When you talk to the drugs, but the drugs never talk back 

Mi-ar fi mult mai ușor dacă n-as avea o viață plină de secrete, îmi spuneam în gând când îmi puneam înapoi caietele cu formule pe raft și aruncând seringa folosită într-un sertar. A trecut deja o săptămână de când Ryan ne-a scos afară din casă fiindcă e paranoic. Prima dată cu siguranța și de data asta cu acea femeie. Acum două zile i-a adus pe toți aici pentru albumul cu poza ei:

 - Vă tot spun că e aici, repetase el, trăgându-ne pe mine și pe Jose de mână până în bibliotecă, acolo unde l-am găsit data trecută.

- Unde mai exact? Locul ăsta e imens! Întreabă Nate, venind în spatele nostru.

 - Chiar aici l-am lăsat, spuse Ryan, întorcându-se dintr-o direcție într-alta, încercând să-l găsească. Mi-a trebuit cinci minute să-l conving să nu ia cu asalt toată biblioteca în căutarea pozei blestemate, iar când a renunțat, s-a trântit jos, ținându-se cu mâinile de cap.

 - Uită de asta, pisicuțo! Erai high, poate doar ți s-a părut, i-am tot repetat, mângâindu-i spatele. 

Uneori e mult mai ușor să uiți, decât să răscolești după fantome, îmi spuneam în gând, trăgând coșul de sub masa de lucru cu piciorul și privind la ce ardea în el.

 Ce bine e înapoi în casa noastră, dar e clar că lui Ryan nu-i priește niciun loc cunoscut. Poate ar trebui să-l duc într-o excursie? Undeva într-un loc retras, unde să nu se mai gândească la femeia aia. 

 Dar el n-o să accepte nici mort. Și atunci ce să fac? Să-l droghez? Nu, ar încerca să mă omoare când se trezește. Să-l implor? Mă îndoiesc c-o să meargă, momentan e prea obsedat. 

 Am lăsat baltă laboratorul și am urcat înapoi pe scări, mergând cu pași mici spre camera noastră, acolo unde Ryan dormea neîntors, extrem de vulnerabil și de afectat de toată povestea. 

Poate dacă n-ar fi insistat atât de mult să mergem la Nate, asta nu s-ar fi întâmplat. Am oftat, așezându-mă pe pat lângă el și mirosindu-i parfumul trupului. Am inspirat adânc aroma jumătății mele și inima deja mi-a accelerat cu un cal putere. Am coborât cu buzele pe urechea lui, atingând-o ușor, savurând gustul dulceag, amestecat cu șampon și mi-am trecut fugitiv limba peste, iar Ryan s-o foit puțin lângă mine. Deja mi-am lipit trupul de al lui, încadrându-i forma în a mea, potrivindu-l în brațele mele ca o mănușă.

 - Ce faci? Întreabă el, deschizând ochii somnoros și privindu-mă printre gene.

 - Te admir, îi șoptesc.

- Las-o baltă, sunt prea obosit să mă culc cu tine, replică el, închizând ochii la loc, iar eu am pufnit.

 - Ca deobicei, îți place să mă torturezi. 

- Nu te torturez, dar n-am corpul făcut pentru un obsedat de sex. Numai un robot ar rezista, mormăie el cu ochii închiși.

 - Ah-ah, pisicuțo. Ce-mi faci tu mie? 

- Te las cu ochii în soare și eu ma întorc în lumea viselor, mormăie cu spatele spre mine, trăgându-și pătura în cap în încercarea de-a scăpa de lumină.  Hey... ai aflat ceva de ea? Întreabă el, iar eu m-am încruntat.

- Nu!

- O să mă ajuți s-o găsesc?

 Nu i-am răspuns și el n-a mai zis nimic, lăsându-se pradă somnului. 

Pot să-ți aduc lumea la picioare, pisicuțo, dar asta niciodată...

 M-am ridicat și am tras draperiile, voind să mă întind și eu lângă cenușiu, când am auzit soneria. Am ieșit repede din camera, fiindcă nu voiam ca Ryan să fie trezit de altcineva înafară de mine și am deschis ușa, dând nas în nas cu cineva cunoscut. 

- Ți-am adus ce mi-ai cerut, spuse el cu ochii înroșiți și plini de cearcăne, înmânându-mi un plic. Acum sper că nu-mi mai ceri favoruri după tot ce s-a întâmplat, e greu pentru amândoi, spuse brunetul, abținându-se să nu caște. 

- Cât timp asta nu iese la iveală, n-o să-ți mai cer nimic și nici n-o să ne mai vedem, îi spun încruntat, analizându-l din cap până în picioare fără să-i dau vreo idee ciudată. 

- Ryan o să fie bine? Întreabă el brusc, încercând să privească dincolo de ușă, în living.

- Doarme, e bine. Nu e treaba ta sau a lui. Stați departe de noi ! Îl avertizez rapid, însă nu i-am ocazia să devină ofensiv.

- Mă rog, plec până nu mă sună nevastă-mea, mormăie el, iar eu am stat confuz pentru o clipă, întrebându-mă la cine se referă și abia apoi mi-am dat seama. 

Castaniul l-a lovit din plin, luându-l cu asalt prin nisipul murdar de pe șantier, strigând ca un disperat și împroșcându-și pumnii cu sângele amândurora într-un război al relațiilor interzise, cât timp noi priveam de sus. Simpli spectatori ale unor acțiuni ce aveau să schimbe vieți.

 Brunetul a plecat, făcându-mi cu mâna , înainte să se urce în Mercedesul negru, pornind în viteză spre oraș. Cred că până la urmă și monștrii își găsesc suflete pereche. Din fericire pentru Blake, nu eu sunt perechea lui.

 Am oftat, luând plicul galben pe care mi-l dăduse mai devreme și scoțând foile din el și citindu-le repede, apoi am coborât în laborator, unde am aruncat ochii peste restul informațiilor. Am expirat când mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. 

De ce a apărut ea tocmai acum? Și cum îl țin pe Ryan departe de ea? Încă o dată, trebuie să-mi ascund trecutul și să fug de el, până nu mă ajunge din urmă. Dacă aș fi avut pe altcineva alături, l-aș fi lăsat să mă distrugă și mă tragă în pământ, dar ...  de data asta am pe cineva pentru care să lupt. 

Mai întâi Blake și Chris, iar acum ea... Viața noastră e plină de pericole ascunse, pisicuțo. Poate de asta ne iubim atât de mult... 

 Am tras coșul de gunoi cu piciorul, aprinzând plicul cu foile din el până când a ieșit fum și s-au făcut scrum, auzind ușa laboratorului cum se deschide.

 - Ce faci acolo? Ce arde? Întreabă Ryan somnoros, aproape căzând pe scări și ținându-se legănat de mânierul ușii, doar în pantaloni gri de training și un tricou negru și larg.

- Un joint și câteva chestii care nu-mi mai trebuie, răspund eu, privindu-l cum se întoarce înapoi la parter, lăsând toate secretele să ardă din nou la picioarele mele.