Ce tocmai a spus?

Sigur am auzit eu bine sau trebuie să-mi fac un control? Privirea și postura lui serioasă îmi dau de înțeles însă că am auzit perfect, dar încă am incertitudini cu privire la asta. Înghit în sec nodul ce părea că nu voia să mă părăsească și clipsesc des. Gâtul mi-e uscat, dar n-am curaj să întind mâna spre paharul cu apă.

Mă simt gol și confuz pentru câteva secunde. Buzele îmi devin brusc crăpate și-mi opresc nevoia de a-mi trece limba peste ele. Mă uit fix la el, Atyl făcând același lucru. Diferența e că eu mă uit mut, deși multe întrebări cerșesc lacome să fie auzite, pe când el a spus în trei cuvinte tot ce avea de zis, astfel lăsându-mă total perplex.

Îmi plac bărbații.

Cuvintele lui mi se repetă în minte cu speranța că o să le înțeleg, însă ies la fel de repede cum intră. Mi-e greu să înțeleg asta, deși abia îl cunosc și e un străin pentru mine.

Încă sper că e doar o glumă proastă. Nu sunt homofob, consider că fiecare are dreptul să iubească pe cine vrea și cum vrea. Până la urmă, iubirea n-are definiție și nici regulament. Fiecare o înțelege și o simte într-un anumit mod, poate chiar la poli diametral opuși față de restul oamenilor. Iubirea e ceva prea complicat și unic pentru a se impune anumite obligații. E un sentiment libertin ce trebuie trăit din tot sufletul. Fiecare gură rea, care crede că e ceva diferit când vine vorba de o iubire între persoane de același sex, greșește teribil.

Dacă ne luăm după Dumnezeu și Biblie, niciunde nu spune că nu e potrivită o astfel de iubire, însă se zice că Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Asta își dorește și El de la noi, să ne iubim toți ca o familie. Dar homofobia, ura față de alte persoane, e total diferită de ceea ce-și doreste El.

Dacă ne luăm doar prin simplul fapt că nu e "normal", ei bine, ăsta nu e un argument. Până la urmă ce e mai normal, să iubești pe cineva, fie și de același sex, sau să urăști anumite persoane doar pentru că au dreptul la propria viață? Cred că știm cu toții răspunsul.

Mereu am fost de acord cu astfel de relații, având prieteni în perioada liceului care erau în aceeași situație. Îndurau enorm din cauza agresiunii verbale, iar în unele cazuri și fizice. Am încercat cât mai mult să ajut, dar eram de nefolos. Nu poți schimba gândirea bolnavă a unui om. Odată ce și-a introdus o "definiție" în minte, cu greu o mai schimbi.

Iar definiția homofobilor mă dezgustă mai mult decât îi dezgustă pe ei "anormalul".

Nu a spus nimic în timpul în care ne-am tot privit, iar asta mă face să realizez că e cât se poate de serios.

— Oh... zic eu după ceva timp singurul lucru de care sunt capabil.

Își ridică o sprânceană, arcuind-o frumos, elegant, și mă privește cercetător. Probabil vrea să știe dacă mă deranjează vestea sau nu. Afișez un zâmbet mic, puțin forțat, încă gândindu-mă la vestea de mai devreme, la care sigur nu m-aș fi așteptat.

Și, ca printr-un poc, totul mi se derulează în fața ochilor. Toate acele atingeri pe care mi le dădea, toate acele priviri care parcă cereau mai mult. Am crezut că eu greșesc, că nu văd bine, că, cel mai probabil, paranoia mea crește considerabil. Am vrut să ignor tot, fiecare detaliu la care nu știam ce să percep sau fiecare atingere ce mă ardea crud, însă o ignoram.

A făcut totul intenționat! Credeam că e doar în mintea mea, că exagerez cum obișnuiesc s-o fac destul de des. Am vrut să ascund ideile ce-mi veneau în minte și să le îngrop totodată cu miile de întrebări. Au trecut abia câteva ore de când ne cunoaștem, dar parcă s-au întâmplat atâtea cât pentru ani. E ciudat, al naibii de ciudat.

Faptul că el făcea totul conștient, mă enervează. Era conștient că îi plac bărbații, eu fiind unul. Era conștient că sunt profesorul surorii sale, chiar dirigintele. Era conștient că eram logodit, dat fiind inelul ce lucea pe degetul meu și mă strângea mai tare, parcă avertizându-mă.

O senzație de nervozitatea combinată cu jenă mă fac să mă ridic brusc de pe scaun, el urmându-mi exemplul confuz. Locul dintre sprâncene se apropie și înghit în sec. Mâna mi se ridică aproape robotic, lipindu-se de obrazul său fierbinte. Capul i se mișcă puțin la dreapta, iar locul în care-l lovisem capătă o culoare ușor rozalie. Palma mă ustură și abia când își întoarce privirea spre mine realizez ce tocmai am făcut.

La naiba!