Capitolul 20

— Ce cauți aici? îl întreb, dar el mă ignoră și trece pe lângă mine, intrând în casă.

Ce are toată lumea azi?

— Atyl, te-am întrebat ceva, îi spun.

— Iar eu nu ți-am răspuns, îmi zice serios.

E prea serios. Nu e bine.

— Știi, nu e prea frumos când cineva spune că face ceva, apoi nu face, îmi explică el. I-ai promis Sinnei că o ajuți, dă-mă dracu pe mine, ea are nevoie de tine.

— Iar eu am nevoie de puțin timp, îi răspund la fel de serios. Nu pot azi, în seara asta vine, încep, dar mă întrerupe el.

—Nimeni important în situația de față, mă întrerupe el nervos, înainte să rostesc acel nume.

— Bine, cedez, hai să mergem odată.

— Nu mergem niciunde, doar vom pierde timpul aiurea. Am adus laptopul aici, ne vom uita noi doi pe el, îmi spune și se așază în stânga mea.

Doar noi doi?

Înghit în sec în timp ce-l privesc cum se apleacă spre laptopul de pe masă, brațele lui sunt descoperite de maieul pe care-l poartă, iar cotul lui se freacă de piciorul meu în timp ce pornește laptop-ul. Mă mușc de buză și mă concentrez pe ecran.

— Am uitat parola, zice și-mi dau ochii peste cap.

— Sun-o pe Sienna.

— O să-i dau mesaj, nu mai am minute, se scuză el.

Își ia telefonul din buzunarul drept, dar îi pică pe jos, fix la picioarele mele. Mă întind să-l iau, dar el e mai rapid și își pune o mână pe genunchiul meu și se apleacă între picioarele mele, pentru a-l lua. Își dă seama că poziția nu era bună și că nu-l vede și își așază cealaltă mâna pe șoldul meu, prea aproape de zona sensibilă. Cred că-și bate joc de mine!

Pielea mi se face de găină, dar îmi revin din transă când îl văd că alunecă. Din instinct încerc să-l prind, însă mă trage după el și aterizăm pe jos, unul peste altul. Mâna mea s-a pus aproape automat sub capul lui ca să nu se lovească, iar ale lui pe talia mea. Mă ridic puțin, uitându-mă la modul în care am ajuns, dar sunt întrerupt de buzele lui care-mi oferă, nu un sărut pasional, nu unul sălbatic, ci un pupic drăgăstos de câteva secunde. Mă încrunt și simt cum mă ard obrajii aproape nesuportabil.

— Pentru ce a fost asta? îl întreb primul lucru care-mi vine în minte.

Dă din umeri, zâmbind și privind melancolic la poziția în care încă ne aflăm.

— Ai fost drăguț. M-ai ajutat să prind telefonul, spune și-și ridică mâna în care se află subsemnatul.

Pufnesc în râs când mă gândesc la situație și nu pot decât să-l aplaud pentru idee. Încerc să trec cu vederea pupicul, fiindcă știu că mi-a plăcut mai mult decât ar trebui și mă ridic, ajutându-l și pe el s-o facă. Ne așezăm pe canapea și-l privesc în timp ce-i tastează un mesaj probabil Siennei. După ce termină, își așază telefonul pe masă și se întoarce în direcția mea. Niciunul nu scoate vreun cuvânt, doar ne uităm unul la altul de parcă ar fi prima sau ultima dată când ne vedem și trebuie neapărat să ne reținem trăsăturile. Ne privim atât de intens, încât simt cum timpul se oprește în loc când facem contact vizual.

Îi văd pieptul cum se ridică și coboară în jos, alarmat. Îl văd agitat și știu că și eu sunt. Nu înțeleg de ce se abține, până acum n-a făcut-o, cel puțin. Își strânge maxilarul și se uită în altă parte nervos.

— De cât timp ești cu logodnica ta? mă întreabă brusc.

— De vreun an, îi zic încet. Dar suntem prieteni de mai mult timp.

— O iubești? își întoarce fața spre mine și se uită adânc în ochii mei.

— Da.

Știu că o iubesc, însă nu știu în ce fel o iubesc, iar asta e mai dureros decât pare.

— Ea te face să te simți cum te fac eu?

Își apropie fața de a mea și își pune mâinile pe umerii mei, așezându-se în poala mea. Încerc să înghit mica cantitate de salivă din gura mea, dar nici măcar asta nu mai pot s-o fac. Își lasă o mână în jos, pe abdomenul meu, iar cealaltă o duce spre ceafă și mă apropie mai mult de el.

— Ești atât de incapabil și când vine vorba de ea?

Îl simt cum vorbește din ce în ce mai greu și lent, parcă dorind să mă facă să realizez. Urcă cu mâna în părul meu și îmi trage capul pe spate, scoțând un mic geamăt. Îi simt respirația fierbinte pe buzele mele aproape întredeschise și deja știu ce urmează să zică.

— Pe ea o dorești atât de mult cum mă dorești pe mine?

Și-n acel moment, în momentul în care cedez și mă las dus de val, în momentul în care eu îl sărut pe el, neputând să mai aștept s-o facă el primul, realizăm amândoi că "nu" e răspunsul la toate întrebările sale.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top