Atyl plecase la o oră mult prea de dimineață pentru a putea face ceva productiv. Însă, am rămas treaz. Nu puteam să dorm, așadar doar am privit spre locul în care el fusese în urmă cu câteva ore. Parcă încă îi simțeam căldura corpului și mirosul atât de puternic, ce reușea de fiecare dată să mă înnebunească.

        Mi-a spus să stau liniștit în legătură cu mama lui, fiindcă a avut o discuție serioasă cu ea. Știu că am fost subiectul principal, însă nu m-am silit să-l întreb cum a decurs. Mă gândeam că era ceva ce trebuia să rămână doar între ei. Însă, încă nu știu sigur cum va fi când voi coborî să merg cu Sienna la liceu.

        Pentru că da, m-am hotărât să mă întorc la muncă. Am lipsit mai mult decât trebuia și aș fi fost dat afară demult dacă Atyl nu ar fi rezolvat-o cu directorul. Face atâtea lucruri pentru mine, încât nici nu știu cum aș putea să-l răsplătesc. Însă, știu că pentru el contează doar zâmbetul meu. Nimic mai mult.

        Mă uit spre ceasul de pe noptieră și oftez când văd că indică ora 6:27. Timpul trece atât de greu, când el nu e aici... Mă silesc să mă ridic și înjur lamentabil în momentul în care fac primii pași. O durere de spate și una puțin mai jos apar imediat și nu pot decât să-l blestem pe Atyl în gând. Chiar n-a mințit în legătură cu ce avea în plan să-mi facă. Are noroc că mi-a plăcut.

Îmi mișc leneș picioarele spre baie și intru în cabina de duș, după ce scap de toate hainele. Pornesc imediat apa și las picurii reci să-mi lovească corpul. Stau sprijinit de perete și mă las învăluit de plăcerea pe care mi-o conferă asprimea apei. Am nevoie de ceva care să mă trezească la realitate și care să șteargă griul din ultimele ore. E inuman cum a intrat atât de repede în viața mea și cum a ajuns parte din rutina mea zilnică. Acum, când știu că nu o să-l mai văd o perioadă, nu am habar ce să fac. Dar trebuie să-mi găsesc fericirea și când nu e el prin preajmă.

Deși știu că el va fi motivul pentru care voi zâmbi neîncetat și mă voi rușina de la prea mult contact vizual. Motivul pentru care inima mi-o va lua razna doar la auzirea glasului său, ce-mi va șopti suav vorbe dulci la ureche. Cel pe care l-aș admira la nesfârșit, atingându-i trupul parcă pictat cu buricele degetelor. Cel pe care l-aș săruta cu un patos nebun în fiecare secundă a vieții mele. Și pentru care aș muri fără nicio ezitare. Și aș trăi o veșnicie de acum încolo și orice ar fi după.

Îmi spăl corpul bine cu gelul lui de duș, care-mi încântă simțurile, știind că o să-i port mirosul cu mine, apoi înșfac un prosop și mi-l pun în jurul taliei. Am grijă de restul igienei mele, urmând să mă îndrept spre dulap și să-mi mușc buza de jos.

Toate hainele lui Atyl sunt la dispoziția mea.

Încerc să nu mă entuziasmez prea mult, deși rânjetul de pe fața mea spune destule, și apuc un costum care cred că va fi pe măsura mea. Îl îmbrac în timp ce mă privesc în oglindă și rămân pe deplin mulțumit. Chiar îmi vine bine și cum altcumva? La cum arată, sunt sigur că nici cravata nu mi-aș fi permis-o. Mă dau cu unul din parfumurile lui Atyl și aproape că-l simt lângă mine. Sunt învăluit de mirosul lui, ce ar putea fi mai frumos?

Îmi fac o poză în oglindă și i-o trimit lui, având un zâmbet pe buze. Știu că va dura ceva până îmi va răspunde, pentru că nici nu a aterizat încă, însă mă face fericit să știu că va vedea o poză cu mine când își deschide telefonul. Una în care arăt chiar foarte bine.

Decid să părăsesc camera când ceasul arată ora 7:13. O iau ușor pe scări și-mi micșorez și mai mult pașii când aud zgomote dinspre bucătărie. Intru cu puțină reticență și văd trei perechi de priviri, ce mă urmăresc de cum fac primii pași. Sienna îmi acordă un zâmbet încurajator, era încă îmbrăcată în pijamale, dar emana mai multă energie decât noi toți la un loc. Lângă era mama ei, fără cusur ca de obicei, cu o privire ageră pe chip. Și, în final, în capul mesei era soțul, care mă analiza din cap până în picioare cu o urmă de curiozitate. Eram pe teren minat.

— Bună dimineața, îi salut eu și-mi dreg glasul.

Sienna e singura care îmi răspunde, motiv pentru care mă abțin cu greu să nu-mi dau ochii peste cap.

        — Numele meu este Ades Jakim, domnule Varonni. Încântat de cunoștiință, țin eu mortiș să mă prezint și îi întind mâna.

        Spre surprinderea mea, mi-o scutură fără ezitare și mă privește cu un zâmbet pe buze. Nu mă așteptam la asta și cred că e o uimire și pentru cele două femei de lângă noi.

        — Plăcerea e de partea mea, dar, te rog, spune-mi Dalyn. Chiar eram curios de băiatul care i-a furat inima fiului meu, râde el, iar mie mi se umple sufletul de fericire.

        Chiar aveam nevoie de o figură paternă, care să n-o întruchipeze pe cea din adâncul copilăriei mele. Și mă simțeam atât de împlinit să știu că părinții lui Atyl mă acceptă. Bine, cel puțin unul, fiindcă mama lui încă mă privește atent, pe cale să comenteze până și modul în care respir.

         — Dalyn, cum poți fi atât de calm? îl întreabă femeia.

        — Iubito, e treaba lor ce fac. Dacă se iubesc, noi nu avem dreptul să intervenim, îi zice, zâmbind.

        Îi ia mâna și îi plasează un sărut la încheietură. Păstrează contactul vizual cu femeia, care-și înghite rapid cuvintele acide și îl privește cu o mică roșeață în obraji.

        Acum știu de la cine a moștenit Atyl farmecul.