocmai a cauzat-o. Își depărtează gura de a mea și se lasă în jos odată cu mine, spatele meu atingând lemnul pontonului. Plasează un sărut pe fruntea mea, apoi se așază și el pe spate, în stânga mea.

        Cerul era plin de stele, iar toată atmosfera asta mă făcea să mă simt cel mai fericit și recunoscător om din lume. Îmi împreunez degetele cu ale lui și-mi întorc capul spre Atyl, observând că el deja mă privea.

        — Mulțumesc!

        — Mă bucur că îți place, îmi spune cu un mic zâmbet și se joacă în părul meu cu mâna care-i era liberă.

        — Nu doar asta, îi spun și-mi ling buzele în încercare de a-mi găsi cuvintele potrivite. Mulțumesc că îți pasă, că ai avut răbdare și mi-ai dat o șansă. Fără tine aș fi trăit într-o minciună toată viața cel mai probabil, oftez și mă apropii mai mult de el. Mulțumesc că ești tu și că ai ales să fii tu alături de mine!

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top